Javier Bardem: „Sunt foarte orgolios“
Viaţa pare să se fi aşezat pe făgaşul visat pentru Javier Bardem (43), după ce a reîntâlnit-o pe fata focoasă din „Jamón, Jamón“, cu care filmase în 1992. După 15 ani, mâna
Viaţa pare să se fi aşezat pe făgaşul visat pentru Javier Bardem (43), după ce a reîntâlnit-o pe fata focoasă din „Jamón, Jamón“, cu care filmase în 1992. După 15 ani, mâna destinului i-a readus împreună complet pe Javier şi Penélope (38): nu doar pe platourile de filmare ale peliculei „Vicky Cristina Barcelona“, ci şi în culise, unde s-au îndrăgostit iremediabil. Exact ca-n poveşti, căci ei sunt azi power couple-ul Spaniei şi părinţii unui băieţel, Leo, născut în ianuarie 2011. „Am o căsnicie fericită. Respir în armonie. Şi îi mulţumesc Celui de Sus, care a avut grijă să-mi dea această şansă de-a fi iubit“, declară cu sensibilitate Javier – desigur, într-o engleză departe de-a fi perfectă. Spune că datorează această fluenţă – atâta câtă e – în a doua lui limbă, melodiilor formaţiei AC/DC. Vorbeşte cu şarm, aşa cum o face şi în „Skyfall“, unde interpretează ceea ce critici prevestesc că va rămâne cel mai reuşit erou negativ al francizei Bond.
Cum te-ai simţit cu părul blond?
Javier Bardem Foarte bine. A fost distractiv.
Dacă mă gândesc la unele dintre tunsorile tale, ai o remarcabilă lipsă de vanitate, când vine vorba de lookul tău...
Ba nu, sunt foarte orgolios. (râde)
Păi şi atunci cum rămâne cu tunsorile alea îngrozitoare?
Nu-mi pasă...
Sunt mulţi actori cărora nu le convine să nu arate cât mai atrăgători pe marele ecran.
Probabil că e şi acesta un mod de-a vedea lucrurile. Dar, din punctul meu de vedere, e greşit ca, din cauza orgoliului, să nu-ţi dai voie să mergi acolo unde personajul ţi-o cere. În cazul meu, peruca asta a adăugat ceva special la aerul personajului, care trebuie să-i creeze disconfort lui Bond. E şi teroare, şi violenţă în film, dar mai ales un disconfort permanent. E drept că, de multe ori, sunt periculoase transformările fizice pe care le impun rolurile, fiindcă trebuie să slăbeşti sau să te îngraşi mult. Iar dacă nu mai ai 20 de ani, corpul funcţionează mai încet şi nu te mai ascultă aşa uşor. Dar dacă ce ai de făcut nu e aşa solicitant, atunci e distractiv, cu atât mai mult cu cât ajungi la un fizic foarte diferit de al tău. Fiindcă, uită-te la mine... Urma să spun: „Eu sunt atât de frumos!“, dar dacă spun asta, atunci aşa o să mă citezi în titlu. (
)
Îţi place să te urmăreşti în filme?
Nu. De fapt, mint. Mă uit, dar îmi e de ajuns o singură dată, după care mi se şterge din minte... Dar acum am 43 de ani. La 20, normal că-ţi place să te vezi pe marele ecran. Acum, îmi zic: „Oh, Dumnezeule, fii atent cum apare ăsta...“.
Şi, până la urmă, Silva e gay? Că nu ne-o arată clar...
Nu pot răspunde. Telespectatorii trebuie să afle singuri...
Mie mi se pare că-l iubeşti pe Bond...
Asta nu-i bine...
Cât de ferme zici că sunt coapsele lui Daniel Craig (n.r. în film, există o scenă în care Silva, personajul lui Bardem, pipăie coapsele lui Bond)?
Sunt foarte tari, ce să zic... N-ai nevoie de mine ca să-ţi zic asta, uită-te la film, e într-o formă uluitoare. Şi e neînfricat, îşi face cascadoriile singur. Şi nu doar atât. În unele zile, ajungeam pe platou la 8 dimineaţa, iar el atunci ieşea de la sală. Începuse antrenamentul la 6, după ce terminase filmările la ora 11, în seara precedentă. Iar ăsta e un angajament pe care şi l-a luat zilnic, vreme de şase luni. Daniel are tot respectul şi admiraţia mea.
Mi se pare că tu ai mai multă chimie cu Bond decât a avut Bond cu toate iubitele...
Hahaha....
Că tot veni vorba, nu-mi amintesc să fi fost vreo Bond Girl hispanică...
A fost?
Nu cred. Soţia ta ar putea fi, e atât de frumoasă şi are sex-appeal...
N-a fost. Şi nici nu ştiu cine-ar putea fi...
Cine din familia ta şi-a dorit mai mult să te vadă într-un film „ James Bond“?
Fratele meu, fiindcă e cu şase ani mai mare. Suntem foarte apropiaţi, ne iubim mult şi am văzut împreună multe filme cu James Bond. Aşa că el abia aştepta să mă vadă în acest rol.
Deci cum a fost să-l iei cu tine la filmări?
I-a plăcut mult. Şi el e actor şi ştie cum stau treburile. Însă a adus cu el nişte prieteni de-ai noştri care cred că se aşteptau să urmărească tot filmul cu James Bond în acea zi. Când au văzut o singură scenă, repetată la infinit, începuseră: „Ce-i cu plictiseala asta?!“. „Păi aşa se fac filmele, oameni buni!“, le-am spus.
Ai vreo amintire specială legată de filmele cu agentul 007?
Primul pe care l-am văzut a fost „Moonraker“, când aveam 12 ani. M-am speriat îngrozitor. Am fost uluit de ceea ce am văzut pe ecran. Şi-mi amintesc că mi-a plăcut mult personajul negativ, Jaws. De-atunci, n-am pierdut nicio peliculă a seriei.
Şi tot de-atunci, ai avut o atracţie pentru rolul duşmanului lui Bond. Dar, dacă nu mă înşel, ai mai avut de-a face cu Bond înainte...
Da, am mai primit o ofertă mai demult, nu mai ştiu pentru care film. Dar atunci n-am crezut că sosise momentul potrivit. Fiecare lucru la timpul său. Iar acum a venit momentul ca eu să fac asta...
Ai mai jucat un ucigaş înainte. Ai avut rezerve legate de rol, la început?
Da, fiindcă fac actorie de 25 de ani, iar în acest timp, n-am interpretat decât trei personaje negative – unul într-un film spaniol, celălalt în „No Country For Old Men“, iar ăsta e al treilea. Deci nu prea multe. Dar de-ndată ce am citit acest scenariu, mi-am dat seama că nu avea legătură cu ce mai făcusem. În „No Country For Old Men“ era vorba, mai degrabă, de o idee simbolică, aici a fost mai vizual, a fost efectiv vorba de un om defect...
E un moment în „Skyfall“ când personajul tău apare într-o cuşcă din sticlă, care mi-a amintit de Hannibal Lecter. Te-ai gândit la asta când făceai filmul?
Asemănarea e evidentă, din cauza cuştii... Dar ăsta e singurul lucru în comun. Nu e acelaşi personaj, acelaşi scenariu sau aceeaşi abordare a scenei respective. Eu nu m-am gândit la alte personaje când am filmat, fiindcă aşa mi-ar fi fost imposibil să-mi fac treaba cum trebuie.
Viaţa ta cum e prin comparaţie cu ce vedem aici, pe marele ecran? Plictisitoare?
Desigur. (
) Viaţa mea, faţă de ceea ce se întâmplă în „ James Bond“... Slavă Domnului! Adică nici nu-mi pot imagina cum ar fi să fii 007 şi doar pentru 24 de ore. Cred că e epuizant.
Ce-ţi aminteşti când vezi Oscarul pe care l-ai câştigat pentru "No Country for Old Men"?
Seara celebrării. Am adus cu mine 17 oameni (
) şi nu ştii ce sunt în stare să facă 17 spanioli în acelaşi timp. Sau poate ai avut o idee când am câştigat Cupa Mondială la fotbal. A fost nebunesc, distractiv. Iar, în final, asta-mi amintesc: sigur că sărbătoreşti un premiu, o onoare, şi eşti recunoscător celor care au decis să ţi-l dea ţie mai degrabă decât altcuiva, dar e o ocazie fantastică să te bucuri de asta alături de oamenii pe care îi iubeşti şi care te ajută să fii aşa cum eşti. La bine şi la rău...
Şi cum e să aveţi acasă singurele două Oscaruri câştigate de Spania (n.r. soţia lui, Penélope Cruz, a fost, la rândul ei, distinsă cu un Oscar, pentru rolul din „Vicky Cristina Barcelona“)?
Singurele obţinute de actori spanioli, vrei să spui. Păi, cred că e draguţ.
Stau la un loc cele două statuete?
Dacă ţi-aş spune adevărul, nu m-ai crede. Nu le-am văzut de mult. Cred că sunt pe undeva pe-acolo...
Nu stau pe un raft anume?
Nu. Cred că sunt... Care-i cuvântul? „Depozitate“ undeva şi aşteaptă să-şi găsească locul potrivit în casă... (
)
Foto: guliver/getty images, hepta, www.outnow.ch
