Oreste şi Liliana Teodorescu: „Destinul ne-a dat un copil ca un părinte“

23 septembrie, 2011

Pe Oreste îl ştim de pe vremea când gestiona o relaţie cu Mircea Badea, noaptea târziu, la televi­zor. Îi urmăresc emisiu­nile acum, când gestio­nează relaţia lui cu Dumnezeu, aşa cum L-a înţeles el.

Pe Oreste îl ştim de pe vremea când gestiona o relaţie cu Mircea Badea, noaptea târziu, la televi­zor. Îi urmăresc emisiu­nile acum, când gestio­nează relaţia lui cu Dumnezeu, aşa cum L-a înţeles el. Bine sau rău, tot la televizor. Şi pentru prima dată a povestit despre cum şi-a gestionat relaţia cu oamenii apropiaţi lui. Cu soţia, Liliana. Şi fiica lor, Sabina. Uneori e greu să fii de acord cu el, dar de fiecare dată e uşor să-l pri­veşti cu simpatie.

OK! Vă cunoaşteţi de 20 de ani. Cum au fost?

Liliana Aş răspunde că frumoşi.

Oreste Uneori au părut mulţi. Al­teori puţini. Gândeşte-te că am mai mulţi ani petrecuţi cu ea decât fără. Nu mai ţin minte multe cadre din partea vieţii fără nevastă-mea.

Admir capacitatea unui bărbat de a se raporta atâţia ani la o singură femeie.

O. Nu m-am raportat la o sin­gură femeie. Din greşeală şi din păcate. Am înţeles târziu ceea ce Paleologu spunea şi mi-a spus-o şi personal. Adevărata virilitate a unui bărbat se exprimă doar când el trăieşte toată viaţa cu o singură femeie. O perioadă am crezut că e exact invers. Nu suntem ipocriţi...

Vă mulţumesc.

Am trecut prin tot ceea ce tre­ce un cuplu. Lucruri frumoase şi lucruri oribile. Am avut noroc, poate mai mare ca alţii. Pentru că ne-am iubit. Oricât de rătăciţi am fi fost şi am fost, pe rând, oricât de mult am tras şi am întins elasticul, nu s-a rupt. A fost dragoste. Când ne-am dat seama că e mai puterni­că şi decât orgoliul, şi decât sufe­rinţa, am devenit fericiţi.

Când aţi reevaluat lucrurile?

L. Acum şapte ani.

Atunci am început. În 2005 am închis procesul de reevaluare. Am luat-o, însă, de mai multe ori de la capăt. Miza a fost rămânerea în ceea ce simţeam amândoi că e iu­birea. Că plecare din iubire nu se face când nu mai iubeşti. Se face din orgoliu. Din ce-ţi imaginezi tu că ai ajuns sau eşti. Se contruieşte o lume artificială în capul tău. Noi gândim prin imagini şi, de foarte multe ori, ne manipulăm singuri.

Ce te-a convins să te opreşti la Oreste?

Avea foarte mult umor. Avea o nebunie care mi-a plăcut la el. Nici nu ştiu. De ce m-am îndră­gostit de tine?

De fraieră.

Atunci când l-am cunoscut avea 53 de kilograme. Mi-a plăcut că mama, după ce l-a văzut, m-a avertizat: „Să ştii că băiatul ăsta n-o să trăiască, o să moară!“. Re­venind la întrebare, el tot timpul se schimbă. E într-o metamorfoză continuă. Mă face să nu mă plicti­sesc de el.

E inconsecvent?

Nu, se schimbă formele. Fon­dul rămâne acelaşi. Eu nu sunt în­tr-o relaţie bună cu mine. Nu sunt un fan al meu. M-am şi plictisit foarte mult de mine, trăind atâta timp cu mine. Atunci ceea ce nu se schimbă niciodată e caracterul. Formele în care el se exprimă se mai schimbă.

A fost un moment public în care ai schimbat dramatic lucrurile.

Nu le-a schimbat. Oamenii nu-l cunoşteau.

Ceea ce am arătat o perioadă la televizor era o parte a experienţe­lor mele personale. Domeniul de care mă ocup acum l-am deschis la 15 ani şi l-am închis la 20, când m-am speriat.

Din ce-am văzut în emisiuni, mi se pare că vorbeşti într-un tip de siguranţă. Uneori poate că certitudinea asta e periculoasă.

Eu am luat în serios ce-a zis Apostolul Pavel: „Cercetaţi totul şi păstraţi cele de trebuinţă“. Am ales ce am considerat că-mi e folo­sitor. Mi-a plăcut să experimentez ce spun. De acolo siguranţa.

Încerc să spun că oamenii pot fi şi înşelători, şi înşelaţi.

Întotdeauna.

N-ai încercat să-l schimbi pe Oreste? Să-l modifici un pic?

Abia atunci m-ar fi pierdut.

Am fost un om liber şi n-aş fi încercat să-l schimb. Să-i iau li­bertatea. Cea care încearcă să ne schimbe este fiică-mea.

Da. Noi am avut nişte părinţi foarte toleranţi. Părinţi prieteni. Destinul însă nu te lasă să huzu­reşti. Băi, ne-a dat un copil ca un părinte. Ne-a dat un copil ca o mamă rigidă.

O soacră.

Băi, dacă nu ne pune la punct nu se simte bine.

Da, mama mea spunea: „Până la 18 ani mi-am educat eu copiii, după 19 ani m-au educat ei pe mine“.

Care a fost schimbarea esenţială care s-a întâmplat de când a apărut copilul?

Eram prea tineri ca să ne luăm prea în serios. Adică: „Bă, eu sunt tată şi din momentul ăsta...“. Sau: „Ea e mamă şi...“. Nu. Am fost nişte copii cu copil, care au cres­cut împreună. De-asta s-a întors roata cumva, pedepsindu-ne pe nedrept. Adică noi n-am fost ni­ciodată părinţi cu copilul nostru şi nu înţelegem de ce ea a devenit părinte cu noi.

Foto: Bogdan Botofei

Citeşte interviul integral în numărul de astăzi al revistei OK!, acum la chioşcuri!



Recente pe Ok! Magazine

mihai9 jpg
alberts30 jpg
Vera Wang jpg
perju20 jpg
1 paul de romania jpg jpeg
liot2 jpg
begona gomez profimedia 0703879614 jpg
brigitte profimedia 0703853077 jpg
allen jpg
Printesa Lia trecutul ei printul Paul Lambrino de Romania (11) jpg
ciutacu20 jpg
Top Gun  Tom Cruise (3) jpg
Cameron Diaz jpg
r kelly gettyimages 172025666 jpeg
8 johnny depp3 jpg jpeg
Shakira si Pique jpg
brigitte profimedia 0703644029 jpg
3 ariana grande jpg jpeg