Lily-Rose Depp: ”M-am luptat mult cu percepţia publică”

Aflată la începutul carierei sale de actriţă, fiica lui Johnny Depp ne-a împărtăşit experienţele sale de debutantă şi ne-a vorbit despre cum e să fii mereu în centrul atenţiei.

Pe fundalul unui divorţ ce a zguduit întreaga lume, cea dintre tatăl său şi Amber Heard, Lily-Rose îşi croieşte un drum al ei în lumea cinematogra­fiei. Cu paşi mici şi cu foarte mult şarm, doar este fiica Vanessei Paradis şi a unuia dintre cei mai sexy bărbaţi ai Planetei, ea a ieşit recent la rampă în cadrul festivalului de film de la Cannes. Filmul biografic, producţie franceză, The Dancer, spune povestea vieţii unei dansatoare moderne, Loïe Fuller, care a dat naştere unui nou curent artistic şi care a fost muza celebrului Toulouse Lautrec. Lily-Rose joacă unul dintre rolurile principale, interpretând-o pe Isadora Duncan, rivala perso­najului principal, întruchipat de Soko.

Ce au spus părinţii tăi despre faptul că ai vrut să devii actiţă?

Lily-Rose: Sunt o fire foarte independentă şi ei mă susţin în tot ceea ce fac. Nu au vrut să se bage în niciun fel, e cariera mea, eu decid.

Când ai ales să devii actriţă?

Am filmat la un moment dat o scenă în filmul Tusk, al lui Kevin Smith. Era o scenă de cinci mi­nute. Eu nu mă gândeam să devin actriţă, dar lui Kevin i-au plăcut atât de mult personajele acelea, încât a scris Yoga Hosers după ele. Şi atunci am avut o revelaţie, am simţit că asta trebuie să fac, că asta mă face să mă simt confortabil.

Ştiu că ai renunţat la şcoală la 16 ani.

Da. Vine un moment în care trebuie să alegi să te maturizezi şi să te gândeşti înspre ce să îţi canali­zezi energia, pentru ce merită să depui efort. Acum lucrez în domeniul acesta şi mă concentrez să fac bine ceea ce fac, n-aş fi avut timp să scriu eseuri sau alte chestii de acest gen. Nu vreau să pierd timpul.

”The Dancer”. Lily-Rose, alături de distribuţia filmului, la Cannes.

Ai crescut într-o familie celebră şi cu siguranţă ai cunoscut şi latura negativă a faimei. Te temi de paparazzi sau îţi place ipostaza aceasta?

Nu mă tem, mi-am asumat-o, vine la pachet cu restul. Fiind actriţă, activând în acest domeniu, nu poţi să eviţi această ipostază.

Joci un rol central în

. Cum te-ai pregătit când a trebuit să o interpretezi pe Isadora Duncan?

Am citit acest rol cu doar două luni înainte să ne apucăm de filmări şi pe atunci mai lucram şi la alt proiect, aşa că n-am avut prea mult timp să mă pregătesc aşa cum mi-aş fi dorit. Pentru sce­nele complicate s-a ales o dublură, pentru că ai nevoie de ani să te pregăteşti pentru asta. Dar am avut şi eu scenele mele de dans, pentru care chiar am lucrat cu un coregraf. Isadora Duncan nu era genul care să se chinuie în domeniul acesta. Voia ca totul să vină din suflet, să fie firesc. Aşa că am vrut să respect mentalitatea ei.

Ce ai în comun cu ea?

Mi-ar plăcea să cred că sunt la fel de motivată şi ambiţioasă ca ea. Poate nu atât de manipulatoare, dar aş vrea să cred despre mine că pot face multe lucruri datorită ambiţiei mele.

A existat în film şi o scenă cu tentă lesbiană. Cum te-ai simţit când ai filmat-o?

Partea aceasta din film, cea legată de lesbia­nism, nu este ceva care contează în tabloul de ansamblu al personajului. Ceea ce contează este portretul artistului, etapele în care acesta ni se dezvăluie. Poţi să suferi pentru artă sau poţi să alegi o cale lipsită de efort. Aspectul sexual nu este o parte atât de importantă.

Filmul pune accentul şi pe relaţia cu propriul trup. Eşti mulţumită de felul în care arăţi?

Acum sunt. M-am luptat mult cu percepţia publică în trecut, dar acum pot spune că sunt mulţumită de felul în care am evoluat. Sincer, şi mediul de lucru m-a ajutat, m-a făcut să mă simt bine în pielea mea, căci Isadora era foarte împăcată cu sine.

Cât de critică eşti cu tine de vreme ce eşti mereu comparată cu părinţii tăi?

Sunt foarte critică cu mine. Am fost mereu o perfecţionistă şi mereu am pus presiune pe mine. Sunt o fată foarte muncitoare, să ştii! (râde)

Te vezi mai mult franţuzoaică sau americancă?

M-am născut la Paris, o mare parte din familia mea locuieşte la Paris, iar eu petrec foarte mult timp acolo. Dar sunt din fiecare câte puţin, când sunt în Franţa, mă simt franţuzoaică, când sunt în America, americancă. E clar să am în mine ambele laturi etnice.

interviu: The Interview Feed. foto: guliver/rex features/getty images