Marius şi Simona Urzică – "Poate o să avem o fetiţă data viitoare"

În intimitatea căminului lor, doi foşti gimnaşti se bucură de un trai tihnit, alături de băieţelul lor, Marius Alexandru. Juniorul e încă prea mic să performeze, dar e vedeta casei. Iar medaliile tatălui s-au transformat în jucării.

În intimitatea căminului lor, doi foşti gimnaşti se bucură de un trai tihnit, alături de băieţelul lor, Marius Alexandru. Juniorul e încă prea mic să performeze, dar e vedeta casei. Iar medaliile tatălui s-au transformat în jucării.

Mă văd şi-acum urmărindu-i evoluţiile din concursurile de gimnastică, cu respiraţia tăiată. În costumul său roşu, cu tricolorul cusut pe piept, cu mustaţa proaspăt aranjată şi cu încordarea ce i-o citeai în priviri, Marius Urzică (36) se pregătea să ne ofere un moment de magie. Şi aşa era de fiecare dată. Regele calului cu mânere a trecut acum în tabăra antrenorilor şi visează la clipa în care elevilor săi le va fi cântat imnul la Olimpiadă, aşa cum i s-a cântat şi lui în 2000, la Sydney.

Pentru a păstra un pic din magia competiţiilor, Marius a dus gimnastica la alt nivel: cel de spectacol. A fost o revelaţie în „Urban Kiss“, unde a evoluat alături de Răzvan Mazilu, iar acum apare şi în piese de teatru împreună cu Claudiu Bleonţ şi Nadine, în „Amedeu sau scapi de el cu greu“.

L-am văzut şi la „Dansez pentru tine“, unde a făcut cuplu cu Simona (24), fostă Georgescu, care, între timp, i-a devenit soţie. Doi foşti gimnaşti care dansează la fel de frumos precum se iubesc.

El a înfiinţat trupa Romanian Golden Team, cu foşti gimnaşti, din care am făcut şi eu parte. Când l-am văzut prima dată, i-am zis

, că îl vedeam mai mare, ca pe un antrenor.

Da, voiam să par mai dur (

). Eu înfiinţasem deja trupa şi ea făcea demonstraţii cu altcineva. Şi a vrut să vină în Romanian Golden Team. După mai multe spectacole, am ajuns să ne cunoaştem şi noi mai bine şi, după vreun an, am devenit un cuplu.

Tu, fiind mult mai tânără, aveai reţineri, ştiind că era divorţat?

La început, da. Mai ales că nu mi-a plăcut să mă bag în sufletul omului. Iar el era înconjurat de multe fete, le mai ciupea, le mai... Până ne-am dat seama că ne placem şi i-am spus:

.

În genunchi (

). Noi am luat-o în ordine inversă. Simona a rămas însărcinată şi voiam amândoi copilul. Tocmai ne pregăteam să mergem la o nuntă împreună cu părinţii ei. Ei ne aşteptau şi eu le-am zis:

. Ei se aşteptau să le spunem că ne-am hotărât să ne căsătorim.

Şi a fost ca în reclama aia:

(râde).

Şi în situaţia de faţă lipsesc destul de mult. Atunci făceam sport de performanţă, pe când acum sunt antrenor. Şi poate că acum am o responsabilitate chiar mai mare vizavi de activitatea pe care o am, pentru că atunci mă gândeam strict la mine, iar acum coordonez tot lotul şi e mult mai greu. Ce să zic? Şi la primul copil am fost responsabil. Mi-am dorit să am copii şi-mi doresc să mai am şi alţii (

). Pentru ei trag, ca să aibă un viitor şi o copilărie mai bună decât am avut eu.

Acum, dacă vreunul dintre ei va dori să facă performanţă, bineînţeles că îi voi fi alături şi-l voi ajuta.

Da. Deja patinează, schiază, înoată, joacă handbal, merge la karate, face fotbal, a fost recent în vacanţă la Bucureşti şi am fost cu el la tenis. E foarte activ. Din păcate, la Bistriţa nu are tot atâtea posibilităţi ca în Bucureşti.

Da, s-a ataşat foarte mult de ea şi, mai mult, s-a ataşat şi de cel mic, încă dinainte să se nască. Venea şi stătea cu urechea lipită de burtica Simonei şi ne întreba:

. Îşi dorea foarte mult să-l vadă şi se poartă foarte frumos cu el. E bine!

(

) Mai aşteptăm. Peste vreo doi-trei ani, poate. Acum nu. Şi eu, şi Marius ne-am dorit o fetiţă. Cine ştie, poate o să avem o fetiţă data viitoare.

Păi, el e foarte tânăr ca spirit, e ca un copil.

Dacă mi-aş rade şi mustaţa, aş părea şi mai tânăr (

). Oricum, ne vedem atât de puţin, că n-avem timp să ne plictisim unul de altul.

Se gândeşte la mine (

).

Pe lângă faptul că mă gândesc la el şi îi spun des asta, predau, marţea şi joia, gimnastică şi dans la o grădiniţă. În rest, am grijă de cel mic.

Apropo de dans, voi aţi apărut la

. Era un număr din spectacolele pe care le aveaţi cu Romanian Golden Team?

Nu, dar erau şi elemente din spectacol.

Am renunţat pentru că am plecat la lot, unde aveam câte două antrenamente pe zi, foarte multe competiţii... Dar recent am primit o propunere din par¬tea Andrei, soţia lui Claudiu Bleonţ, care îmi spunea că după acest proiect, „Amedeu sau scapi de el cu greu“, cu Bleonţ şi Nadine, are şi un alt proiect care ar putea fi tot un Ionesco, în care să am mult mai mult text şi chiar să fie implicată şi Simona. Ar fi o revenire foarte plăcută.

Se mai întâmplă să mă mai urc, doar că acum mă dor articulaţiile. Dar mă mai provoacă băieţii la sală, când îmi spun că nu pot face un exerciţiu, şi mă urc eu şi le arăt că se poate face. Dar n-o mai fac chiar zi de zi.

E ceva timp de-atunci. Mi s-a întâmplat, în schimb, acum câteva luni să-mi aducă la

un cal adevărat, pe care să fac exerciţii.

Sunt vitezoman, dar cred că maşina mea n-are cai suficienţi! (râde) Se întâmplă să mai calc pedala mai mult decât trebuie. Odată, m-a oprit poliţia la intrarea în Constanţa şi m-a prins cu 140 de kilometri la oră, iar eu chiar nu mi-am dat seama că mergeam tare. Le-am zis şi eu:

. Şi m-au iertat.

(

) Am mai scăpat...

S-a întâmplat o dată. Eram la mare şi m-am trezit cu el şi fără mustaţă, şi ras în cap. Să nu-l recunosc!

Mi-aş mai rade mustaţa doar dacă elevii mei vor ieşi campioni mondiali.

Pentru mine, fiecare zi e o nouă ocazie de-a o lua de la început. Nu pot să spun că sunt la final de carieră, nu pot să spun că sunt la mijloc. Îmi place ceea ce fac şi încerc să răspund în fiecare zi provocărilor care apar.

Naşterea primului băieţel, medalia olimpică de la Sydney, naşterea celui de-al doilea băieţel...

Şi naşterea fetiţei care va veni... (

)

Foto: Laszlo Raduly