INTERVIU Tom Hardy ”Mă lupt cu un monstru din capul meu, care încearcă să mă omoare”

Liderul sufletelor pierdute, înaintea lui, a fost Mel Gibson, iar Tom îşi aminteşte că avea doar 12 ani când a văzut pentru prima oară cea din­tâi ecranizare şi a fost profund afectat. Mad Mad: Drumul Furiei, în care Hardy joacă rolul

Liderul sufletelor pierdute, înaintea lui, a fost Mel Gibson, iar Tom îşi aminteşte că avea doar 12 ani când a văzut pentru prima oară cea din­tâi ecranizare şi a fost profund afectat. Mad Mad: Drumul Furiei, în care Hardy joacă rolul lui Max Rockatansky, este declarat cel mai de acţiune film al deceniului şi rulează în cinematografe de la mijlocul lunii mai. Alături de Charlize Theron, care o interpretează pe salvatoarea Imperator Fu­riosa, acesta traversează deşertul plin de capcane pentru a recuceri imperiul condus de Immortan Joe.

Mad Max este o figură iconică, un luptător puternic, dar foarte tăcut, care şi-a păstrat simbolul în timp. Tu cum ţi l-ai imaginat?

Tom Hardy Max trăieşte într-o lume în care to­tul are un preţ, totul se învârte în jurul durerii şi al sacrificiului. El este un supererou fără su­perputeri, nu poartă costum din latex colorat, nu poate să zboare, nu are privire cu laser. Dacă ar fi avut de ales, ar fi stat acasă cu familia, ar fi băut o bere şi s-ar fi uitat la TV. Doar că nu are familie, nici bere, nici TV. Este înconjurat de ură şi durere şi nu simte nevoia să vorbească cu nimeni despre nimic. Trăieşte într-un mediu dezolant, în care lumea comunică doar când este nevoie.

Ce părere ai despre George Miller, regizorul şi creatorul lui Mad Max?

Este un geniu care şi-a petrecut jumătate din viaţă construind această poveste, a avut o ima­gine complexă şi o proiecţie vizuală unică asupra a tot ce dorea să facă în acest film. Înainte de a începe filmările, George ne-a arătat planul său. Nu văzusem niciodată ceva mai elaborat: 300 de pagini cu peste 3.500 de schiţe desenate de cinci artişti diferiţi. Fiecare scenă din film era în cartea aceea. Pentru mine a fost de la început o provo­care, m-am simţit foarte mic într-un spaţiu atât de mare.

Ce gen de personaje te atrage cel mai mult?

Cele care mă înspăimântă. Îmi place să inter­pretez personaje total opuse mie, cel din viaţa de zi cu zi. Îmi plac provocările, îmi place să mă gân­desc cum e să fii în pielea lor.

Ai avut parte de conflicte fizice în perioada ta sălbatică?

Bineînţeles, nenumărate. Dar, la un moment dat, m-am trezit şi am zis că mă distrug şi am ales să mă detaşez.

Preferi să joci personaje foarte violente. Nu ai obosit?

Nu. Poate la începutul carierei mă afectau toate astea, tocmai pentru că aveam o viaţă mult mai agitată. Acum duc o viaţă foarte liniştită, iadul a rămas în urmă. Dar asta m-a şi ajutat să creionez personajele întunecate. Mă bucur că sunt încă în viaţă! Mă lupt constant cu un mon­stru din capul meu care încearcă să mă omoare. Este un auto-sabotaj cu care trebuie să mă con­frunt. Este parte din personalitatea mea viciată, expusă dependenţelor. Şi va fi acolo, probabil, toată viaţa mea. Dar atât timp cât mă ajută să dezvolt personaje, are şi o parte benefică. Mă face şi mai puternic, pentru că trebuie să îi ţin piept constant.

Ştiu că ai o legătură specială cu numele de Mad Max...

Da. Când aveam 17 ani, am primit cadou un câine pe nume Mad Max, căruia nu i se potrivea numele deloc, o corcitură între bull terrier şi la­brador, mult prea prietenos. Apoi, 17 ani mai târ­ziu, câinele meu a murit şi am primit un telefon să joc acest rol. A fost destul de ciudat...

Simţi că ai ajuns în punctul în care ocupi locul pe care ţi l-ai dorit?

Nu ştiu. Sunt norocos să fiu aici după câte lucruri mai puţin bune am făcut. Mi-a luat ceva să câştig respectul oamenilor şi să primesc roluri bune din nou. Dar îmi place să mă pierd în personaj, să îi descopăr valenţele şi de aceea sunt într-o perpetuă că­utare a rolului perfect.

foto: getty images