Remember Cristian Ţopescu, tată şi bunic: "Într-o viaţă agitată, trebuie să fim liniştiţi"

Astăzi ne despărţim de unul dintre cei mai cunoscuţi şi profesionişti comentatori TV pe care i-a văzut România, cel sinonim cu comentariile de la olimpiadele sportive şi campionatele mondiale de fotbal.

În vârstă de 81 de ani, Cristian Ţopescu s-a stins din viaţă la Spitalul Elias din Capitală, acesta suferind de mai multe boli cronice, ultima oară ajungând la spital după o criză de diabet zaharat decompensat.

Revista OK! a avut onoarea să-l aibă de câteva ori, în paginile publicaţiei, pe celebrul comentator TV, într-o postură în care nu mulţi l-au putut observa: de familist convins, ataşat de soţia sa, Christel Ungar, şi cei trei copii ai săi: Cristina, Cristi şi Sebastian.

În anul 2010, reuşeam să-i aducem împreună pe Cristian Ţopescu, pe fiul său mijlociu, Cristi (41), şi pe primul născut al acestuia şi, totodată, primul nepot al realizatorului TV, micuţul Noah.

Vă invităm să rememorăm secvenţe din dialogul tată-fiu şi să ne amintim, astfel, de cel care a fost respectatul om de televiziune Cristian Ţopescu.

Bunicul Ţopescu, alături de fiii Cristi şi Sebastian şi nepoţii Noah şi Lucas

OK! Cum vă simţiţi în postura de bunic?

Cristian Ţopescu Excelent. Şi mă bucur că în familia noastră a mai apărut un băiat, vii­tor bărbat, care să ducă numele nostru mai departe.

Şi numele, şi prenumele Cristian...

Cristi Da şi nu. Primul nume al copilului este Noah şi aşa îl va striga toată lumea. Cristian este al doilea nume, de botez.

Cu cine seamănă cel mic, aşa liniştit?

Cu tata, el este cel mai calm şi cel mai li­niştit din familie.

Ce părere aveţi, domnule Ţopescu?

Cu fiul Cristi şi primul nepot, acum opt ani

C.Ţ. Subscriu, are dreptate. Suntem o familie liniştită. Sora lui Cristi este mai agitată, dar, în general, avem toţi un temperament, cum se spune, flegmatic, nu? Într-o viaţă agitată, trebuie să fim liniştiţi, ca să facem faţă.

Acum că a venit şi micuţul Noah, bănuiesc că dumneavoastră şi Cristi vă vizitaţi mai des.

Cel mai des îl vizitează unchiul Basti (Sebastian) pe Noah. Asta şi pentru că, la rân­dul lui, unchiul Cristi îl răsfaţă pe Basti cu tot felul de jocuri video şi îl plimbă cu scuterul.

Ştiu că Basti nu stă în Bucureşti.

C.Ţ. Sebastian studiază la Colegiul German Brukenthal din Sibiu, oraşul natal al soţiei mele, Christel Ungar. Acolo se mai află încă jumătate din familia mea, adică mama soţiei, un cumnat şi-o cumnată. Astfel, Basti este pe mâini bune, nu este lăsat de izbelişte cum se spune, iar noi, părinţii, facem naveta săptămâ­nal sau bilunar la Sibiu, în funcţie de progra­mul nostru. Eu merg cu el la călărie, maică-sa merge cu el pe la teatru. Are şi aptitudini ac­toriceşti, este într-o trupă de teatru. Acum era entuziasmat că vine Nicolas Cage la Sibiu şi că echipa de filmare va organiza un casting în urma căruia va alege 50 de copii pentru o sce­nă din film.

Cum toţi membrii familiei Ţopescu au făcut sport de performanţă, ce planuri aveţi cu juniorul?

Cristi A început deja să facă înot.

Fiul cel mic al lui Cristian Ţopescu, Sebastian

Înotul este primul sport pe care trebuie să-l facă un copil. Vor urma lecţiile de schi, la trei ani. O să le facă pe toate, ca şi tatăl lui, ca şi bunicul lui.

Bunicul lui ce sport a făcut?

Sportul hipic, sărituri peste obstacole. Am câştigat şi două campionate naţionale. De aici i se trage şi fiului meu, Basti, pasiu­nea pentru cai.

Dar tu, Cristi?

El a jucat baschet. Şi baschet, şi fotbal, şi tenis.

Cristi, tu te-ai ţinut deoparte de ochii publicului. De ce-ai ales să stai în umbră?

În schimb, fiul lui, uite, a ieşit în public de la câteva luni

!

Pentru că aşa am vrut şi s-a dovedit o ale­gere foarte bună. Nu-mi place să fiu în cen­trul atenţiei şi statutul de membru al familiei Ţopescu mi-e suficient. De aceea nu am ales o carieră care să implice expunerea publi­că. Mi-e foarte bine aşa, fără să mă ştie prea multă lume.

Postura de bunic i-a smuls un zâmbet

Se poate spune că tu eşti răzvrătitul familiei?

Dimpotrivă. Sunt cel mai cuminte şi, în acelaşi timp, cel mai puţin cunoscut.

Cât de des vă vedeţi doar voi, tu şi cu tatăl tău? Ştiu că aveţi un obicei să mergeţi la meciurile de fotbal împreună.

El se duce la toate meciurile Stelei, dar eu nu prea îl mai însoţesc.

Aşa cum el mă lua pe mine când eram mic, acum roata nu s-a întors. Nu reuşesc să-l conving să meargă la meciuri la care merg însă cu Raluca, soţia mea. Eu cu ea, de altfel, ne-am văzut prima oară pe sta­dionul Steaua. S-a nimerit să stăm unul în spatele celuilalt, fără niciun fel de legătură, evident. În­tâlnirea noastră a fost decisă 100% de destin.

Deci, pentru noi, Steaua este un fel de nu­mitor comun. Eu am făcut hipism la Steaua, el a jucat baschet la Steaua, iar ei doi s-au cunoscut pe stadionul Steaua.