INTERVIU EXCLUSIV Kevin Costner, detalii neştiute despre trecutul său: ”Tatăl meu s-a supărat când i-am zis că vreau să fiu actor“
Kevin Costner are totul, la cei 66 de ani ai săi, dar a şi pierdut multe. În rândurile de mai jos a vorbit despre bucuriile sale, dar şi despre unul dintre cele mai grele momente ale vieţii lui: pierderea tatălui. Interviu: WENN; traducere şi adaptare: Oana Popoiag
De neuitat în rolul din The Bodyguard (1992), cu două premii Oscar în palmares pentru Dansând cu lupii (1990) şi cu o avere de peste 250 de milioane de dolari, Kevin Costner ar putea să nu mai ridice vreun deget vreodată. Cu toate acestea, la 66 de ani, în plină pandemie, este mai ocupat ca niciodată. De la succesul serialului western Yellowstone, ce urmăreşte destinul unei familii puternice, şi până la cel mai recent film, Let Him Go, o dramă neo-western, actorul se vântură prin lume, în vreme ce restul oamenilor se ascund în case.
De altfel, munca la realizarea Yellowstone - ce numără trei sezoane, cu un al patrulea în pregătire - l-a ţinut departe de familia stabilită în California, însă coincidenţa a făcut ca platoul de filmare să se afle aproape de casa lui de vacanţă din Montana. Aici şi-a petrecut actorul acest ultim an nebun, departe de lumea dezlănţuită. Dar şi departe de Christine Baumgartner, cea de-a doua lui soţie, care a rămas cu cei trei copii ai lor - de 10, 11 şi 13 ani - în Santa Barbara. Tot din Montana, via Zoom, a dat Kevin Costner acest interviu, unde vorbeşte nu doar despre filmele realizate, dar şi despre viaţa privată şi despre unul dintre cele mai durerose momente din viaţa lui: ultima întâlnire cu tatăl său.
Kevin, ce te-a atras la Let Him Go?
Ţin minte că m-a cam speriat la început. Ca bărbat, l-am perceput un pic înfricoşător. Ştiam ce urmează. E povestea unei bunici care porneşte într-o misiune ce devine încet, încet, obsesie. Cu toate că acţiunile ei sunt justificate moral, George (nr. personajul lui Kevin Costner) simte că nu se va termina bine. Totul legat de călătoria lor strigă „ilegalitate“. Este clar şi pentru George şi pentru spectatori că povestea nu va decurge OK. Dar îşi iubeşte soţia, aşa că îşi ignoră intuiţia şi o urmează, deşi ştie ce îi aşteaptă. Filmul livrează ce a promis încă de la început şi, mai mult decât atât, are o sinceritate pe care o găsesc revigorantă.
Ai jucat în destule filme western: Silverado, Dances With Wolves, Wyatt Earp şi Open Rage. În plus, tocmai ai terminat filmările la al treilea sezon Yellowstone, un western modern. De unde crezi că vine fascinaţia spectatorilor pentru westernuri?
Când citesc un scenariu, mă comport ca şi cum aş avea publicul în spatele meu. Când mergi la cinema sau eşti acasă, în faţa televizorului, vrei să te transpui în povestea pe care o urmăreşti. La Yellowstone, de exemplu, te prinde istoria familiei. Iar peisajul... Nu te saturi să priveşti munţii, râurile, văile. Am ştiut dintotdeauna că plasarea unei drame într-un decor de genul acesta va atrage audienţa. Publicul a fost mereu atras de western-uri. Probabil că prin intermediul personajelor ne eleportăm în vremurile în care oamenii îşi rezolvau problemele în maniera proprie, fără să fie nevoie să sune un avocat. În secret, cu toţii ne dorim să nu fim limitaţi de lege când vrem să punem capăt unui conflict. Ne place ideea de a ne face singuri dreptate, indiferent cât de neortodox poate fi.
Tu şi soţia ta, Christine, aveţi trei copii. Ce fel de sfaturi le dai?
Sunt genul de tată pe care copiii se pot baza şi scopul meu e să le ofer acea îndrumare de care au nevoie, nu cea care le convine lor. Cred că un tată nu trebuie să le spună copiilor doar ceea ce aceştia vor să audă. Uneori le spui “nu”, din simplul fapt că ai trecut şi tu cândva prin situaţii similare şi ştii mai bine ce e de făcut. Nu-mi pasă ce vor alege copiii mei să facă în viaţă, dar îmi pasă ce fel de oameni vor deveni.
Cât au fost copiii mici, ai lăsat-o mai moale cu cinematografia. Acum că au mai crescut, te simţi mai liniştit când pleci să filmezi?
Acum sunt plecat mai des, filmez mai mult, dar eşti tată şi când munceşti. Nu încetez nicio clipă să mă gândesc că aş fi putut fi lângă ei. Iubesc timpul petrecut acasă cu familia, să stau cu soţia şi copiii mei e una din marile bucurii ale vieţii mele.Cum v-a afectat pandemia de coronavirus viaţa de familie?Nu am mai putut petrece atât de mult timp pe cât aş fi vrut cu familia. În mod normal, în pauzele de filmare de la Yellowstone, aş fi făcut naveta Montana-California, dar mi-a fost imposibil din cauza restricţiilor. M-a frustrat îngrozitor situaţia. Bine, nu doar pe mine, pe toţi cei care nu şi-au putut vedea familia din motive de geografie în ultimul an.
Te mai încearcă acel zvâc, acel elan când vine vorba de filme?
E diferit acum. Poate că nu mai sunt la fel de plin de elan ca în tinereţe, dar încă am ceva ambiţie. Provin dintr-o familie fără mari posibilităţi materiale. Tatăl meu s-a supărat pe mine când i-am zis că vreau să mă apuc de actorie. Era îngrijorat şi pentru că, neavând nicio conexiune cu industria, nu avea cum să mă ajute. Dar tatălui meu i-a păsat mereu de mine, era foarte grijuliu şi responsabil cu familia.
Cum ţi-l aminteşti pe tatăl tău, de pe vremea când erai copil?
Mă lua cu el la stadion. Viaţa mea era minunată! Eu habar nu aveam că eram săraci, curtea casei era regatul meu. Da, era perfect totul.
În ultimii 16 ani ai avut destule turnee cu trupa ta, Modern West. Noul vostru album conţine o melodie numită Feeling like the Last Time. E un tribut adus ultimelor clipe petrecute cu tatăl tău?
Eram împreună la aeroport, mă pregăteam să îmi iau la revedere. Tocmai fusesem cu tata la pescuit... Un obicei păstrat din copilărie. Acela a fost momentul în care mi-a spus că e ultima dată când îl mai văd. În timp ce el rostea cuvintele astea, în timp ce încercam să luăm la revedere, cineva din staff-ul aeroportului ţipa la noi să ne mutăm maşina. Mă uitam transfigurat la omul care m-a crescut şi tot ce am putut să văd când am ridicat ochii era fluierul din gura tipului de la securitate. Omul spunea ceva, dar eu nu auzeam nimic. Îl vedeam doar pe tata zicând „nu o să ne mai vedem niciodată“. Îngheţasem, pur şi simplu. Într-un final, el a trebuit să plece şi eu a trebuit să urc în avion. A avut dreptate... Am început să scriu despre asta în avion.
Ce crezi că vei lăsa în urma ta ca actor?
Cred că filmele bune au şansa să devină nemuritoare, depinde cum joci şi cât de bine sunt scrise. În toată cariera mea, am încercat să fac filme care să treacă testul timpului.
Interviu: WENN// Foto: Profimedia
