Victor Hănescu: „N-am acceptat să fiu jignit“

30 iulie, 2010

Sportivul vorbeşte în exclusivitate pentru OK! despre incidentul intens mediatizat de la Wimbledon, dar şi despre planurile lui de însurătoare.

Sportivul vorbeşte în exclusivitate pentru OK! despre incidentul intens mediatizat de la Wimbledon, dar şi despre planurile lui de însurătoare.

Mă pregăteam de întâlnirea cu cel mai bun tenisman român, ştiind că voi vorbi cu un tip interiorizat, genul care nu face prea multe confidenţe presei. În plus, mă aşteptam să mă lovesc de acele „refuz să comentez“ atât de dragi vedetelor când vine vorba despre subiecte delicate. Victor mi-a răspuns la toate întrebările, fără scuze puerile. Ca un adevărat campion care-şi asumă şi nereuşitele.

OK! După Wimbledon, nimeni n-a putut să dea de tine. Am înţeles că ai plecat în vacanţă.

Victor Hănescu De obicei, după Wimbledon, am o săptămână liberă. Anul trecut am fost în Grecia, aş fi vrut să ajung şi anul acesta, dar am avut câteva treburi de rezolvat în Bucureşti şi n-am mai avut timp să plec. Într-un final, am ajuns la munte. Am fost la Cheile Bicazului, Lacul Roşu, apoi la o pensiune în Mureş. Am stat vreo trei, patru zile. A fost frumos, liniştit.

Legat de ce s-a întâmplat la Wimbledon, ştiu că ai primit o amendă de 15.000 de dolari. Lucrurile s-au oprit aici?

Nu, am făcut contestaţie la amenda primită şi la tot ce s-a întâmplat. Arbitrul de scaun a făcut un raport care nu era tocmai corect şi conform cu realitatea. Nu relata ce s-a întâmplat exact. Aşa că am făcut o contestaţie, am explicat lucrurile din punctul meu de vedere. Îmi asum greşeala, îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat, dar reacţia mea a venit pe un fond de oboseală fizică şi mentală. A fost un meci tensionat, în care am fost aproape să câştig. Un meci în care m-am accidentat şi, cel mai important, în care am fost jignit şi făcut un toate felurile de anumite persoane din tribună.

Cine erau aceste persoane?

Erau nişte englezi băuţi. Poate că ar fi fost mai bine dacă erau nemţi, suporteri de-ai adversarului meu, şi vorbeau în germană. Aşa nu aş fi înţeles ce-mi spuneau.

Şi s-au luat de tine aşa, pur şi simplu? Că, până la urmă, prin comportamentul tău în acel meciu nu le-ai dat nici un motiv să fie împotriva ta.

În sport nu poţi să controlezi lucrurile acestea. Nu m-ar fi deranjat dacă l-ar fi susţinut pe adversarul meu. Şi în meciul anterior, împotriva unui jucător turc, am întâlnit suporteri înfocaţi ai lui, care l-au susţinut pe toată durata meciului şi n-am comentat nimic. Înţeleg lucrul acesta. De la asta şi până la a merge la Wimbledon, un loc atât de select, unde să întâlneşti oameni beţi, care să te jignească… Am fost surprins că un arbitru, la nivelul acesta, n-a reuşit să controleze puţin situaţia. Pentru că totul a degenerat, iar el a lăsat aceste persoane să-şi exprime gândurile sub influenţa alcoolului. Dar aşa a fost să fie, chiar îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat şi sper să trecem peste acest incident.

Aceste persoane au păţit ceva? Au fost arestate?

Nu ştiu lucrul acesta. Ştiu şi eu tot cât ştiţi şi voi.

Probabil că ai citit reacţiile din presă legate de acest incident. Unii te-au criticat, alţii ţi-au luat apărarea. Te-au afectat comentariile negative legate de comportamentul tău?

De foarte mulţi ani evit să citesc presa din România, mai ales articolele legate de persoana mea. Este normal să apară despre mine şi lucruri bune, dar şi mai puţin bune. Sincer nu pot să spun că mă interesează foarte mult ce s-a scris. Eu ştiu cum sunt, ştiu ce fac. Tot ce vreau e ca lumea să aibă o idee corectă despre ce s-a întâmplat. Asta nu disculpă gestul meu de la finalul acelui meci.

Ai reuşit să treci peste acest moment? Ai reuşit să te linişteşti în scurta ta vacanţă?

Da… Cred că este prima oară când mi se întâmplă un lucru ca ăsta în cariera mea şi sper şi sunt convins că o să fiu mai atent şi n-o să se mai repete aşa ceva.

Ai rămas cu resentimente faţă de Wimbledon?

Nu. Ce-am făcut, am făcut şi-mi asum toate lucrurile astea. Aşa a fost să fie, nu am putut să stau pur şi simplu să fiu jignit. Indiferent de repercusiuni. Eu le accept. Încă nu am primit răspunsul final, este posibil totuşi să se micşoreze amenda.

Ai câştigat din premii peste 2,6 milioane de dolari. În ce ai investit cei mai mulţi bani?

În primul rând, nu rămân cu această sumă în mână, se mai scad şi cheltuielile. Aşa că nu mai putem vorbi de câteva milioane în momentul de faţă. Am reuşit să-mi fac o casă la marginea Bucureştiului. Nu ştiu dacă este neapărat o realizare, dar pentru mine este un lucru frumos.

Ai renunţat, să înţeleg, la apartamentul în care stăteai până acum?

Da. Era o garsonieră, de fapt. M-am mutat de un an de zile.Ţinând cont că eu stau doar trei luni pe an în ţară, nu m-a deranjat să locuiesc într-o garsonieră. Dar se strânseseră deja foarte multe lucruri, haine, locuiesc şi cu prietena şi-mi trebuia mai mult spaţiu.

Acum că ai adus vorba despre prietena ta, spune-ne ceva despre ea. N-am prea avut ocazia să te vedem cu ea.

Da, ei nu-i prea place să apară, să fie în faţă. Asta nu înseamnă că nu mă susţine sau că nu vine la turneele mele. A fost şi ea la Wimbledon, a fost la toate turneele de Mare Şlem, în Australia, la Paris. În general mă însoţeşte la turneele mai mari, cele din oraşe unde merită să mergi, să poţi să şi vezi ceva. În rest, mai are şi treburi pe-acasă. Mă bucur că am putut să întâlnesc o persoană care să mă înţeleagă, să mă aştepte un timp atât de îndelungat. Ştiu că nu este uşor pentru ea.

De câţi ani sunteţi împreună?

De patru ani. Pot să vă spun doar că o cheamă Andreea şi… atât.

Eşti pregătit şi pentru însurătoare, bănuiesc. Ai ceva planuri?

Da. O să urmeze şi căsătoria, doar că trebuie să-mi găsesc timp să mă ocup de asta.

Aţi stabilit ceva?

Nu am stabilit încă nimic, dar o să fie la anul.

Eşti un sportiv atrăgător. Ai admiratoare?

Nu prea am unele de care să ştiu. Am evitat lucrul acesta. Dar mai apar admiratoare la turnee. Trimit scrisori la hotel, uneori te şi abordează direct. Vin să-ţi ceară un autograf, te întreabă dacă poţi să ieşi la un suc cu ele sau să mai rămâi să staţi de vorbă.

Ţi s-a întâmplat să te abordeze?

Da, normal.

Şi ai ieşit la un suc?

Nu, am evitat asta din moment ce am o relaţie stabilă.

Am citit despre tine că eşti un tip strângător, că nu arunci cu banii, chiar dacă ai. Totuşi, ai vreo pasiune pentru care nu te mai uiţi la bani?

Da, arunc cu banii pe bilete de avion. În prostie (râde). Cheltuiesc zeci de mii de euro pe bilete de avion...

Asta e o necesitate, nu o pasiune.

Este adevărat, sunt atent cu banii. Asta nu înseamnă că sunt zgârcit, dar am muncit şi muncesc în continuare enorm pentru aceşti bani. Şi atunci îi apreciez altfel. Sunt mult mai atent cum îi cheltuiesc, în ce îi investesc. Când îi primeşti de la părinţi, probabil că este mai uşor şi nu mai eşti atât de chibzuit cu banii.

Dar ştiu că-ţi place să pescuieşti, că ai o barcă.

Da, am o bărcuţă, nu-i ceva impresionant. Merg la pescuit, într-adevăr. Şi acum, când am fost la munte, am reuşit să merg câteva ore pe râu, să dau la peşte. De mic mergeam şi este normal să rămână o pasiune.

Te deranjează că jucătorii de tenis români nu sunt atât de promovaţi precum fotbaliştii români, de exemplu?

Pe mine nu mă atrage foarte mult această publicitate. Pe de altă parte, dacă mă gândesc aşa, sunt primul jucător de tenis din ţară şi n-am avut nimic de câştigat pe această parte, a promovării. Sincer chiar mă întristează lucrul acesta. Nu înţeleg ce se întâmplă în România. Ca prim jucător în ţara ta să nu găseşti un sponsor, să nu poţi să faci o reclamă în ţară, să nu ai susţinere! Mă uit la alte ţări, mai sărace decât noi, care-şi susţin jucătorii, tenismeni mai slabi decât mine. Până la urmă noi reprezentăm România, foarte mulţi oameni ne apreciază, se bucură să ne vadă, dar la noi în ţară… Poate aşa suntem noi ca naţie, ne este greu să ne bucurăm pentru realizările celui de lângă noi. În cazul nostru, vin la turnee maximum 15 suporteri români, iar dacă pierzi, nu te mai aplaudă şi-ţi mai zic şi ceva la mişto. Se vede că nu suntem uniţi.

Când vezi asta, nu-ţi vine să pleci din ţară?

Deja este târziu. Am 29 de ani. Lucrurile astea trebuia să le fac când eram mai tânăr. Aşa a fost să fie, să rămân în România. Nu-mi pare rău. Îmi dau seama că ce am realizat eu, plecând de aici, înseamnă foarte mult, comparându-mă cu ceilalţi sportivi, din alte ţări. Este o mândrie că am reuşit, ţinând cont de condiţiile şi de nivelul tenisului din România.

Victor Hănescu despre...

Rafael Nadal

„Nu pot să spun că l-am cunoscut foarte bine, pentru că e greu să ai o relaţie foarte apropiată cu jucătorii de top, dar, din ce-am mai discutat cu el şi am văzut cum se comportă în vestiar, pot spune că este un om foarte modest pentru câte a realizat în tenis. Este un om care ştie să salute. Şi asta pentru mine este foarte important. Să văd că o persoană la nivelul lui ştie să salute, ştiu eu, şi pe-un om care face curăţenie în vestiar sau pe-un jucător din România. Este o persoană deschisă, zâmbitoare, foarte activă.“

Cea mai frumoasă jucătoare de tenis

„Cred că sârboaica Ana Ivanovic (foto dreapta) este cea mai drăguţă jucătoare de tenis, în momentul acesta.“