Interviu Gabriel Cotabiţă: „Alina merită să fie soţia mea!“

Incredibilul s-a produs! După o revenire miraculoasă, artistul a îmbrăcat, pe 9 octombrie, costumul de mire şi a ajuns a doua oară la altar, încălcându-şi cu bucurie regulile de celibatar convins.

Gabriel şi Alina Cotabiţă

Viaţa li s-a schimbat complet din luna mai anul trecut, când dragostea şi credinţa le-a fost pusă la mare încercare. Un hop uriaş în urma căruia am învăţat cu toţii că miracolele chiar există. În numele mira­colului de a fi în continuare printre noi, dar şi al dragostei adevărate ce i-o poartă Alina, şi la bine, dar mai ales la greu, Gabriel Cotabiţă şi-a regândit poziţia vizavi de căsătorie şi, după zeci de ani în care a stat în capul listei celor mai convinşi burlaci de la noi, a avut o revelaţie: că Alina trebuie să fie soţia lui. Uniunea lor de suflet a fost fă­cută cu discreţie şi eleganţă şi încununată cu o lună de miere la Barcelona.

Gabi, când ai ştiut că Alina e aleasa ta?

Gabi Relaţia cu Alina a fost una deosebită de la bun început, ne-am potrivit în foarte multe aspecte şi peste câteva zile se vor împlini şase ani de când suntem împreună. Eu de foar­te multe ori am declarat că sunt împotriva căsătoriei, Ali­na ştia asta şi nu am avut niciun fel de probleme. Dar, după cumpăna prin care am trecut anul trecut, cumpănă în care a fost alături de mine în fiecare moment, cu atâta dăruire şi cu atâta iubire, concepţia mea legată de căsătorie s-a modificat complet. Alina merită să fie soţia mea, mă bucur că m-a ac­ceptat că soţ şi sunt mândru să o am alături.

Cum a sunat cererea în căsătorie?

În complicitate cu fiica mea, Eliza, am pornit căutările pentru inelul de logodnă ideal, l-am găsit şi, de ziua ei, în decembrie anul trecut, am surprins-o cu întrebarea: „Vrei să fii soţia mea?“. Eram singuri, acasă, înainte de cina pe care o pregătisem cu prietenii. A fost surprinsă, dar bucuroasă. M-a întrebat de trei ori dacă sunt sigur că asta vreau.

Alina, ştiindu-l pe Gabi un burlac convins, visai, totuşi, la inelul de logodnă?

Alina Nici prin cap nu îmi trecea aşa ceva! Relaţia noastră era una frumoasă, caldă, liniştită şi nu am avut niciodată do­rinţa de a-i schimba modul în care vede el căsătoria. Ştiam că este un burlac convins şi nu aveam nicio problemă. Desi­gur, cererea lui în căsătorie, pe cât de neaşteptată a fost, pe atât de mult m-a bucurat şi m-a flatat. M-a făcut să mă simt specială.

De când aţi început pregătirile pentru nuntă?

De pregătirile pentru nuntă s-a ocupat în cea mai mare parte Eliza, consultându-se cu Alina şi cu mine. Pregătirile au început undeva prin luna iunie.

Cei doi au făcut nunta pe 9 octombrie

Unde v-aţi comandat verighetele?

Am căutat pe internet un model de verighete care să ne placă amândurora şi am avut norocul să le găsim la un magazin din Bucureşti. Ne plac tare mult!

Alina, cât ţi-a luat să-ţi găseşti rochia de mireasă potrivită?

Aici povestea începe invers decât în mod obişnuit. Întâi am ales designerul potrivit şi apoi rochia. Cu ceva timp în urmă, am vizitat atelierul lui Deea Buzdugan şi mi-au plăcut în mod deosebit creaţiile ei. De la prima vizită i-am spus că, dacă vreodată mă mărit, ea va fi cea care îmi va face rochia de mireasă. Şi aşa a fost! Ne-am întâlnit de câteva ori, i-am spus ceea ce nu vreau şi împreună am început să construim rochia. Pentru mine a fost rochia perfectă... mai mult decât mi-am imaginat!

Cum de v-aţi gândit la Delia şi Răzvan Munteanu să vă fie naşi?

Propunerea naşilor a venit din partea lui Gabi, pentru că el are o relaţie apropiată cu Delia şi cu Răzvan, iar ulterior am descoperit în ei doi oameni minunaţi cu care mă înţeleg foarte bine.

De obicei, se spune că până îţi alegi perechea potrivi­tă de naşi îţi vin în minte mai multe variante de cupluri apropiate, cupluri dragi. În cazul de faţă, din prima ne-am gândit la Delia şi Răzvan Munteanu şi ei au şi rămas până la final. Pe Delia mereu am simţit-o aproape de sufletul meu. Emană o căldură, o prospeţime şi o dulceaţă cum rar am văzut. Pe Răzvan îl cunosc de 10-15 ani. Un om corect, ambiţios, bine înfipt în realitate şi extrem de luptător. Împreună formează unul dintre cele mai frumoase cupluri. Un adevărat exemplu de compatibilitate. Mă bucur şi mă simt ono­rat că au acceptat să ne fie naşi!

Cine v-a fost alături la primărie şi cine la biserica?

Cununia civilă am preferat să o facem într-un cadru extrem de restrâns. Au parti­cipat doar mamele noastre şi prietenii noştri, Evelina şi Cătălin „Ţeavă“ Căţoiu, ca martori. Noi am ales data cununiei cu ajutorul maeştri­lor Feng Shui şi nu am vrut să ne abatem de la cele indicate de ei. Din păcate, în data cea mai potrivită (29 septembrie) naşii noştri nu erau în ţară şi nu au putut participa la cununie. La cununia religioasă, am ales tot o variantă re­lativ restrânsă cu familia şi prietenii apropiaţi.

Unde ai avut emoţii mai mari: la primărie sau la biserica? Cum a fost să te vezi din nou mire?

Încărcătura emoţională este mult mai mare la slujba religioasă, drept urmare şi emoţiile mele au fost mai mari.

Fiicele tale sunt femei în toată firea acum. Cum a fost să-ţi fie alături la altar?

M-am simţit tare fericit că fetele mele au fost prezente, ele sunt de acord cu pasul pe care l-am făcut şi ne-au ajutat cu tot ce au putut.

Ce tematică a avut petrecerea voastră ?

Nu a existat o tematică anume. Ne-am dorit să fie o petrecere în care toţi cei prezenţi să se simtă bine, să fim că o mare familie.

Naşi le-au fost Delia şi Răzvan Munteanu

Pe ce melodie aţi ales să dansaţi dansul mirilor?

Fără o coregrafie aparte, purtaţi doar de emoţie şi de sentimente, am dansat valsul mi­rilor pe o piesă a lui Frank Sinatra -

. Ascultaţi-o şi veţi şti de ce am ales-o!

Cine a cântat la nuntă voastră?

Pe parcursul întregii seri, am fost acom­paniaţi de trupa de cover-uri rezidentă la Vitange, apoi prietenii mei Corina Chiriac şi Damian Drăghici au dorit să ne facă un ca­dou muzical – unul emoţionant şi unul plin de energie şi voie bună, iar naşa Delia nu a rezis­tat tentaţiei şi a urcat şi ea pe scenă.

Până la ce oră aţi rezistat să chefuiţi?

Petrecerea a început de la ora 18.30 şi, având în vedere că evenimentul s-a ţinut în­tr-o duminică seară, invitaţii au plecat în jurul orei 03.00 dimineaţa.

Ce tradiţii aţi ales să respectaţi?

Am ales să nu respectăm tradiţiile unei nunţi clasice. Aşa cum am mai zis, ne-am dorit în primul rând o petrecere în care să sărbăto­rim alături de prieteni uniunea dintre mine şi Alina. Pregătirea miresei nu ştiu dacă este o tradiţie sau o necesitate. De pregătit s-a pre­gătit. Bărbierirea mirelui s-a efectuat. Am fost prospăt bărbierit. (

) Alina, deşi i s-a indi­cat să mă calce pe picior, nu a făcut-o. Încă un motiv pentru care o iubesc! Iar buchetul a ales să îl păstreze ca amintire.

Foto: Andrei Toboşaru