Reese Witherspoon: “La 40 de ani ştii cine eşti şi ce vrei”

Femeia- buldozer, cum i se mai spune la Hollywood, sătulă de stereotipuri pline de misoginism, a revenit în forţă şi plănuieşte să construiască un imperiu cinematografic după chipul şi asemănarea ei.

La 43 de ani, putem spune că a atins maturitatea pe toate planurile, iar anul care tocmai a început o va propulsa cu siguranţă în carieră. Căci noua producţie Apple TV, The Morning Show, în care joacă alături de Jennifer Aniston, a cunoscut deja succesul la nivel internaţional. Acesta pune accentul pe dezvoltarea femeilor în societate, în umbra mişcării #metoo. Şi dacă urmărim parcursul ei din ultimii ani, vom descoperi că, din Blonda de la Drept, Reese s-a transformat într-o actriţă foarte bine cotată la Hollywood, cu o avere de peste 240 milioane de dolari. În prezent, actriţa locuieşte în Los Angeles împreună cu soţul ei, Jim Toth, agent la Hollywood, fiul lor în vârstă de 6 ani, Tennessee, şi cei doi adolescenţi din căsnicia cu Ryan Philippe, Ana (19) şi Deacon (15). Dar iată povestea ei recentă despre viaţa pe care o duce în prezent în tumultuosul Tinseltown.

Te afli într-un moment important şi destul de agitat al carierei tale, în dublu rol, de actriţă şi producătoare. Cum te simţi?

Reese: Este o perioadă minunată pentru mine. Dacă munceşti din greu, poţi schimba atât de multe lucruri în viaţa ta şi în viaţa altora. Eu nu sunt genul care să stea liniştit pe canapeaua din sufragerie, să mă sune cineva, să îmi propună ceva şi eu să accept. Îmi place să fiu activă şi să lucrez cu oameni care au aceleaşi aspiraţii ca şi mine.

Te vezi un fel de lider al femeilor de la Hollywood, îţi doreşti să aduci o schimbare în industrie?

Mă simt ca şi cum aş fi într-o misiune. Principalul meu scop este să creez cât mai multe proiecte dedicate femeilor şi cât mai multe oportunităţi pentru ele la toate nivelele. Am început să fiu producător acum cinci ani, deoarece eram aşa de contrariată şi frustrată că nu existau suficiente roluri pentru femei şi vedeam atât de multe femei talentate distribuite în roluri de neveste, iubite sau stupide. Asta m-a motivat să accept rolul din Big Little Lies. Această serie arată că putem crea producţii gen dramă extrem de puternice, în care femeile joacă roluri complexe de fiinţe inteligente.

Care este locul tău în industria  cinematografică şi TV de azi? Cum te vezi?

Sunt o norocoasă care are ocazia să lucreze cu un grup de oameni extrem de creativi: scenarişti, directori de producţie, regizori şi actori. Toţi suntem uniţi şi mânaţi de concepţia că această industrie are nevoie de mai multe voci feminine în poziţiile creative de vârf, deoarece doar aşa vom putea spune poveştile din perspectiva unei femei şi să privim lumea altfel decât cum se făcea până acum la Hollywood.

Acesta este motivul principal pentru care ai devenit şi producător?

Da! Vreau să văd pe marele ecran mai multe femei pe care le cunosc în viaţa de zi cu zi, diferite ca vârstă, cultură sau preferinţe sexuale. Cred că spectrul s-a lărgit mult în acest sens. Sunt foarte motivată să fac lucrurile să se întâmple. Mi-ar plăcea să văd mai multe filme produse de marile studiouri, care să aibă drept protagononiste femei. Comedii, drame, orice. Trebuie să fim capabili să reflectăm realitatea femeilor şi importanţa lor în istorie şi locul lor în societate, care au fost adesea diminuate sau trecute cu vederea.

Pe lângă The Morning Show, tu te-ai implicat în dezvoltarea temei din Big Little Lies, dar şi în producţia acestei miniserii. Viaţa celor cinci femei din rolurile principale au fost explorate exclusiv din perspectiva feminină?

Sunt de peste 20 de ani în acest domeniu şi sunt adesea singura femeie de pe platouri, pe lângă cei de la machiaj sau poate unii scenografi de sex feminin. A fost un mare vid în domeniu şi spun asta nu doar din perspectiva subiectelor exploatate care ar fi trebuit să aibă şi roluri cu femei, ci şi din perspectiva poveştii în sine. De aceea este un privilegiu aşa mare să lucrez cu aceste femei fantastice precum Nicole Kidman, Shailene Woodley, Laura Dern, Zoe Kravitz ori Meryl Streep. Pentru prima dată în cariera mea, am fost înconjurată de atât de multe actriţe puternice şi am simţit un soi de solidaritate.

Te-ai făcut remarcată şi în Blonda de la Drept , iar tu eşti blondă natural. Care sunt avantajele şi dezavantajele?

Te faci mai uşor remarcată şi găseşti taxiuri mai uşor. (râde) Dar uneori ajungi să fii tratată ca şi cum ai avea mai puţin creier şi mai mult sex appeal. De-a lungul carierei mele, mulţi agenţi nu credeau că pot juca roluri mai importante din cauza faptului că eram blondă. Iar această mentalitate este incredibil de stupidă. De-a lungul timpului mi s-a spus că nu sunt suficient de sexy, suficient de drăguţă, suficient de inteligentă sau suficient de înaltă pentru a primi un anumit rol. Şi mi s-a mai spus că sunt prea blondă, ceea ce înseamnă o grămadă de alte lucruri negative. Aşa că acest film, Blonda de la Drept, făcut în 2001, a fost campania mea privată împotriva acestor preconcepţii şi stereotipuri.

Ai petrecut mai bine de 20 de ani în ipostaza de actriţă de succes. Crezi că faptul că ai pornit în această carieră în adolescenţă te-a făcut să te maturizezi prematur?

Părinţii mei au ţinut morţiş să locuiesc cu ei în Nashville, Tennessee, până când am împlinit 19 ani. Până la acel moment, viaţa mea era un melanj între ceea ce făceam la Hollywood şi felul tradiţional în care trăiam cu ei. A fost foarte important pentru familia mea să merg la şcoală şi să primesc o educaţie potrivită.

Părinţii tăi sunt amândoi medici. A fost dificil să le spui că renunţi la Standford şi şcoala pregătitoare pentru medicină?

Nu a fost uşor, asta ştiu sigur, dar a trebuit să aleg la momentul respectiv între a juca în Psych 101 sau într-un film cu Paul Newman, Susan Sarandon şi Gene Hackman. Ei nu prea au înţeles atunci decizia mea, dar eu nu am stat deloc pe gânduri. Twilight (1998) a adus în viaţa mea atât de multe oferte de roluri întrun timp atât de scurt, încât eram prea ocupată să îmi construiesc o carieră, decât să mă duc la şcoală. Oricum, părinţii mei ştiau suficient de multe despre dorinţele mele încă de la vârsta de 7 ani şi ştiau că îmi doream să devin actriţă, chiar dacă ei activau în domeniul medical. Erau oricum foarte confuzi cu privire la ce făceam şi i-am confuzat şi mai tare pe parcurs. (râde)

Mama ta, Betty, v-a crescut pe tine şi pe fratele tău, John, în timp ce îşi dădea rezidenţiatul. A fost un model pentru tine?

Mama a fost o mare sursă de inspiraţie pentru mine şi m-a ajutat să-mi modelez etica pe care o aplic în domeniul profesional. Este o femeie extrem de activă, o mână de fier, dar care a fost mereu extrem de prezentă în vieţile noastre. Am respectat mereu dedicarea ei şi felul în care s-a raportat la familie. Eu sper că şi copiii mei gândesc la fel despre mine.

Dar ce rol a jucat soţul tău în cariera ta şi în felul în care te-ai raportat la rolul de mamă?

M-a încurajat foarte mult, m-a suportat în fiecare decizie şi mi-a spus mereu să nu renunţ în a-mi exprima şi impune punctul de vedere în proiectele în care mă implic. De ani de zile îmi spune că aş fi un producător excepţional, pentru că citesc enorm şi ştiu cum să găsesc material bun de film. Şi, până la urmă, l-am ascultat şi a ieşit mini-seria Big Little Lies . Dar cred că 40 este vârsta perfectă la care vezi totul mai clar, ştii cine eşti şi ce vrei.