Paula Seling: „Ce e important pentru noi nu poate fi pus sub brad“

Pe 25 decembrie, chiar în ziua de Crăciun, când familiile se strâng la masă, iar copiii abia aşteaptă să desfacă darurile Moşului, în familia Paulei Seling şi a lui Radu Bucu­ra e încă un motiv de sărbătoare: artista îşi serbează aniversarea, a 37-a, anul acesta. Iar soţul ei ştie cum s-o surprindă mereu cu un cadou la care, probabil, nici Moşul nu s-ar gândi. Şi Paula e inspirată, când vine vorba de cadouri, iar anul acesta vrea să pună în ghetuţe pentru fanii ei câteva Poveşti de iar­nă. Un album nou-nouţ, cu vibraţii aparte, care-ţi merge direct la suflet.

Cum s-a încheiat 2015 pentru voi? Am văzut că v-aţi mutat în casă nouă...

Radu Ne-am mutat în casă nouă, în urmă cu un an şi jumătate, însă fiecare cameră pe care o terminăm ne face să ne simţim ca şi cum ne-am mai fi mutat o dată. (râde)

Paula De fapt, noi încă mai avem de termi­nat anumite zone din casă şi ne bucurăm de fiecare lucru nou, pentru că tot ce am realizat în casa asta a fost făcut după ideile lui Radu şi puţin şi după ale mele, în aşa fel încât să servească cât mai bine nevoilor noastre.

Nu ştiam că Radu e atât de talentat la amenajări interioare.

El este inginer constructor de profesie, aşa că e pasionat de tot ce înseamnă amenajări interioare. Tot timpul a avut idei extrem de practice şi de originale.

Se vede, nu? (

) De fapt, am încercat să în­globez tot ce e legat de cariera şi de amintirile Paulei, ast­fel încât, cumva, casa s-o inspire. Mai ales că, sub acelaşi acoperiş, am făcut şi studioul. Aşa au apărut porţile ma­ramureşene, care îi amintesc Paulei de casă şi de părinţi, maşina de cusut transformată în masă, ceasul în formă de pian, la care am folosit pianul rotund la care a cântat Ovi la Eurovision...

Şi scara de la bunica ta, pe care ai transformat-o într-o mică bibliotecă...

Paula şi Radu

Putem spune că ţi-a făcut casa visurilor tale?

Cred că da. Mi-am dorit foarte mult să locuiesc în­tr-o casă cu curte, să pot ieşi sub cerul liber, să stau cu picioarele goale în iarbă, să văd copacii mişcând în vânt, să mă joc cu câinii mei, Sami şi Luna. Aşa, ca în vremea copilăriei. Acum pot spune că mi s-a împlinit un vis.

Tocmai v-aţi întors de la Oslo. Cum v-au primit norvegienii?

Am avut un concert organizat de Asociaţia Ro­mânilor din Norvegia şi am avut parte de un tratament minunat, organizatorii s-au întrecut pe ei înşişi în a ne face şederea cât mai frumoasă. Am stat în Grand Hotel, unde erau cazaţi cei care erau nominalizaţi la premiile Nobel, anul acesta. A fost o experienţă foarte frumoasă. Iar spectacolul s-a ţinut într-un centru dotat cu sunet şi lumini pe care mai rar am avut ocazia să le întâlnesc şi, având bucuria să cântăm în faţa unui public extrem de cald şi de primitor, am dat tot ce am avut mai bun. Poate şi de aceea am fost inspiraţi, Ovi şi cu mine, să cântăm în variantă de duet mai multe piese şi cântece specifice de iarnă.

Le-ai cântat românilor de acolo şi piese de pe noul tău album, Poveşti de iarnă?

Desigur, şi au fost foarte frumos primite. Cele mai multe aplauze le-au primit piesele

,

şi

. În ianuarie, aş vrea mult să facem un videoclip special pentru piesa

.

Ai şi duete noi cu Ovi?

Nu, pe acest album veţi găsi doar vocea şi compo­ziţiile mele, cu versurile mele scrise pentru opt cântece, iar celelalte trei sunt potrivite de Andreea Andrei, Mir­cea Rusu şi un bun prieten, Marius Marincaş.

Vă tentează să rămâneţi mai mult timp în Norvegia, poate chiar să vă mutaţi acolo pentru o perioadă?

Puţin probabil.

Adevărul e că ne-am făcut aici un rost, o casă, avem familiile şi prietenii. Mi-ar fi foarte greu să mă mut mai departe de locu­rile în care m-am născut.

Şi aşa Bucureştiul pare mult mai de­parte decât e, prin lipsa unei autostrăzi care să reducă timpul de drum.

Mă gândesc că, probabil, vă place mult iarna, de vreme ce aţi lucrat la albumul de Sărbători din august încoace.

Îmi plac toate anotimpurile, fiecare are ceva special. Ceea ce nu se ştie despre pro­ducţia audio este că un cântec, de la compoziţie până la forma finală, poate să ia luni întregi de muncă. Este im­posibil să te apuci de un album iarna şi să îl oferi publicu­lui în acelaşi anotimp, nu există timp fizic de înregistrare şi producţie, de multiplicare şi promovare a CD-ului. Aşa că trebuie pornit din timp sau cu un an înainte. Aşa s-a născut şi albumul

.

Dar cum a fost să scrii şi să cânţi despre Crăciun în toiul verii?

Mi-a fost uşor să-mi imaginez că e iarnă. Sunt obişnuită ca majoritatea colindelor pe care le-am cules şi înregistrat de-a lungul timpului să le studiez încă din toamnă. Aşa că anul acesta a fost şi mai interesant să scriu piese şi versuri de iarnă la sfârşitul verii. A fost... răcoros. (

)

Iarna e cea mai aglomerată perioadă din an pentru tine?

De cele mai multe ori, da. De ceva vreme, însă, şi primăvara are încărcătura ei, având în vedere că de Paşte sunt deseori invitată să cânt piese de pe albumul

.

Ascultând melodia Rândul lucrurilor, nu pot să nu te întreb dacă nu cumva ai pierdut pe cineva drag anul acesta.

Nu anul acesta. Doamne fereşte! Să mi-i ţină Dumnezeu sănătoşi pe toţi cei dragi!

a fost scris ca un cântec despre oamenii dragi din vieţile noastre, cei care ne dau putere şi speranţă, ne îndrumă, ne iubesc şi pe care îi iubim. Din cauza evenimentelor cumplite din ultima perioadă, care au marcat România, cântecul a căpătat alte vibraţii şi am înţeles că poate să mângâie un suflet în suferinţă. E un cântec inspirat de viaţă, inspirat de cursul firesc al lumii, al existenţei noas­tre pe Pământ. Rândul lucrurilor înseamnă, în esenţă, viaţă, zâmbet, lacrimi, moarte...

Interesant e că ai lansat-o pe YouTube pe 1 noiembrie, după tragedia din Colectiv...

Da... În momentul tragediei, am simţit că acest cântec nu mi-a fost inspirat întâmplător, căci atunci când i-l cântam lui Radu mi-a umplut sufletul de dor, de se­nin, de iubire. E rar un cântec care atinge atât de profund corzile sufletului. Şi când acesta apare, ştii că are un rost anume pe lume. Nu mă aştept să fie hit vreodată, el există pentru a provoca inima să simtă şi sufletul să se ridice. E ca şi cum ai prinde o nervură în conştiinţa universală ce-şi vărsa rezoluţia în creionul tău în urma unor tră­iri colective. Asta poate fi ciudat când lucrul ăsta se în­tâmplă concomitent în mai multe locuri sau studiouri de producţie, când mai mulţi compozitori se trezesc să scrie despre acelaşi lucru fără să aibă legătură unul cu altul. Asta ne arată cât suntem de conectaţi, de fapt. Telepatia este o interconectare a acestei energii.

Tragedia de la Colectiv te-a pus pe gânduri referitor la locaţiile în care obişnuieşti să cânţi?

De multe ori nu ai de ales. Am cântat în atâtea lo­curi nesigure de-a lungul vieţii, încât aş paraliza de frică dacă aş conştientiza câte ar fi putut să ni se întâmple.

Gândiţi-vă că anul trecut, din 12 luni, o lună şi jumătate am petrecut-o efectiv în ma­şină, pe drumurile atât de nesigure ale ţării noastre. Realizaţi cât de mare este probabili­tatea să păţeşti ceva pe drumuri, din moment ce e atât de mare timpul petrecut în maşină? De fiecare dată când ajungem acasă şi punem capul pe pernă, Îi mulţumim lui Dumnezeu că suntem bine, că ne-a păzit de clipa aceea nefastă...

Piesa Doi prieteni vechi este despre voi doi?

Ai putea spune şi aşa. (

)

Este şi despre noi, dar este, în primul rând, despre oameni care împart bucuria Crăciunului, a iubirii, a încrederii, a vieţii in doi.

Al câtelea Crăciun îl petreceţi împreună?

Al zecelea.

Mai ţineţi minte cum a fost primul vostru Crăciun?

Da, am fost la părinţii mei, la Baia Mare, împreună cu părinţii lui şi cu familia fratelui lui. A fost minunat!

Mai e loc de idei de cadouri şi surprize noi între voi, după atâta timp?

Întotdeauna Radu reuşeşte să mă surprindă de ziua mea.

Sunt curios dacă îmi iese şi anul ăsta. (

)

Cum vor arăta Sărbătorile de anul acesta pentru voi? Mai ales că sunt primele în casă nouă...

Până de Crăciun, batem ţara în lung şi în lat, apoi ne retragem acasă, chiar de Ajun.

De obicei, preferaţi să petreceţi cu multă lume în jur sau vă rezervaţi o zi în care să fiţi doar voi doi?

Nu există o regulă, însă după perioada agitată de dinaintea Crăciunului preferăm să rămânem doar cu fa­miliile noastre pentru câteva zile.

Care ar fi cadoul pe care aţi vrea, fiecare, să-l găsiţi anul acesta sub brad?

Cred că nu avem niciunul astfel de dorinţe, tot ce e mai important pentru noi nu poate fi pus sub brad.

În principiu, sperăm să fim sănătoşi şi să putem să le facem pe toate câte ne sunt date.

Am văzut că, pe lângă Sami, v-aţi mărit familia cu încă o căţeluşă, Luna. Care e povestea ei?

(

) În urmă cu un an şi jumătate, într-o zi frumoasă de vară, ieşisem cu Radu să ne plimbăm cu Sami şi cu bicicletele prin Piaţa Victoriei, când Luna s-a „năpustit“ la bicicleta mea. Era atât de micuţă şi de drăguţă, încât m-am oprit să o mângâi. Mi-a fost teamă să nu o calce maşina, aşa că am luat-o în coşuleţul de la bicicletă, să o ţinem până îi vom găsi o familie.

Şi n-a mai plecat de la noi. (

)

Acum sunteţi patru. Pe când veţi fi cinci?

Nu ştim, Dumnezeu ştie.

Cu ce alte planuri intraţi în noul an?

Aş vrea mult să termin un nou al­bum, să cânt în cât mai multe locuri, să bu­cur cât mai mulţi oameni.

Te vedem la Eurovisionul din 2016?

Nu cred. Cel puţin o vreme sunt în pauză de Eurovision (

).

Foto: arhiva personală