Maia Morgenstern: „Sunt o mamă severă!”

Să petreci o după-amiază în parc alături de una dintre cele mai mari actriţe din România este o încântare. Să-i cunoşti cele două fiice, pe Cabiria (12) şi pe Isadora (7), de-o isteţime care reuşeşte uneori să te lase fără replică, este un privilegiu.

Să petreci o după-amiază în parc alături de una dintre cele mai mari actriţe din România este o încântare. Să-i cunoşti cele două fiice, pe Cabiria (12) şi pe Isadora (7), de-o isteţime care reuşeşte uneori să te lase fără replică, este un privilegiu. Am avut ocazia s-o descopăr pe Maia altfel decât ni se dezvăluie pe scena teatrului sau în filme. Să cunosc o mamă cool.

OK! Aţi fost greu de prins zilele acestea...

Maia Morgenstern: Da, m-am ocupat de încheierea Festivalului de Limbă şi Cultură Idiş, care s-a desfăşurat la Bucureşti. Am avut onoarea să închei acest festival pe data de 5 septembrie, printr-un spectacol denumit „Yiddish experience“. În acest fel, pot spune că parcurg invers drumul către tradiţia, limba, cultura şi folclorul idiş, pe care mi-l aduc minte emoţional de undeva de foarte departe. Şi învăţ lucruri pe care ar fi trebuit să le ştiu. De fapt, le ştiu cu sufletul. Învăţ muzica şi cântecul idiş, aflat la confluenţa mai multor culturi: românească, ţigănească, rusească, poloneză şi ucraineană. Şi îmi face plăcere să le împărtăşesc şi altora. Am rugat-o şi pe fetiţa mea cea mare, Cabiria, să mă ajute şi a cântat şi ea un cântec idiş.

Ea cum a învăţat idiş?

Învăţăm toţi acum. Şi eu, şi ea. Lucrurile vin de la sine, în cadrul Teatrului Evreiesc, în cadrul comunităţii. Se fac cursuri de limba şi cultura idiş. Dar, pe de altă parte, vă fac o confesiune: sunt studentă în anul I la Universitatea din Bucureşti, la Filologie, secţia Studii Iudaice şi Limba Greacă.

Foarte frumos şi interesant.

Greu!

Isadora a prins şi ea ceva cuvinte în idiş?

O să le înveţe.

Apropo de tradiţiile evreieşti…

…a fost Anul Nou pe 8 septembrie! Ne salutăm cu „Şana Tova!“, adică „Să ai un an bun!“. Ne rugăm bunului Dumnezeu să ne îngăduiască să fim înscrişi în Cartea Vieţii şi-a Bucuriilor în anul ce va veni. Se mănâncă lucruri dulci, se spun rugăciuni şi se petrece cu familia. Se mănâncă struguri şi miere, alimente dulci, ca anul să fie unul dulce.

Cabiria: Mâncăm miere cu mere!

Maia: Uite cine ştie tradiţia!

Cabiria se va lovi curând de problemele adolescenţei. Ce îi veţi interzice şi ce îi veţi permite?

Fac o pregătire foarte serioasă. În primul rând, încerc să-mi amintesc cum eram eu la vârsta aceea. Eu am fost o adolescentă imposibilă. Greu le-a fost părinţilor mei! De asta mă pregătesc serios şi o pregătesc şi pe Cabiria şi o previn legat de tot ce n-am să pot înţelege şi n-am să pot accepta. Fac apel la înţelegerea, înţelepciunea şi îngăduinţa ei şi-i cer ei să-mi înţeleagă limitele şi incapacitatea de-a mă transpune total în situaţia unei adolescente din anul 2010. Am mare nevoie de ajutorul ei!

Cochetărie există. Şi eu mă „cochetăream“ de la vârste foarte fragede. Cochetăria până la urmă este o formă de-a încerca să fii plăcut, iubit, să primeşti laude şi complimente. Şi cu cât vei interzice mai drastic şi fără niciun fel de nuanţă acest lucru, cu atât se va ajunge la o exarcerbare a dorinţei de evadare a adolescentului.

Cabiria, tu îţi alegi hainele singură? Te contrazici cu mama legat de lungimea fustelor?

Cabiria: Nu. Dimpotrivă.

Maia: Eu îi scurtez fustele! Cabiria este un om sobru, de fapt. Ba chiar zilele trecute mi-a propus să fie stilistul meu. A fost o discuţie foarte serioasă. I-am spus: „Sigur, însă trebuie să înţelegi că sunt lucruri în care mă simt bine şi-n care nu mă simt bine“. Şi ne-am înţeles excelent. E absolut conştientă că unele haine, care deşi sunt în tendinţe, nu-mi vin bine sau nu mă reprezintă. I-am promis solemn că atunci când vom cădea de acord asupra unei ţinute îi voi urma sfatul.

Cabiria: De exemplu, aşa cum eşti îmbrăcată acum este foarte bine.

Sunteţi pro sau contra noilor metode de comunicare ale tinerilor, mă refer la paginile de socializare gen Facebook sauTwitter? Le daţi voie fetelor să aibă cont pe ele sau e prea devreme?

Nu, deloc, au deja. Am încredere în ele şi ele ştiu că le supraveghez. E OK să le controlez, să ştiu cu cine comunică, ce prieteni au. Le feresc. Sunt multe capcane absolut infecte care poluează educaţia, conştiinţa, sufletul, inocenţa. Şi de aceea comunicăm. Pentru că nu vreau să las nimic să maculeze, să ciobească şi să distrugă frumuseţea sufletului unui copil. În rest, nu vreau să le ţin într-un turn de fildeş sau sub un clopot de sticlă.

Ştiu că dumneavoastră nu aţi avut televizor până la vârsta de 18 ani. Acum v-aţi „împăcat“ cu el, îl consideraţi un rău necesar?

Da. Acum avem televizor. Am curaj să spun cu ele de faţă că ştiu ce programe urmăresc, ce-mi place şi ce nu-mi place. Există un limbaj la nivel subliminal şi foarte subtil în anumite producţii. Se induc gesturi, atitudini, mentalităţi extrem de periculoase. Deci există şi conflicte între noi, aşa cum există şi gelozie între noi.

Isadora: De ce gelozie?

De exemplu, eu sunt geloasă că eşti subţirică şi nu ai probleme cu dieta.

Sunt absolut convinsă că te poţi îndrăgosti la vârste foarte fragede. Eu m-am îndrăgostit de foarte tânără, când eram foarte mică, şi consider că, pe cât de mult iubeşti, pe atât de bogat sufleteşte, frumos, liber şi puternic eşti. Iubirea poate să implice şi o dulce suferinţă. Iubirea nu se închide ca robinetul. Dar atunci când iubeşti, sufletul tău este ca un diamant care se şlefuieşte. O fată îndrăgostită este frumoasă, puternică şi fermecătoare, iar fetele trebuie să fie conştiente de asta. Iubirea nu are nimic de-a face cu teama, cu spaima de-a nu se afla.

Eu. Cum este Cabiria, cine este cel mai sever?

: Uneori tu, uneori el, în majoritatea timpului, tu.

Soţul dumneavostră are o altă religie. Cum reuşiţi să împăcaţi acest aspect?

Vă spun imediat ce ne leagă pe noi: dragostea de oameni. Soţul meu este neurochirurg, se numeşte Dumitru Băltăţeanu, este medic primar la Spitalul Elias. Eu sunt mai bătrână decât el. Şi când îl văd cu câtă dăruire se abandonează vocaţiei lui de medic, nu pot să nu fiu geloasă. Glumesc! Sunt fascinată! Mă reîndrăgostesc când îl văd în această sferă, unde nu poate fi atins. Nu-l pot ajunge.

Deci religia nu este un impediment în dragoste?

Poate că aşa-i pentru alţii. În cazul nostru, ceea ce ne uneşte este mai puternic decât toate convenienţele şi toate criteriile din lumea asta. Altfel, certuri sunt şi între noi, disensiuni, păreri diferite, toate bucuriile şi mizeriile unui trai în comun. Ale unei căsnicii absolut normale. Şi ne creştem cum putem mai bine cei trei copii.

Citeşte interviul integral cu Maia Morgenstern în noul număr al revistei OK!, din 24 septembrie.

Foto: Alex Ranta