Interviu Miss Fitness Anca Bucur: “La prima sarcină, am predat clase de fitness până-n luna a opta!”
Când spunem Anca Bucur spunem Miss Fitness Univers. Şi o spunem de şase ori.
La concursul din 2019, vedeta născută la Târgu Mureş a reuşit performanţa de a cuceri acest titlu la doar nouă luni după ce l-a adus pe lume pe Rareş, primul ei născut. Trei ani mai târziu, o regăsim pe Anca într-o formă aproape perfectă şi de două ori mamă, după ce familia ei s-a întregit şi cu o fetiţă, Ana. Într-o perioadă în care ne pregătim să sărbătorim femeile puternice din toată lumea, am vorbit cu această Super Woman despre cum poţi fi o mamă în formă, după naştere sau chiar şi-n timpul sarcinii.
Greşesc dacă spun că stau de vorbă cu cea mai fit mămică din România?
Anca Bucur
Hm, este un titlu cu greutate, iar eu nu mă consider aşa. Poate având aceste titluri de Miss Fitness şi fiind activă în continuare, te duci cu gândul în zona aceea, de mămică fit. Dar nu cea mai... Este foarte natural pentru mine tot ceea ce fac. Fac sport de la vârsta de trei ani şi câteva luni. La început, l-am luat în joacă, copil fiind. Apoi, am transformat acest lucru în performanţă, în dorinţa de a fi cea mai bună, o campioană. Iar mai târziu, performanţa a mers spre meserie, eu fiind în prezent antrenor de fitness. Acum sunt mamă a doi copii minunaţi: o fetiţă de un an şi şase luni, Ana, şi un băieţel de trei ani şi cinci luni, Rareş.
Bănuiesc că sportul te-a ajutat considerabil să-ţi revii foarte repede în formă, după cele două sarcini.
Într-adevăr, sportul şi toată experienţa în acest sens m-au ajutat să-mi revin repede. Dar a cântărit foarte mult ceea ce am făcut în timpul sarcinii. Mi-am propus să am grijă de mine, căci ştiam că nu sunt mai ferită decât alte femei când vine vorba despre a lua în greutate. Să nu credeţi însă că nu am mâncat dulcuri sau că n-au fost momente în care n-am făcut sport deloc şi m-am relaxat. Am mâncat ce-am vrut, dar o făceam foarte controlat. Însă pentru mine alegerile sănătoase sunt cele fireşti. Eu cred că tocmai asta a contat: că am avut grijă de mine şi am mâncat sănătos şi echilibrat, ştiind ce are nevoie corpul meu. M-am gândit la nutrienţii şi vitaminele de care aveam nevoie şi nu am pus presiune pe mine. Mi-am revenit destul de repede, în ceea ce priveşte kilogramele pe care le acumulasem, dar din punct de vedere sportiv, a fost ceva mai greu, însă am învăţat cum să am răbdare şi să parcurg paşii aşa cum trebuie. Asta le sfătuiesc şi pe mămicile care mă urmăresc şi citesc acest interviu: să îşi iubească corpul cu toate etapele prin care trece, să aibă răbdare cu ele însele şi să transforme obiceiurile sănătoase într-un stil de viaţă.
Tu cam câte kilograme ai luat în timpul sarcinilor?
În prima sarcină au fost undeva la zece kilograme: m-am cântărit ultima dată cu vreo trei-patru zile înainte să nasc. În a doua sarcină, am pus 13 kilograme, ceva mai mult. Dacă ai o greutate normală înainte de sarcină, este recomandat să iei în greutate între 10 şi 15-16 kg.
Ai făcut sport constant cât timp erai însărcinată?
Eu am avut două sarcini şi două experienţe diferite. La prima sarcină, am predat clase de fitness şi de cycling până-n luna a opta. Adaptate, ce-i drept, în funcţie de cât de avansată era sarcina. Am continut să mă antrenez şi-n ultima lună, dar o făceam individual: o alergare uşoară, exerciţii de intensitate mai scăzută şi de o durată mai mică. Joi seara a fost ultimul antrenament, joi noaptea am avut contracţii, vineri am născut.
Bănuiesc că a fost o naştere uşoară...
Nu, a fost destul de grea. Mi s-a spus că am muşchii foarte dezvoltaţi şi-mi va fi foarte greu să nasc natural. Dar asta nu-i neapărat o teorie. I-am zis doamnei doctor că sunt convinsă că pot să fac asta, deşi mi-era teamă. A fost un travaliu de 14 ore, foarte dureros. La a doua sarcină, în pandemie, timpul şi toată energia mea au fost îndreptate către Rareş, iar eu m-am simţit ceva mai obosită şi asta nu mi-a mai permis să mă antrenez la fel de mult. De fapt, nu reuşeam nici să dorm bine. Făceam, în schimb, foarte multe exerciţii de stretching, iar sport doar atunci când dormea băieţelul meu. Fetiţa mea s-a născut la aproape 41 de săptămâni, dar totul s-a întâmplat foarte repede de data asta, cu un travaliu de trei ore. Datorită acestei experienţe mi-a venit ideea de a face un plan de antrenamente online pentru mămici, cu alimentaţie plus sport. Timpul este foarte preţios, oboseala şi ea prezentă, iar 20 de minute pentru un antrenament zilnic fac o diferenţă uriaşă. Toate aceste trăiri personale m-au format şi mai mult ca antrenor, văzând într-adevăr cât de minunat e corpul nostru şi cât de important e să avem grijă de el. Sunt recunoscătoare pentru asta.
În acest moment, putem spune că eşti în forma ta maximă? Că aşa pare...
Da, aş putea spune că sunt într-o formă perfectă pentru luna februarie. (râde) Sunt într-o zonă în care mă simt foarte bine cu mine. Alerg de câteva ori pe săptămână, predau în continuare câteva clase de aerobic şi cycling şi mănânc echilibrat, cu gust. De multe ori, oamenii mă compară cu forma fizică pe care o aveam în perioada competiţiilor de fitness. Aceea e o formă de concurs, după un regim mult mai strict şi o pregătire fizică intensă. Ceea ce nu poţi să adopţi 365 de zile pe an. E sănătos să mai ieşi puţin din acea zonă, cu un kilogram sau două. Iar eu sunt un om foarte echilibrat. În prezent sunt mamă, nopţile sunt albe, deci somnul încă nu e aşa cum ar trebui să fie. Muncesc foarte mult şi în acelaşi timpul petrec timp preţios cu familia. Încerc să găsesc echilibrul în tot ceea ce fac. Aşadar am un procent de 80% control alimentar şi alegeri sănătoase şi de 20% în care-mi permit să mă detaşez, să-mi satisfac nişte pofte alimentare. Până la urmă asta numesc eu să trăieşti sănătos şi activ.
Iar aceste alegeri sănătoase ce includ? Dă-ne nişte exemple de alimente pe care le găsim în frigiderul tău.
Veţi găsi mereu salate şi legume proaspete, de sezon. Iaurturi natur, brânzeturi, telemea de capră sau de vacă, ouă. În congelator am mai mereu spanac, mazăre, tot felul de legume, poate nişte peşte, deşi prefer să iau un peşte proaspăt, şi ceva carne. Dacă suntem acasă cu toţii şi avem timp pentru un mic dejun copios, fac nişte ouă cu pastă de avocado, cu pâine integrală, cu o salată de roşii. Dacă sunt pe fugă, fac un terci de ovăz cu pudră proteică, mai pun şi nişte scorţişoară, arunc şi nişte fructe, sau poate un smoothie. Câteodată mai fac biscuiţi de casă şi îi mâncăm cu iaurt grecesc sau clătite cu banane. La prânz, fac prin rotaţie un peşte cu spanac sau cu cartofi la cuptor sau cu orez, în altă zi un wok cu legume şi curcan, o tocniţă de vită cu nişte paste integrale sau de linte. Un alt prânz poate fi o supă de curcan cu multe legume. Mă joc cu legumele şi cu tipurile de proteină şi le combin şi în funcţie de ce mâncăm la micul dejun. Iar seara, ceva mai uşor.
În schimb, dacă ar fi să faci un top 5 al alimentelor nocive...
Păi eliminăm zahărul, produsele de patiserie şi făinoasele, alcoolul. Bine, când spun zahăr spun foarte multe: mă refer la sucurile din comerţ, dulciuri şi chiar multe alimente la care nu ne-am aştepta să conţină zahăr. Eu zic că, dacă ne concentrăm pe astea trei, este un prim pas important. Ele fac o diferenţă atât de mare şi lucrul acesta te motivează în continuare să ai grijă de tine. Acesta este şi mesajul pe care-l transmit mereu oamenilor cu care interacţionez sau celor ce mă urmăresc pe social media: să nu-şi seteze nişte obiective prea mari şi să se concentreze pe primele trepte, parcurse pas cu pas.
Şi pe soţul tău, Dragoş, l-ai cunoscut într-un mod foarte drăguţ: erai antrenoarea lui la sală şi l-ai scăpat de nişte multe kilograme.
Nu, nu aşa l-am cunoscut pe soţul meu. Îl ştiu de foarte mulţi ani, din 2005. L-am cunoscut prin nişte prieteni comuni. Relaţia noastră a început ca una de prieteni. Am descoperit pe parcurs că avem multe în comun. Apoi, m-am mutat în Bucureşti şi am început să lucrez aici ca antrenor de fitness. Uşor-uşor a început şi el să facă mişcare si să mănânce sănătos, adică ceea ce găteam eu, şi-a dat seama că se simte bine, ceea ce l-a făcut să fie şi mai implicat. Abia apoi am devenit antrenoarea lui, fiindcă mi-a cerut să îi fac un plan de antrenament şi participa şi la clasele pe care le predam. Apoi, văzând că se simte şi începe să arate mai bine, a fost foarte motivat şi a devenit foarte pasionat de nutriţie şi sport. Mă bucura asta, pentru că era vorba despre sănătatea lui, până la urmă. Acesta este încă un lucru pe care îl avem în comun, iar asta ne face bine, fiindcă avem foarte multe lucruri pe care le facem împreună. L-am ajutat pe soţul meu, însă nu aşa l-am cucerit (râde).
Foto: Sorin Stana
