Marina Almăşan va petrece Paştele cu Georgică Cornu, la Mehedinţi FOTO
De Paşte, vedeta TVR va fi răsfăţată de familia partenerului său de viaţă. Iată ce surprize o aşteaptă.
De ani buni, pentru Marina Almăşan sărbătorile înseamnă şi câteva zile petrecute în sânul familiei partenerului său de viaţă, afaceristul Georgică Cornu. Iar acolo, în Mehedinţi, sărbătorile au încă acel iz autentic, însoţite de pacea şi bucuria proverbiale.
Ce înseamnă pentru tine Sărbătoarea Învierii? Arsenie Boca spunea că "Învierea este singură minune care se arată deopotrivă şi celor credincioşi, şi celor necredincioşi”. Eu mă consider o categorie de mijloc: îmi place să cred că există acolo, Sus, cineva care ne iubeşte, care vede tot şi, cu înţelepciune, rânduieşte lucrurile în modul cel mai fericit şi drept cu putinţă. Sunt, de multe ori, dezamăgită, văzând suferinţa nemeritată a unor semeni ai mei. Şi atunci mă îndoiesc. Se spune că Paştele a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Isus Cristos. Deşi suspectez vremurile noastre că au transformat această sfântă sărbătoare într-un simplu moment în care se consumă ouă roşii şi cozonac şi în care comercianţii fac bani pe seama simbolurilor pascale, încerc să definesc Paştele ca fiind trecerea de la moarte la viaţă, de la păcat la neprihănire, de la blestem la binecuvântare.
Voi merge la Gornoviţa, un sat din Mehedinţi, unde, înfiptă într-un vârf de munte, se află casă părintească a lui Georgică. Acolo, o mamă minunată şi o soră de o hărnicie nepământeană mă aşteaptă cu drag, pentru a mă răsfăţa cum ştiu ele mai bine. Voi avea aşadar un Paşte că la carte (acolo se respectă tradiţiile, nu glumă!) şi sper să fiu lăsată să mă implic măcar la spălatul vaselor, pentru a merită bunătătile din care mă voi înfrupta!
De obicei, când sunt acasă, pregătesc cam tot ce se pregăteşte, dar cot la cot cu mama. Mama face nişte cozonaci delicioşi, iar mireasma lor mă însoţeşte, încă din copilărie, oriunde aş merge! Anul acesta, făcand Paştele “în deplasare”, am scăpat de bucătăreală! Voi fi doar “devorator de bunătăţi”! Desigur, va fi destul de greu să împac vegetarianul din mine cu belşugul pe care-l anticipez, însă...nesemnând niciun contract cu nimeni, legat de obligativitatea mea de a mă hrăni doar cu frunze, cred că nu se supără nimeni dacă voi “călca stramb”!
În ultima vreme, Învierea m-a prins mereu prin vizite. Aşa că..am scăpat de pregătiri! Dar mi-am lăsat mereu casă în curăţenie deplină şi m-am asigurat întotdeauna că acasă mă aşteaptă un cozonac! Aşa că tradiţiile le respect...ca musafir! Adică ciocnesc ouă vopsite de alţii, mă înfrupt din miei tăiaţi de alţii şi din cozonaci frământaţi de alţii, dar încerc să fac propriile fapte bune, că aşa e bine, de Paşti, nu-i aşa?
Daaaa! Orice se poate spune despre iepuraşul Almăşan, numai că e zgârcit-NU! Cea mai mare bucurie a oricăror sărbători este , pentru mine, alegerea cadourilor. Lista mea este luuuungă, cât o zi de post, cuprinde copii, părinţi, fraţi, rude, prieteni, colegi, se adună câte 20-30 de “destinatari”, cărora le aleg cu grijă - niciodată, de complezenţă - darurile. Încerc să-i “ating” acolo unde-i doare mai mult şi să le cumpăr cadouri care să fiu sigură că nu vor deveni, a două zi, cadouri din partea lor pentru alţii!
Legat de biserică, am fost la vreo două-trei Învieri, în toată viaţă mea. Mărturisesc, cu ruşine, că sunt o persoană extrem de diurnă, iar nopţile mele încep foarte devreme. Revelionul este proba de foc a fiecărui an, aşa că mă consider o învingătoare, dacă nu adorm înainte de a ciocni, la miezul nopţii. Din acest punct de vedere, spectacolul Învierii îl văd a două zi, la televizor, însă mă bucur când cineva drag ia lumină şi aduce şi în casa mea.
