INTERVIU Sonia Argint: „Mai am de meşterit la mine, dar sunt pe drumul cel bun”
Pasiunea ei pentru limba lui Goethe a apropiat-o de altă dragoste a ei, televiziunea, în urmă cu 21 de ani.
Sonia a crescut, s-a şlefuit, s-a „dezbrăcat” de incertitudini şi nesiguranţe şi a devenit, astăzi, una dintre cele mai sigure pe ele femei din media. O vedem la TVR 1, la emisiunea ei săptămânală “Vreau să fii sănătos”, şi o putem cunoaşte mai bine pe paginile ei de social media, acolo unde vedeta TV postează, generoasă, crâmpeie din existenţa ei de dincolo de reflectoare. De cele mai multe ori, aceste crâmpeie din viaţa personală îi au în centru pe cei doi fii ai Soniei, Eric (17) şi Marc (16), copiii din mariajul acesteia cu Horaţiu Ionescu. Te invităm să descoperi în rândurile de mai jos cine este, cu adevărat, Sonia sau, în cuvintele ei, această „femeie care aleargă cu lupii”.
Ne spui "Vreau să fii sănătos" în fiecare sâmbătă, la televiziunea naţională. De unde preocuparea ta pentru stilul de viaţă sănătos?
Obiceiurile sănătoase se clădesc în timp şi cel mai eficient din copilărie. Am norocul că pentru mama mea aceasta a fost o preocupare constantă pe care a transmis-o mai departe. Pentru mine nu este o noutate că fructele, legumele, mierea şi vitamina C (ca să dau câteva exemple) sunt fantastice pentru sănătate, că mişcarea face bine atât trupului, cât şi psihicului. Sunt chestiuni banale, care şi-au dovedit eficienţa în zeci de ani, pentru care nu este necesar să facem o facultate. Îmi amintesc ca şi când s-ar fi întâmplat ieri cum o însoţeam pe mama la orele de aerobic din Herăstrău. Am crescut cu această imagine, cu această preocupare.
Au început românii să înţeleagă cât de important este şi acest aspect, în acest context, al pandemiei?
România continuă să aibă o rată de mortalitate prin boli cardiovasculare de trei ori mai mare decât media europeană, la momentul la care vorbim (oct. 2021), unul din patru copii şi 50% din adulţi din România sunt supraponderali sau obezi, iar în 2010, unul din zece români suferea de diabet zaharat. Luând în considerare aceste date reale, legat de situaţia în care ne găsim, mi-e greu să spun dacă românii au înţeles cu adevărat ce înseamnă stil de viaţă sănătos. În plus, utilizarea exagerată a dezinfectantului, până la exfolierea a trei straturi de piele, nu poate fi considerat un obicei foarte sănătos. Iar asta nu este consideraţia mea, ci a medicilor care comunică despre efectele profund dăunătoare ale acestui tic. Opinia mea este că oamenii trebuie să înţeleagă în primul rând cum să-şi clădească starea de sănătate prin gesturile mici şi naturale de zi cu zi. Atenţia la hrană, la consumul de diverse produse şi mişcarea sunt modul principal prin care se previne orice formă de îmbolnăvire. Nu o spun eu, ci zecile de medici pe care am avut şansa să-i intervievez de-a lungul celor opt ani de „Vreau să fiu sănătos”. Apoi, stilul de viaţă sănătos înseamnă şi prevenţie prin câteva gesturi responsabile faţă de viaţa noastră. Controale anuale de bază la medic - o vizită la ginecolog, un set de analize de sânge, un control la stomatolog. Astfel poţi aborda din stadiu incipient orice afecţiune. Deja când începi să utilizezi substanţe diverse vorbim mai degrabă despre tratament. Cred foarte tare într-un echilibru între binefacerile naturii şi cele ale progresului tehnologic.
Tu pari, de altfel, întruchiparea stilului de viaţă sănătos. Ai avut vreodată probleme cu greutatea sau momente în care nu ţi-a plăcut ce vezi în oglindă?
Poate ar fi mai bine să zicem întruchiparea normalităţii, a echilibrului. (râde) O să mă vedeţi mâncând şi câte o prăjitură, bând un cocktail sau un pahar de vin roşu, sunt zile când nu mă duc la sport pentru că asta îmi transmite corpul. Stilul de viaţă nu trebuie dus la o extremă dacă acele obiceiuri sunt un chin şi creează frustrare. Iar pe mine m-ar frustra să nu îmi fac anumite plăceri atunci când am nevoie de ele. Şi da, în jurul vârstei de 17 ani aveam ceva probleme cu greutatea. În sensul că nu mă încadram în tiparele necesare pentru a fi model. Dar asta nu înseamnă că am fost altfel decât normoponderală. Deţineam formele rotunde pe care, în mod firesc, multe adolescente le au.
Care este legătura ta cu limba şi cultura germană, având în vedere începuturile tale într-ale televiziunii: prezentarea emisiunii în limba germană de la TVR?
E amor mare şi sădit de mult. Bunica mea din partea tatălui o avea vecină pe una dintre cele mai bune profesoare de limbă germană din Bucureşti. Era, şi este în continuare, o tipă admirabilă, severă, dar modernă în gândire şi simpatică, si ele două au ticluit pasiunea mea. Nu am fost deloc la grădiniţă, dar timp de câteva luni am luat lecţii particulare cu „vecina”, am acumulat extrem de uşor şi repede o bază de cuvinte şi conversaţie, care m-a ajutat să intru fără probleme la şcoala germană (acum Colegiul Goethe). Limba germană s-a lipit de mine „im Nu” – adică peste noapte. Iar acest match made in Heaven a fost remarcat de echipa redacţiei germane din TVR atunci când au făcut un casting. Cam asta este pe scurt povestea.
Vorbeşte-ne un pic despre începuturile tale în televiziune. Cum era Sonia din acei ani, ce-ţi plăcea la ea şi ce nu?
Cumva am simţit tot timpul că Sonia este în interiorul ei o „femeie care aleargă cu lupii”. O creatură uşor sălbatică, puternică, înzestrată cu instincte bune, pasionată, creativă şi înţeleaptă. Doar că la momentul respectiv, nu conştientizam această forţă şi eram destul de acaparată de incertitudini şi nesiguranţe. Aveam şi ceva naivitate în mine. A fost nevoie de multă autoterapie până în punctul în care am ajuns astăzi. Şi încă mai am de meşterit la mine, dar ştiu că sunt pe drumul cel bun.
Silueta ta îţi permite, probabil, să mai porţi haine de la 20 de ani. Mai păstrezi vreo pereche de blugi de-atunci sau vreo rochie, ceva?
Haha! Daaa, am haine care îmi vin în continuare. Doar că sunt depăşite ca stil sau nu se mai încadrează cu vârsta. Am nişte rochii, poate şi jeanşi, trebuie să o rog pe mama să le caute.
Tu ai şi un look nordic, chiar arăţi ca o nemţoaică. De câte ori ţi s-a întâmplat să fii confundată cu o una sau ca lumea să creadă că ai origini germane?
O să râzi, dar aspectul meu nu este neapărat de nordică. Deseori sunt întrebată dacă sunt rusoaică. Comparaţiile depind de ţara în care călătoresc. Chiar urmează să-mi fac un test genetic şi să văd de pe unde mă trag. Cred că voi avea ceva surprize.
Cum crezi că ar fi fost viaţa ta dacă ai fi urmat traiectoria începută în tinereţe, cea de model? Ce te-a făcut să închei prea devreme cariera pe catwalk? Ai regretat vreun pic că n-ai continuat cu modellingul?
Nici gând. Dacă drumul meu ar fi luat-o în altă direcţie, probabil că nu i-aş fi avut pe aceşti doi minunaţi copii în viaţa mea. Eu cred că Dumnezeu aşază lucrurile aşa cum trebuie. Şi asta am învăţat, să mă mai las dusă de viaţă şi să nu ţin cu dinţii de ceea ce nu se întâmplă firesc şi lesne.
Cum este să fii, la o vârstă atât de tânără, mamă a doi băieţi adolescenţi? Perioada aceasta este una problematică şi pentru copii, şi pentru părinţi. Ai dificultăţi de relaţionare cu ei?
Apropos de regrete, cu mintea de acum aş trata altfel perioada când copiii erau micuţi, cu mai multă răbdare şi conştinciozitate. Probabil că implicarea ţine şi de vârstă, de ceea ce considerăm în fiecare etapă a vieţii că ar fi important. Marc şi Eric sunt adolescenţi. Sunt într-o perioadă foarte dificilă pentru ei, în primul rând. Este o vârstă a descoperirii de sine, a trecerii de la copil la tânărul adult care are nevoie să se simtă independent, să ia decizii proprii. Aşa că mă străduiesc să vorbesc mult cu ei şi să fiu acolo atunci când au nevoie de mine. Şi crede-mă că au foarte multe nevoi. Mă bucur că suntem apropiaţi de vârstă cumva, că eu sunt ancorată destul de mult şi în lumea lor, pot înţelege nişte fenomene. Este un super sentiment când îi văd că vin la mine şi îmi cer sfaturi în situaţii delicate. Şi uneori îmi vine să fug când vor să mănânce de şase ori pe zi.
Privindu-i pe Marc şi pe Eric şi comparând cu adolescenţa ta, ce plusuri crezi că au copiii care se formează în vremurile noastre? Şi ce crezi că aveam noi şi le lipseşte lor?
Sunt foarte informaţi şi nu sunt uşor de „manipulat”. Am remarcat că sunt copii care ţin cu tot dinadinsul să îşi exprime opiniile, cer explicaţii dacă ceva li se pare nedrept sau dacă li se impune ceva. Atunci când eram la vârsta lor, îmi amintesc că exista mai multă obedienţă. Ceea ce personal nu agreez prea mult. În schimb, noi eram parcă mai studioşi. Mai şi citeam cărţi.
Fără să exagerăm, notăm că eşti şi una dintre cel mai bine îmbrăcate femei din peisajul TV de la noi. Eşti o prezenţă cool şi am vrea să ştim cum recomanzi să-şi păstreze acest aer şic o femeie la 40 de ani. Ce greşeli ar trebui să evite şi cum ar trebui să se pună în valoare, fără să cadă în penibil?
Vestimentaţia ne-o cam alegem şi în funcţie de reperele pe care le-am avut în viaţă, de educaţia primită, de mediul din care provenim. Am avut noroc şi în acest aspect cu o mamă de mult bun gust, rafinată. Bănuiesc că s-a lipit şi de mine câte ceva. Dar stilul meu vestimentar a suferit schimbări pe măsură ce am evoluat şi m-am cunoscut mai bine. Îmi place să mă îmbrac potrivit cu starea mea interioară. Uite, în această perioadă, sunt foarte aglomerată şi încărcată cu diverse activităţi şi nu prea îmi stă mintea la haine. Aşa că mâine voi fi vizitată de o stilistă care mă va ajuta să fac un pic de curăţenie în dulap. Simt că am nevoie de un mic refresh. Dar ceea ce cred că mă defineşte este aspectul îngrijit. Un păr curat, ten îngrijit, un machiaj fin, manichiură şi pedichiură impecabile, un parfum subtil şi haine simple sunt elementele care scot la iveală esenţa fiecărei femei. La 40 de ani, stilul vestimentar este dat de buna cunoaştere a propriilor atuuri şi evidenţierea lor. Dar cred că la 40 de ani femeia are chestiuni mult mai interesante de oferit şi de subliniat decât felul în care se îmbracă.
Unde ai fost în vacanţă cel mai recent şi ce plănuieşti pentru această toamnă sau chiar iarnă? Pandemia ţi-a dat, până acum, vreun plan peste cap?
Am profitat de această perioadă în care turismul s-a desfăşurat într-o cantitate limitată. Destinaţii în care nu ai fi avut în mod normal loc să arunci un ac au devenit chiar plăcute. Chiar săptămâna viitoare plec într-o mini-vacanţă de spa în Turcia, la Bodrum. Abia aştept! Veţi vedea totul pe contul meu de Instagram @silversonia sau pe pagina de Facebook. Apoi, în iarnă, tare sper la o vacanţă de schi în Austria.
Foto Horia Stan pentru Cristallini, make-up Alina Brailescu
