Ironia destinului: Regele Harald a murit înaintea surorii sale mai mari, Prințesa Astrid, aflată și ea în stare fragilă
În timp ce Norvegia își plânge regele, o altă figură iubită a monarhiei, Prințesa Astrid, rămâne în umbra unei suferințe tăcute. Două destine paralele, două vieți care au definit o epocă și o ironie a sorții care a surprins întreaga țară.
Regele Harald al V‑lea a murit la 89 de ani, într-un moment în care Norvegia se pregătea deja sufletește pentru o altă pierdere: starea de sănătate a surorii sale mai mari, Prințesa Astrid, în vârstă de 92 de ani, este de mult timp fragilă, iar presa nordică vorbește despre ea cu aceeași afecțiune cu care o descria pe Harald.
Potrivit NRK, Prințesa Astrid este „una dintre cele mai respectate și iubite figuri ale monarhiei norvegiene”, o prezență discretă, dar constantă, care a ținut Familia Regală unită în momentele dificile. Iar vestea morții lui Harald a căzut peste Norvegia cu o greutate dublă: nu doar dispariția regelui, ci și conștientizarea faptului că Astrid, sora lui mai mare, încă luptă cu propriile probleme de sănătate.
În ultimele luni, aceasta a apărut rar în public. Publicația „VG” nota recent că „starea ei este delicată, iar aparițiile sunt limitate la cercul familial”. Totuși, popularitatea ei rămâne intactă. Norvegienii o numesc „tanta Astrid”, mătușa țării, femeia care a ținut locul de Primă Doamnă în anii ’50 și ’60, înainte ca Harald să se căsătorească cu Sonja.
Într-un interviu mai vechi, reluat acum de „Aftenposten”, Astrid spunea: „Harald a fost mereu stâlpul nostru. Eu sunt doar sora lui mai mare, dar el a fost cel care ne-a ținut împreună.” Cuvintele ei, simple și tandre, au fost redescoperite de presă în orele de după moartea regelui, devenind un fel de epitaf involuntar.
Două vieți îngemănate
Harald și Astrid au crescut împreună în exil, în timpul celui de‑al Doilea Război Mondial. Au împărțit aceeași copilărie ruptă de țară, aceeași întoarcere în Norvegia, aceeași presiune a responsabilității regale.
Prințesa Astrid a fost, ani la rând, sprijinul suveranului. A preluat roluri oficiale când Sonja nu era încă parte din familie, a reprezentat monarhia în momente delicate, a fost vocea care a echilibrat sobrietatea instituției.
Presa norvegiană subliniază acum ironia crudă a sorții: Harald, fratele mai mic, a plecat primul, lăsând în urmă o soră care, deși fragilă, continuă să fie un simbol al demnității regale.
„Este o durere dublă pentru Norvegia”, scrie „Dagbladet”. „O pierdere și o anticipare. Două figuri care au definit monarhia modernă se află acum în pragul unei despărțiri inevitabile.”
În fața Palatului Regal, oamenii aprind lumânări pentru Regele Harald, care a murit în această dimineață, dar mulți lasă și mesaje de consolare și încurajare pentru Astrid. Un norvegian intervievat de AFP a spus: „Nu vrem să o pierdem și pe ea. Astrid este parte din copilăria noastră, din istoria noastră. E ca o mătușă pentru toată țara.”
Mai multe pentru tine...
Foto: Casa Regală norvegiană, Casa Regală belgiană
