Răzvan Mazilu: „Cred că, în general, avem foarte puţini prieteni.”
Toată lumea îl cunoaşte şi îi admiră munca. Răzvan Mazilu este fără doar şi poate un pionier al musical-ului în România, poate singurul. Şi nu se lasă! Acum pregăteşte un nou spectacol care se anunţă a fi unul memorabil!
Pe Răzvan, vara l-a prins pe scenă, la repetiţiile pentru cel mai nou spectacol care îi poartă semnătura: "Fecioarele noastre grabnic ajutătoare". Şi-a făcut totuşi timp să ne vorbească despre dans, muzică, despre tinereţe şi prietenie.
Ai lansat de curând cartea „Răzvan Mazilu. De la dans la musical”. Cât timp ai lucrat la ea? Şi cum ai făcut trecerea de la dans la musical?
Cartea a fost ideea autoarei, cunoscuta realizatoare de televiziune Sanda Vişan, şi a apărut la editura Nemira. Când cineva, un adevărat profesionist, îţi propune să îţi imortalizeze cariera într-o carte, mai întâi te sperii un pic, apoi te simţi un norocos şi accepţi cu emoţie. Volumul reprezintă, aşa cum spune titlul, drumul meu de la dans, din copilărie, la teatrul muzical pe care îl fac azi. Lucrul la carte a durat cam trei ani şi în ea nu este vorba doar despre mine, ci apar balerini, coregrafi, regizori, scenografi, muzicieni, colaboratori ai mei români şi străini, de ieri şi de azi, artişti extraordinari de la care am învăţat, care mi-au marcat profesia şi viaţa.
Trecerea de la dans la musical mi se pare previzibilă în cazul meu, nimic mai firesc, de vreme ce dintotdeauna am împletit dansul cu teatrul, mi-a plăcut să fiu cât mai versatil şi să experimentez mereu. Deci nu doar vârsta m-a făcut să nu mai dansez ca înainte, ci nevoia mea organica de a crea spectacole, de a regiza.
