Leonardo DiCaprio: „Nu m-am aşteptat niciodată să primesc un Oscar!“
Nu-i uşor să pari înspăimântător, când lumea încă te asociază cu îndrăgostitul paşnic din „Titanic“. Să porţi pe chip atât de natural hidoşenia, când eşti unu
Nu-i uşor să pari înspăimântător, când lumea încă te asociază cu îndrăgostitul paşnic din „Titanic“. Să porţi pe chip atât de natural hidoşenia, când eşti unul dintre cei mai chipeşi actori din lume. Şi, mai ales, să pari convingător în ipostaza de amant gay, când eşti un iubitor învederat de femei. Membrii Academiei Americane de Film au bagatelizat însă interpretarea lui Leonardo DiCaprio din „J. Edgar“. Îi lăsăm pe cei care vor vedea filmul să decidă dacă aceştia nu cumva s-au înşelat.
Este adevărat că un actor celebru ca tine are mai multă putere în America decât FBI-ul?
Leonardo DiCaprio Dacă am mai multă putere decât cei de la FBI? (râde) Nu, sigur că nu. Doamne! Nu ştiu pe nimeni să nu fie speriat de FBI. Şi asta îl face atât de interesant pe J. Edgar Hoover, pentru că el a schimbat pur şi simplu legea în America acelor timpuri. Era aproape ca-n Vestul Sălbatic: oamenii jefuiau bănci şi treceau graniţa pentru a scăpa de mâna legii, exista un curent comunist care luase amploare în ţara noastră. I-a exilat pe toţi acei „roşii“ din America, a creat un sistem federal, astfel încât nimeni nu mai putea să scape trecând graniţele statelor. El a fost cel care i-a creat agentului FBI o astfel de imagine, a unui om care îţi investighează în secret viaţa, şi cel care a pus bazele uneia dintre cele mai de succes sisteme poliţieneşti pe care le-a cunoscut lumea. Nimeni nu-i poate contesta lucrurile pozitive pe care le-a făcut în prima parte a carierei. Cu deciziile luate spre sfârşitul carierei nu sunt deloc de acord. Dar este incredibil cum a reuşit acest om să transforme ţara noastră de la o mentalitate de tip Vestul Sălbatic la ceea ce este astăzi.
Ce anume crezi că l-a făcut pe J. Edgar Hoover să ajungă personajul controversat de astăzi?
Acest om a deţinut puterea un timp mai îndelungat decât oricare alt politician din ţara noastră. Nu sunt 100% sigur, dar nu prea cred să fi fost altcineva într-o astfel de poziţie de influenţă de la o vârstă de circa 20 de ani până pe la 70 de ani. A fost un om cu un sistem de idei clar şi neschimbat, convins că cel mai mare rău posibil este comunismul, care s-a infiltrat în ţara noastră şi care urmează să ne corupă cetăţenii, şi considerându-l la fel de periculos ca o mişcare teroristă. Obsesia lui pentru „Pericolul Roşu“ a durat însă prea mult. A devenit un dinozaur, care a ocupat acel birou prea mult timp şi care nu s-a adaptat la schimbările care s-au produs în ţara noastră. De aceea, sfârşitul carierei lui a fost un eşec.
Se vorbea că vei fi nominalizat la Oscar pentru acest rol. Rămâne însă această statuetă un vis pentru tine?
Un vis? Adevărul este că nu cred că există cineva care nu şi-ar dori un Oscar (
). Dar nu asta e motivaţia mea când joc astfel de roluri. Sunt motivat de faptul că am ocazia să lucrez cu oameni grozavi şi să creez ceva de care să fiu mândru mai târziu. Când aveam 15 ani şi am avut prima şansă de-a intra în lumea cinematografiei, am urmărit filme timp de un an şi jumătate. Am văzut toate marile filme şi marile interpretări şi, de atunci, mi-am dorit să ajung şi eu odată la înălţimea acelor capodopere artistice care au existat în istoria cinematografiei. Aceasta este adevărata mea motivaţie.
Îţi mai aduci aminte de prima dată când ai fost nominalizat la premiul Oscar, acum 20 de ani, pentru rolul din „What’s Eating Gilbert Grape“?
Nu îmi venea să cred, prima dată. Nu prea înţelegeam ce se întâmplă. Îmi amintesc că eram aproape şocat de această experienţă. Mama era extaziată, la fel şi tatăl meu. Nu prea înţelegeam atunci importanţa acestui lucru. Şi-mi mai amintesc că eram foarte emoţionat când am mers la gala premiilor Oscar.
Şi-ai mers la Gală chiar de trei ori. A doua oară, te aşteptai probabil să-l primeşti pentru rolul lui Howard Hughes. Ai fost dezamăgit când nu s-a întâmplat?
Dacă e să fim sinceri, nu m-am aşteptat niciodată să-l primesc.
Ai reuşit să intri cu uşurinţă în pielea personajului J. Edgar Hoover. A fost ceva care te-a solicitat însă foarte mult?
Da, tranziţia în timp. Acest om a fost în funcţie în atâtea perioade diferite, iar viaţa lui a fost o imagine a schimbărilor care au avut loc în ţara noastră. Iar scenele cu el ajuns la bătrâneţe au fost de asemenea foarte dificile.
Ai avut ocazia să săruţi cele mai frumoase femei de la Hollywood: Kate Winslet, Cate Blanchett. De data asta ai sărutat un bărbat, pe Armie Hammer. Cum a fost?
(
) Ştiţi, sunt lucruri pe care le facem noi, actorii. Acum mă gândesc care ar fi cel mai bun răspuns la această întrebare (
). A fost o scenă foarte intensă, deoarece Clint Eastwood (n.r regizorul filmului) a fost foarte clar şi ne-a spus: „Asta nu va fi o scenă tipică, de genul ăla. Vreau ca voi să vă bateţi întâi, vreau cât mai mult sânge posibil, vreau să vă strângeţi în braţe ca şi cum aţi vrea să vă omorâţi şi apoi, va avea loc acel moment“. Aceşti bărbaţi (n.r. Clyde Tolson şi J. Edgar Hoover) şi-au reprimat atât de mult sentimentele şi ceea ce simţeau unul pentru celălalt, încât prima dată nu s-au putut abţine să nu se ia la pumni.
Este asta cumva cea mai picantă scenă a filmului?
Vă las pe voi să decideţi asta (
).
J. Edgar şi-a schimbat numele de botez. Tu, bănuiesc că nu. Este adevărat că mama ta te-a botezat cu gândul la Leonardo Da Vinci? Şi e adevărat că ai obţinut drepturi de autor asupra numelui DiCaprio?
Drepturi de autor nu prea cred. Cred că este vorba doar despre pagina mea de web sau ceva de genul ăsta. Cât despre numele meu, este chiar cel din buletin.
Mama ta ţi-a spus de ce a ales numele Leonardo?
Se pare că părinţii mei erau la Galeria Ufizzi din Florenţa pe când mama era însărcinată cu mine. Priveau un tablou de Da Vinci şi-atunci mama a simţit o lovitură în burtă. Atunci, tata, care este italian, a spus: „Numele lui va fi Leonardo!“. Cine ştie dacă este adevărat! (
)
Foto: guliver/getty images, outnow.ch
