Gillian Anderson: Noua Doamnă de Fier: "Multe dintre poveştile din serial sunt experienţe umane reale"

Uitaţi de Scully din Dosarele X! Gillian îmbracă acum haine de premier. După o pauză de film şi de carieră, actriţa stabilită în Anglia s-a întors în forţă cu rolul legendarei Margaret Thatcher.

În anii ‘90, atunci când frumoasa roşcată făcea furori în Cetatea Filmului cu rolul agentului Dana Scully, cu toţii am fost de acord că s-a născut o stea. Nu şi Gillian, care a dispreţuit atenţia copleşitoare de care avea parte la doar 24 de ani. Tot ce-şi dorea în culmea succesului ei a fost să dispară. Zis şi fă­cut. În urmă cu 18 ani, actriţa acum în vârstă de 52 de ani, a părăsit America pentru Anglia fără regret şi să fără să se mai uite în urmă. A ajutat-o şi faptul că a copilărit pe acest tărâm al ploilor şi al ceţii. Născută în Chicago, Illino­is, Anderson s-a mutat la Londra împreună cu părinţii ei, pe când avea 2 ani şi a trăit în Marea Britanie până la vârsta de 11 ani.

După două mariaje şi o relaţie de lungă durată destrămate, actriţa s-a întors şi stabilit la Londra alături de creatorul serialului Netflix The Crown, scenaristul Peter Morgan, de 57 de ani, şi de doi dintre cei trei copii ai ei din relaţii anterioare, Oscar (14) şi Felix (12).

Această relaţie începută acum patru ani cu Morgan a coincis şi cu întoarcerea vedetei în lumina reflectoarelor, graţie personajului fascinant pe care Anderson îl joacă în sezonul patru al serialului The Crown: legendara Doamnă de Fier Margaret Thatcher. Un personaj pe care toată lumea este de acord că l-a adus la viaţă într-un mod impresionant. OK! a vorbit cu Gillian despre această provocare actoricească, în rândurile de mai jos.

Serialul The Crown a avut şi are parte de o audienţă spectaculoasă. De ce crezi că este atât de popular?

Am tot auzit discuţii despre cât de interesant ar fi să arunci un ochi în culisele familiei regale britanice. Iar asta este exact ceea ce oferă

. Iar scenele dintre Prinţul Charles şi Diana sunt fascinante. În plus, multe dintre poveştile din serial sunt experienţe umane reale.

Erai fan

înainte să ajungi să joci în această serie?

Când am auzit pentru prima data despre serialul The Crown, eram în New York şi jucam în piesa Un tramvai numit dorinţă. Fata care o interpreta pe sora mea, Stella, era Vanessa Kirby, cea care o joacă pe Prinţesa Margaret în sezonul 1 şi 2. Îmi povestea despre acest serial pentru care filma în pauzele de la apariţiile pe scenele din Londra şi New York, cu piesa noastră. Habar n-aveam despre acest serial şi nici nu mi se părea foarte captivant. După ce eu şi Peter am început o relaţie, am fost expusă la această producţie într-un nivel mult mai intim. Am vizitat platourile, am văzut cum se produce, dar nu am fost mai curioasă de-atât. Apoi, când Pete m-a întrebat cum mi s-ar părea să joc rolul lui Thatcher, m-am gândit mai serios la asta. N-a fost o decizie grea, după ce am descoperit cât de frumos este scris şi filmat acest serial.

Ce-ţi aminteşti cel mai pregnant despre premierul Margaret Thatcher?

M-am mutat din Marea Britanie în America în 1979, aşa că o ştiam, dar nu atât de bine cum aş fi făcut-o dacă aş fi continuat să locuiesc aici. Cred că era destul de conştientă despre faptul că provine din clasa muncitoare. Părinţii ei lucrau într-un magazin şi duceau o existenţă destul de nevoiaşă. Nu şi-a uitat niciodată rădăcinile, deşi avea să obţină o diplomă în avocatură. Şi chiar şi-atunci când şi-a îmbogăţit graderoba şi şi-a îmbunătăţit look-ul şi-a ajuns să poarte perle, lucruri pe care le-a făcut ca să se integreze, era conştientă că era judecată tot prin prisma originii ei.

Cum te-ai pregătit pentru acest rol greu?

Am început cu copilăria ei, am citit multe despre părinţii ei, despre sora ei, despre perioada în care a mers la şcoală în Lincolnshire şi a lucrat în magazin. Am citit biografii şi autobiografia ei. Există şi foarte mult material video cu ea, iar eu am vizionat cam tot ce mi-a picat în mână. Apoi am lucrat, bineînţeles, cu profesionişti care m-au ajutat să-i imit vocea şi mişcările. Procesul creării acestui personaj a fost unul lung. Am discutat foarte mult despre culoarea perucii ei, câte peruci trebuie create şi de câte schimbări va avea nevoie părul ei. Am făcut multe încercări şi cu machiajul, totul a fost foarte interesant. A fost o muncă complicată.

Viaţa unui premier trebuie să fie foarte bine organizată. Tu cum eşti, din acest punct de vedere?

Sunt foarte serioasă când vine vorba despre programul meu. Cred că asta mi se trage de pe vremea în care munceam, ca mamă tânără, într-o industrie care mă ţinea departe de copilul meu. Când filmam pentru Dosarele X, făceam naveta între Vancouver şi Los Angeles ca să-mi văd copilul (fiica din primul ei mariaj, Piper, acum de 26 de ani) sau călătorea ea singură cu avionul, la doar şase ani, acolo unde lucram. Această experienţă m-a făcut să-mi doresc să petrec timp de calitate cu familia.

Care a fost feedback-ul partenerului tău, Peter Morgan, despre felul în care ai jucat-o pe Margaret Thatcher?

Am făcut un pact că nu vom vorbi despre asta. N-am avut voie să îmi dau cu părerea legat de scenariu, iar el, despre interpretarea mea. Am reuşit, cumva, să ne ţinem de plan, lucru interesant, căci suntem genul care ne exprimăm opiniile foarte pasional.

Apariţia în Dosarele X a contat foarte mult în cariera ta. Privind în urmă, ce sentimente ai faţă de acest rol care te-a făcut celebră?

Sunt recunoscătoare pentru tot ce mi-a adus acel serial. Asta deşi, atunci când filmam pentru

, n-am apreciat cum trebuie faptul că am şansa să fac parte din acest proiect. A fost primul meu rol serios şi a fost remarcabil că am putut să creez un personaj iconic. Ar fi putut fi un rol pe care să-l urăsc sau care să aibă parte de critici proaste. Aşa că sunt norocoasă.

Ai părăsit, până la urmă, Hollywood-ul pentru oraşul copilăriei tale, Londra. Nu ţi-a fost teamă că vrei pierde oportunităţi de roluri în America, dacă faci asta?

A fost o mişcare care a lucrat în favoarea mea. Am iubit dintotdeauna Londra şi eram interesată să joc în teatrele de aici. După cum se poate observa, am avut oportunităţi extraordinare de muncă la Londra.

De ce iubeşti atât de mult acest oraş?

Când am plecat în America, m-am gândit că mă mut pe un tărâm al soarelui şi al veseliei, aşa că am fost entuziasmată. Dar ştiam încă de pe-atunci că inima mea va rămâne la Londra. Aici m-am simţit mereu ca acasă, ca în locul în care trebuie să fiu. Copiii mei sunt britanici şi partenerii mei au fost toţi britanici. Aici este casa mea.