Jacqueline Bisset: "Hollywoodul nu este locul ideal unde să îmbătrâneşti"

18 iunie, 2011

E englezoaică, dar numele ei roman­tic de franţuzoaică a fost parcă anume inventat pentru perechea sa de ochi albaştri electrizanţi şi pentru chipul luminos. Mama ei, Arlette Alexander, avea origini franceze – cea despre care, de-a lungul timpului

E englezoaică, dar numele ei roman­tic de franţuzoaică a fost parcă anume inventat pentru perechea sa de ochi albaştri electrizanţi şi pentru chipul luminos.

Mama ei, Arlette Alexander, avea origini franceze – cea despre care, de-a lungul timpului, dar şi la conferinţa de presă de la TIFF, a declarat că i-a marcat destinul. Când era adolescentă, Arlette a fost diag-nosticată cu scleroză. Drama a provocat ruptura dintre părinţii săi, care ulterior au divorţat. Experienţa n-a fost deloc uşoară pentru Jacqueline, care a început astfel să lucreze ca model, întreţinându-şi şi îngrijindu-şi mama ani de-a rândul. Cu moda a început însă şi drumul ei spre Hollywood, unde avea să fie numită cea mai frumoasă actriţă din toate timpu­rile. A lucrat cu unii dintre cei mai mari regizori, de la François Truffaut la Claude Chabrol, Roman Polanski şi Sidney Lumet. Dar dincolo de succesul ei, faţă în faţă cu ea, la interviul acordat revistei OK!, actriţa mi-a oferit o lecţie de feminitate şi elegan­ţă. Jacqueline Bisset stăpâneşte perfect ştiinţa de-a accepta cu decenţă trecerea timpului, cu bune şi cu rele. Şi chiar de-a manevra timpul în favoarea sa.

OK! Lumea nu prea ştie că sunteţi naşa Angelinei Jolie. Sunteţi apropiată de ea?

Nu, o văd foarte rar, e foarte ocupa­tă. Am multe fotografii cu ea şi cu mama ei şi e uimitor cât de mult seamănă cu Marcheline.

Aţi mai face un film cu ea? Pentru că aţi jucat împreună în „Mr & Mrs. Smith“, dar din nefericire scenele au fost tăiate la postproducţie.

Da, eu eram şeful lui Brad Pitt, iar Terence Stamp era şeful Angelinei. Apoi au redistribuit nişte actori afroamericani în aceste roluri, apoi, din nou, pe alţii, ca în final să taie cu totul acele scene. Dar dacă ar apărea o propunere interesantă, mi-ar plăcea să joc din nou cu ea. E o ac­triţă foarte talentată şi are această pasiu­ne arzătoare de autodidact şi un caracter puternic.

V-aţi făcut debutul în anii ’60, într-o lume a frumuseţii naturale. Iar acum vă trăiţi anii 60 într-o lume a frumuseţii artificiale.

La Hollywood poate, dar eu nu sunt aşa.

Şi cum aţi rezistat tentaţiei chirurgiei estetice?

Tentată am fost, dar n-am făcut nicio operaţie. Nu ai de câştigat dacă începi să faci aşa ceva. Poate doar cei care o fac atât de bine încât nu-ţi dai seama că au fă­cut-o. Trecerea timpului nu e o experienţă uşoară pentru o femeie. Dar dacă ai vita­litate internă, asta trebuie să te facă să-ţi depăşeşti imperfecţiunile, ca să poţi trăi cu tine însăţi. Nu te poţi compara întru­na cu actriţele de 20 de ani. Întotdeauna vor fi mai frumoase. Trebuie să ştii să-ţi exploatezi la maximum graţia, feminita­tea. Evident, Hollywoodul nu e locul ide­al unde să îmbătrâneşti, pentru că acolo e vorba de fizic în proporţie de 70%. Dar lucrurile se mai schimbă puţin câte puţin şi acolo. Regizorii au început să spună că nu vor să lucreze cu actori care au abuzat de operaţii estetice, aşa că poate e un mo­ment bun pentru mine. Trebuie să mă mai învârt pe-acolo puţin (râde).

Şi de unde vă luaţi această vitalitate?

Am propria energie, bazată pe un stil de viaţă sănătos. Da, într-o anumită măsură trebuie să apăs mai tare pedala de accele­raţie, pentru că îmi e din ce în ce mai greu. Dar îmi iau energia de la oamenii intere­sanţi din jurul meu.

Speram că veţi spune că şi dragostea vă face aşa.

Nu, dragostea îţi ia energia. Sigur că, atunci când te îndrăgosteşti, îţi dă ener­gie, dar în momentul ăsta trebuie să iau o pauză, pentru o vreme, la capitolul senti­mental. Am avut o relaţie foarte lungă, de 14 ani, şi sunt puţin epuizată în acest mo­ment de această călătorie.

E vorba despre expertul turc în arte marţiale Emin Boztepe?

Da, despre el.

Relaţiile lungi, nefinalizate, însă, cu o căsătorie au fost refrenul vieţii dumneavoastră. Aţi spus la conferinţa de presă că sunteţi autoritară.

Încerc să controlez asta, nu-mi place să fiu aşa. De fapt, oamenii îmi spun că sunt aşa. Eu spun că sunt eficientă.

Mă întrebam dacă din cauza asta n-aţi fost niciodată căsătorită. Pentru că ideea de femeie autoritară nu prea merge mână-n mână cu cea de soţie.

Nu sunt aşa cu bărbaţii. Ştiu că astea două nu merg bine împreună. Dar, din contră, oamenii spun că se înţeleg uşor cu mine. Însă dacă am o şedinţă foto, de exemplu, şi lumina nu e bună, nu stau aco­lo şi spun „It’s great“, pentru că ştiu că e o pierdere de vreme. Le cer să mute lumi­nile şi să facă în aşa fel încât eu să accept situaţia. Poate că asta mă face autoritară, dar eu ştiu cum se obţine un rezultat bun.

Dar ce v-a făcut să vă temeţi de căsătorie şi de ideea de-a vă întemeia o familie? Căsnicia eşuată a părinţilor?

Cred că da. Nu era nimic în acel mariaj care să mă facă să-mi doresc şi eu aşa ceva. I-am apreciat mult pe părinţii mei, amân­doi au fost oameni inteligenţi, dar lucru­rile n-au mers între ei. Iar fratele meu era de aceeaşi părere. Nu era căldură, confort, nu era „acasă“. Regăseam atmosfera care îmi plăcea doar când eram cu prietenii. De-a lungul anilor, oamenii m-au întrebat: „Nu-ţi doreşti o familie?“. Şi le-am spus: „Nu!“, pentru că mi se părea un tablou rece legat de acest cuvânt - în vreme ce cu pri­etenii mă simţeam atât de bine. Şi realizez acum că acest sentiment cald al prieteniei e de fapt ceea ce au oamenii în familiile adevărate, frumoase, legate. Nu vreau să spun că eu şi fratele meu am avut o copilărie nefericită, doar că n-a existat prea multă afecţiune acolo. Cred că l-am văzut pe tata sărutând-o pe mama o singură dată - şi asta când a plecat de-aca­să... în vacanţă.

În umbra succesului oficial, fiecare actor se luptă cu nemulţumiri. Patru nominalizări la Globul de Aur şi una la César – şi niciun premiu din acestea câştigat. A existat acolo o oarecare frustrare? Cât de importante sunt aceste premii?

E plăcut să primeşti premii, dar nu sunt atât de importante. Pentru că poţi să primeşti un premiu pentru un rol de care tu însăţi nu eşti foarte mulţumită. Dar atunci când într-adevăr îţi reuşeşte ceva, iar oa­menii nu văd acel produs, asta da, e o frus­trare. Cum a fost „Sleepy Time Gal“, unde am făcut un rol foarte, foarte bun. Am luat premiul pentru cea mai bună actriţă de la Cambridge University pentru asta şi a în­semnat mult pentru mine. Pe când pentru rolişorul din „Joan of Arc“ am fost nomi­nalizată la Emmy. Da, a fost plăcut, dar n-a reprezentat ceva foarte important pentru mine. Sunt alte experienţe care contează, de exemplu să mergi într-o ţară pe care o vezi prima dată şi să constaţi cum te situ­ezi în lume. Odată eram în Peru, la Machu Picchu. Aveam o pălărie de paie şi un pon­cho. Eram cu un prieten, arătam caraghios şi i-am auzit pe oameni şoptind: „Uite-o pe Jacqueline Bisset!“. Cum să mă recunoască tocmai acolo? Am aflat ulterior că în Lima rulau trei filme de-ale mele. Am fost uluită. Ce meserie ciudată am!

Foto: Caius Raţiu



Recente pe Ok! Magazine

Iuliana Tudor (2) jpg
Nicole Kidman întinerită, GettyImages (1) jpg
Nicu Sârghea, toboșarul trupei VUNK Foto   Vunk   Facebook jpg
Richard Gere și Julia Roberts în Pretty Woman, Profimedia (1) jpg
Dan Grecu a murit   COSR 2 Marius Urzică jpg
Jennifer Garner si Ben Affleck profimedia 0880706932 jpg
Cosmina Păsărin, Alin Gălățescu, Magda Coman, Camelia Șucu la Voices of Disability   PR jpg
White Brunch jpg
Cindy Crawford în Mexic, Profimedia (2) jpg
Ana Bodea JPG
FotoJet Ben (1) jpg
banner cristina cioran png
Donald Trump Jr  și Kimberly Guilfoyle, GettyImages (3) jpg
Iulia Vântur în roșu jpg
Salma Hayek și François Henri Pinault,  GettyImages (4) jpg
Roxana Ciuhulescu jpg
Blue Ivy Carter, fiica lui Beyonce si a lui Jay Z   profimedia 0944940833 jpg
Donald Trump și Jill Biden, GettyImages (4) jpg