INTERVIU Mirela Retegan: "Sunt o mamă care are sentimentul că fiica ei i-a dat 10 la Master!"

Deşi trăieşte un dor profund de sălile de spectacol pline ochi cu părinţi şi copii veseli, fondatoarea Găştii Zurli a găsit modalitatea ideală de reinventare

Are o poveste fascinantă – cam pe măsura poftei ei de viaţă. Şi un brand de succes pentru totdeauna ataşat de numele ei: Gaşca Zurli. Până când trupa va reveni în sălile de spectacol, Gaşca Zurli s-a transformat într-o emisiune duminicală la Antena 1, împlinindu-se astfel unul dintre cele mai frumoase visuri ale Mirelei. E încă o lecţie de viaţă faptul că, în timpuri care te provoacă aprig, poţi descoperi noi bucurii. Mirela ştie cel mai bine acest lucru. Despre adevăratele ei perioade grele, despre reinventări, familie şi modul ei magic de a gândi care a ajutat-o ca, dincolo de muncă, să obţină tot ce îşi doreşte, am vorbit în cele ce urmează.

Mirela Retegan, am văzut un titlu despre reinventarea ta în pandemie şi am impresia că te defineşte reinventarea în perioade de criză, nu-i aşa?

Mirela Exact. Ultima oară m-am reinventat în 2006, în anul în care m-am despărţit de tatăl Mayei, şi am rămas singură, cu un copil de 4 ani, într-un oraş străin, fără bani, fără job şi fără perspectivă. Aveam de ales între a mă întoarce la Satu Mare sau să fac ceva ce nu a mai făcut nimeni. Am ales calea grea, pe cea uşoară o ştiam deja.

Ştiu că tu ai suferit o depresie şi după pierderea tatălui tău, dar în acelaşi timp aceea a fost o perioadă în care ai înţeles multe despre tine.

E adevărat că atunci când mi-am pierdut tatăl am trăit unul din cele mai grele momente din viaţa mea. Dar nu a fost momentul în care m-am reinventat profesional, ci în care m-am trezit spiritual. A fost prima oară când am devenit conştientă de cine sunt, care e scopul meu în viaţă, care e rostul meu pe pământ, ce vreau cu adevărat să fac, de ce fac ceea ce fac, pe cine vreau să păstrez lângă mine, cum vreau să-mi trăiesc următorii ani din viaţă.

Aşadar, privind experienţa ta de viaţă, te-aş întreba: pandemia a fost cea mai grea perioadă financiară a ta? Pentru că am vorbit cu oameni care spun că aceasta nu e cea mai grea perioadă a lor, că au avut altele mult mai grele. Ţie când ţi-a fost cel mai greu financiar?

Nu pandemia, ci anul 2006.

Totuşi, tu şi Gaşca Zurli, brandul de care se leagă numele tău, aveaţi o viaţă împărţită în numeroase evenimente, care acum nu mai sunt posibile. Ce s-a întâmplat cu Gaşca Zurli pe timp de pandemie?

A fost o perioadă foartea grea, noi am muncit mai mult ca oricând, am venit cu proiecte prin care am fost suport pentru părinţi şi copii pe toată pandemia. Nu am concediat pe nimeni. Am reuşit să-mi ţin toată echipa. Au fost doar două plecări din firmă, dar acelea au fost în afara contextului, pentru că oamenii şi-au ales un alt drum.

Acum, Gaşca a devenit o emisiune duminicală la Antena 1. Cred că este un proiect pe care ţi-l doreai de multă vreme. Spune-mi, totuşi, cum este fără interacţiunea cu valurile de părinţi şi copii care vă înconjurau...

Îmi lipseşte interacţiunea cu părinţii şi copiii din sălile de spectacol. În ceea ce priveşte emisiunea de la TV, e mai mult decât mi-aş fi dorit. Visul meu a fost să creez un produs care să adune în faţa televizorului, duminica dimineaţa, părinţii şi copiii din România. Dar nici în cele mai frumoase vise n-aş fi îndrăznit să sper că o să am parte de o echipă de producţie atât de mare şi de bună, care să împacheteze atât de frumos mesajul pe care Gaşca Zurli îl are de transmis lumii.

Bănuiesc că ai petrecut mai mult timp acasă în toată perioada asta. Nu te întreb neapărat dacă ţi-a venit să te urci pe pereţi, tu fiind foarte activă. Te întreb legat de siluetă ce ai făcut. Ştiu că tu ai încercat diverse modalităţi să ţii greutatea sub control...

M-am îngrăşat zece kilograme, din care 5 în săptămânile în care am avut Covid, când aş fi lins tencuiala de pe toţi pereţii dacă aş fi putut găsi zahăr acolo. Deci virusul nu a ajutat la greutate.

Am citit că ai avut frisoane puternice, iar tu şi fiica ta v-aţi izolat una de alta. Spune-mi mai multe despre Maya, fata ta, care studiază la Londra.

Maya studiază comunicare şi media. Şi-a ales singură drumul şi eu am susţinut-o să studieze la o şcoală cu o programă străină, pentru că programele de afară sunt mult mai relaxate şi mai interesante decât cele din România. Ea s-a simţit dintotdeauna atrasă de limba engleză şi de mică visa să facă şcoala la Londra. A contat foarte tare şi faptul că tatăl ei e acolo, pentru că am ştiut mereu că e cineva aproape de ea, pe care ea se poate baza, dacă are nevoie.

Cum v-aţi organizat viaţa în pandemie legat de studiile Mayei peste hotare? Ştiu că ea vine foarte des în ţară, lucru care nu a mai fost aşa uşor...

A plecat în septembrie şi n-a mai venit până în decembrie (n.r. anul trecut), iar în decembrie a rămas în ţară şi probabil că nu va pleca până lucrurile nu vor intra într-o oarecare normalitate. Face cursurile online, asta nu o afectează în studiul ei academic, iar acasă se simte în elementul ei.

Ce fel de mamă e Mirela Retegan?

Relaxată. O mamă care are sentimentul că şi-a luat diploma de mamă, că fiica ei i-a dat 10 la master şi că am toate şansele să îmi iau doctoratul în meseria de bunică.

Cum e fiica ta, Maya, la 19-20 de ani? Cât din tine regăseşti în Maya? Ce îţi doreşti să vezi din tine în ea – şi ce nu îţi doreşti?

Maya e o tânără frumoasă, deşteaptă, profundă şi foarte liberă. Regăsesc în ea aceeaşi bucurie de a împărtăşi cu oamenii întâmplările din viaţa mea şi mă bucur că a preluat de la mine asumarea deciziilor şi relaxarea în faţa lucrurilor care nu depind de noi. Aş vrea să aibă mult mai multă încredere în femeia Maya decât am avut eu în femeia Mirela.

Divorţul de tatăl Mayei, Cornel de la Stigma, a fost unul dureros. Cum şi după cât timp ai reuşit să transformi asta într-o colaborare frumoasă

Despărţirea de tatăl Mayei a fost una dureroasă, aşa cum sunt toate despărţirile în cuplurile care visau să îmbătrânească împreună. Am pus fericirea copilului meu înaintea nefericirii mele, am închis ochii, am strâns din dinţi şi am fost dispusă să muncesc foarte mult pentru ca relaţia dintre noi să funcţioneze într-un climat favorabil copilului.

Te trezeşti în continuare la 5:30 dimineaţa?

(râde) Da, câteodată mă trezesc la 5.30, câteodată nu mă trezesc la 5.30. Lăsând gluma la o parte, îmi plac dimineţile. Faci totul cu maximă pasiune.

Dar dincolo de pasiunea muncii, există în viaţa personală şi pasiunea pentru un bărbat?

Nu-mi împart pasiunea între viaţa personală şi cea profesională, eu sunt aceeaşi în toate relaţiile mele, râd şi plâng, şi mă bucur şi mă joc, şi fac surprize şi mă las surprinsă. Şi trăiesc cu intensitate foarte mare fiecare zi din viaţa mea.

Mi-au rămas în minte cuvintele astea: „Eu am avut fix bărbaţii pe care mi i-am dorit. Dacă puneam ochii pe unul, ăla era al meu, chiar dacă eu eram cea mai grasă din grupul de fete.“ De unde personalitatea puternică? Trebuie că ai tăi ţi-au insuflat încrederea în tine.

Aşa e, mama mea mi-a spus toată viaţa: „Celălalt cu ce crezi că e mai special ca tine? Crezi că are 4 mâini şi 3 picioare? Are tot 2 mâini, 2 picioare, doi ochi, o gură, nu există niciun motiv pentru care, dacă munceşti suficient de mult şi îţi doreşti din tot sufletul ceva, să nu reuşeşti“. Aşa am crescut, aşa am învăţat, aşa funcţionez, asta dau mai departe.