INTERVIU Margareta Pâslaru: „Chipul meu reflectă iubirea celor dragi“

Ne-am întâlnit cu Pâslăriţa părinţilor tăi în locul ei de suflet din Capitală, braseria Capşa, acolo unde am fost curioşi să surprindem şi gustul acelui parfait special, desertul tinereţii artistei.

Nu-i uşor să te afli în preajma artistei care pare a fi ieşit câştigătoare în lupta cu timpul. Pentru că, fără să vrem, suntem implicaţi într-un fel de luptă în care niciuna dintre părţi nu cedează. Noi vrem să punem pe tapet trecutul, în timp ce artista cu mai mult de o jumătate de secol de carieră insistă să povestească prezentul. A fost cel mai bine vândută artistă a anilor ‘60, dar Margaretei nu-i place să se hrănească din amintirile succesului ei de-atunci, mai ales acum, când le pregăteşte admiratorilor un nou album. Am vorbit, aşadar, despre prezent şi viitor, într-un decor care sărbătoreşte eleganţa trecutului.

Aţi împlinit 60 de ani de când sunteţi pe scenă. N-aţi obosit?

Păşesc în al 60-lea an activ cu diadema de platină oferită de timp. Parcă ieri serbam primii zece ani de activitate în 1968, alţi 40 de ani în 1998, apoi 50 de ani în 2008. M-am hrănit cu muzică, am gustat dans, teatru, film, am scris scenarii şi le-am regizat. Risc de când mă ştiu cu fiecare primă audiţie, emisiune TV, cu fiecare compoziţie, risc.

Care este secretul energiei dvs. extraordinare, la vârsta de 74 de ani?

"Pasiunea e-acel ceva ce-ţi dă putere, ca sorbind venin să crezi că-i miere". Este un vers dintr-o compoziţie proprie din anul 1972. Îmbrăţişez solitudinea creatoare, savurez avangarda, am rămas un spirit liber. Muzica înseamnă dăruire, contopirea simţirilor cu spiritul.

Spuneţi-mi de ce aţi ales să donaţi drepturile de autor de pe ultimul album Asociaţiei Nevăzătorilor din România?

Faptul că în 2017 s-au închis şi unităţile protejate la care lucrau persoane cu deficienţă de vedere m-a tulburat profund. Vom putea face o diferenţă acordând asociaţiei suport moral şi material, prin vânzarea muzicii mele. Din 1993, fiecare CD şi DVD vândut au avut o finalitate umanitar-caritabilă, în sprijinul unor cauze meritorii. Spirala vieţii urcă spre cer, la 75 de ani va începe numărătoarea inversă. Prin urmare, las prin testament toate drepturile, rezultate din muzica interpretată la TV, pe discuri, CD-uri, YouTube şi din filmele în care am jucat, tinerilor debutanţi în film. Fie ei actori, regizori, scenarişti, producători, muzicieni din lumea filmului. Astfel, "Premiul Anual pentru Originalitate", în valoare de 1.000 de dolari, care îmi poartă numele - demarat în 2010 şi oferit an de an - va continua după ieşirea mea din scenă (râde). Sunt aproximativ 800 de  înregistrări, inclusiv compoziţii proprii - muzică şi text - precum şi texte pentru alţi compozitori, plus adaptarea unor şlagăre în limba română.

Când lansaţi noul album?

Joi, 29 martie, la magazinul Muzica, anticipând sărbătoarea Floriilor, lansare la care sunt invitaţi toţi cei care-şi sărbătoresc onomastica. Va fi, astfel, o dublă sărbătoare. Tot atunci, melomanii vor primi bonus caietul III cu partiturile propriilor compoziţii. După zeci de compilaţii cu sute de melodii cunoscute, am compus şi înregistrat noul album de autor „Providenţa“, cu 25 de titluri. Înregistrările au avut loc în studioul compozitorului Jolt Kerestely, cu care am colaborat încă din 1964, la Radio. Am conceput anumite melodii cu text cu tot: "Mâinile sale te-au atins, Cuminţenie“, omagiu adus lui Brâncuşi, apoi „Providenţa“, „Morfeu“, „Avantaj-Dezavantaj“, „Time is a monster“, în duet cu actorul Ovidiu Niculescu, "Fărâmiţă“, în amintirea lăutarului Fărâmiţă Lambru (la acordeon Paul Gheorghe). Alte compoziţii au fost  inspirate de  versurile poeţilor, de pildă Ana Blandiana, în piesele "Părinţii" şi "O furnică poetă". Am interpretat un alt duet cu Mircea Radu, "The Ballad of Reading Gaol", după Oscar Wilde. În piesa "Tags-veşnic, singur, plouă", inspirată de poezia „Rar“ de George Bacovia, mulţi s-au regăsit. Le mulţumesc orchestratorilor Andrei Kerestely, Călin Grigoriu şi Nicu Patoi.

Cum arată o zi din viaţa dvs? Cât este muncă şi cât este timp liber?

Depinde. Îmi descarc ideile la pian, cizelez armoniile, textul. Apoi lucrez cu  orchestratorii. Urmează programarea înregistrării pentru care mă pregătesc studiind interpretare. În altă zi, revin la mixaj. Timpul liber ocazional este productiv şi el, citesc, învăţ, studiez, dau curs unor invitaţii la evenimente culturale. În funcţie de locul în care trebuie să ajung, îmi schiţez singură costumul, îmi aleg ţinuta vestimentară.

Ce aminitiri va leagă de braseria Capşa, aici unde ne-am întâlnit pentru şedinţa foto?

Sunt fascinată de arhitectura, istoria şi rafinamentul acestui loc. Braseria servea în anii '60 un parfait de alune senzaţional. Îmi tratez prietenii şi în prezent cu aceeaşi reţetă.

Simţiţi vreodată nostalgie după tinereţea şi frumuseţea dumneavoastră?

Nu. Chipul meu reflectă iubirea celor dragi şi aprecierea publicului de toate vârstele.

Există acest curent puternic împotriva hărţuirii sexuale căreia îi cad victime femeile. În tinereţea dumneavoastră vă loveaţi de aşa ceva?

Nici vorbă. Primeam flori şi complimente. Se spune că atitudinea serioasă  dezarmează intenţii de acest fel.

Pe blogul dvs. vorbiţi despre admiratori fideli. Va întâlniţi cu fanii, interacţionaţi cu ei pe mail sau pe social media?

Fanii veniţi din alte oraşe se întâlnesc la magazinul Muzica, pentru a-şi completa colecţia cu noile mele albume, revin la Târgul Gaudeamus şi la Bookfest, unde eu susţin sesiuni de autografe. Mă informează despre muzica difuzată la Radio, TV, îşi distribuie videoclipuri, fotografii. Le mulţumesc tuturor pentru fidelitate şi flori.

Care este cea mai mare defavoare pe care le-o face Internetul persoanelor publice?​

Reciclarea unor ştiri eronate, exagerări, lucruri care induc în eroare publicul, afectează credibilitatea, devin toxice pentru cititorii tineri. Vorba cântecului meu din 2012: "Libertatea nu se-nvaţă, ci reflectă un fel de-a fi".

Ne-aţi vorbit, în timpul şedinţei foto, despre un pas de dans prezentat într-un videoclip.

Propria coregrafie pe scenă şi în emisiuni TV era diferită de la o piesă la altă​. Uşurinţa mişcărilor se datora şi faptului că am studiat în copilărie cu maestra de balet Floria Capsali. La melodia "Nimic de zis", compusă de Ion Cristinoiu, am inclus paşi pe care, ani mai târziu, i-am zărit la alte soliste. Iată impresia compozitorului Edmond Deda: „Margareta Pâslaru s-a impus în viaţa muzicii uşoare româneşti printr-un stil personal de interpretare, la crearea căruia au contribuit calităţile de timbru şi inflexiuni ale vocii sale, talentul ei actoricesc înnăscut. Margareta a ştiut - intuitiv - să creeze un stil atât de original, încât mulţi dintre interpreţii noştri apăruţi ulterior au fost tentaţi să o imite".

V-am găsit schimbată faţă de întâlnirile noastre anterioare. Arătaţi minunat şi aveţi un look nou.

După doi ani în care m-am jucat colorând părul albastru, „asortat“ ochilor, am ales recent părul natural, alb-argintiu.

Spuneaţi că şi vestimentaţia pentru această şedinţă foto este creaţie proprie. Ce v-a inspirat?

La Festivalul Mamaia, în 1976

Atmosfera aparte a braseriei Capşa mi-a stârnit imaginaţia, am desenat schiţa costumelor, iar croitoreasa cu care colaborez de mult, doamna Ferentz, le-a executat aidoma. Vorbind despre accesorii, mănuşile purtate la această şedinţă foto le-am găsit la bunica mea. Ele completează şi în prezent eleganţa ​ţinutei, după cum umbreluţa de dantelă folosită la Festivalul Mamaia din 1976 a conturat atmosfera piesei încredinţată de Vasile Vasilache Jr. Iar pentru costumul purtat la sesiunea foto, s-au deşirat numeroase coliere de perle, pentru a fi creat efectul mânecilor.

Ştiu că anumite ţinute purtate de dvs. în trecut sunt expuse acum la Muzeul Naţional de Istorie. Care anume?

Costumele selecţionate pentru expoziţia „Prietenii muzeului“ au fost create în anii '60 şi '70, în colaborare cu arhitecţii Ghiţulescu. Invitată la festivaluri internaţionale, purtam mereu ţinute cu elemente folclorice stilizate. La festivalul Maria Tănase de la Craiova, de exemplu, am purtat un costum inspirat de ţesături olteneşti.

​Ce simţiţi când vă auziţi melodiile de demult la radio? Difuzarea pieselor din anii '60-'70' trage înapoi. Eu merg înainte, optez pentru noile albume de autor cu finalitate caritabilă.

Pe de altă parte, există un trend al remixării melodiilor vechi. Aţi fi de acord cu un remix al melodiei “Lasă-mi, toamnă, pomii verzi”, de exemplu?

Tendinţele nu mă afectează, eu îmi păstrez stilul. Faptul că diferite generaţii de cântăreţi preiau şlagărele unor vedete poate fi un compliment, dacă se respectă tema melodică şi textul. Trupa Nişte băieţi a înregistrat o versiune nostimă a compoziţiei mele, „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi“, inspirată de versurile Anei Blandiana. O altă versiune interesantă a piesei este aceea pe care o puteţi asculta chiar pe albumul Providenţa, reorchestrată de George Popa şi interpretată de actori valoroşi.

Foto: Sorin Stana