100 de ani de la nașterea lui Marin Preda. Autorul și muza sa supremă: femeia. Ruptura care l-a dus în pragul depresiei
Se spune că dacă te iubește un artist, nu mori niciodată.
Pentru fanii literaturii, desigur că numele Siliștea Gumești are un răsunet aparte. Locul în care timpul avea răbdare.
Aici s-a născut, pe 4 august 1922 unul dintre cei mai apreciați romancieri români. Membru al Partidului Comunist din România, Preda avea obiectivitatea de a înțelege urmările nefaste ale ideologiei comuniste asupra literaturii, iar ultimul său roman publicat în 1980, „Cel mai iubit dintre pământeni”, a fost perceput la apariție ca o critică îndrăzneață la adresa regimului comunist, cu nuanța că epoca la care se referă este aceea a regimului Gheorghe Gheorghiu Dej, față de care Nicolae Ceaușescu căutase pe multe căi să se delimiteze.
Marin Preda s-a stins în 1980, în condiții suspecte, la vila de creație a scriitorilor de la Palatul Mogoșoaia, la doar 57 de ani.
Fratele scriitorului, Saie, credea că a fost asasinat de Securitate. Familia sa a fost convinsă că moartea sa fulgerătoare are o legătură cu publicarea romanului ”Cel mai iubit dintre pământeni” și a survenit în condiții dubioase. Potrivit raportului medico-legal, „moartea lui Marin Preda a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condițiile unei come etilice”.
Dincolo de cutremurătorul sfârșit, Marin Preda a avut trei soții – Aurora Cornu, Eta Vexler și Elena Preda (ultima i-a dăruit și doi copii, Nicolae și Alexandru) -, femei care i-au influențat, poate, fiecare în felul ei, activitatea literară. Pasiunea mistuitoare pentru mai tânăra Aurora rămâne însă legendară.
„Și văd ochii tăi (care au de la o vreme ceva jucăuș, ceva dulce și viclean totodată) deschiși pe jumătate asupra mea și-ți văd gura zâmbind… Este ispita raiului! (…) Oh, te iubesc! Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta și sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău… Totul, aspirațiile tale, somnul tău… Vanitatea și cochetăria ta distilată, neliniștile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric și fără ascunzișuri…”. Așa îi scria Marin, îndrăgostit până peste cap, Aurorei, fetișcana de 20 de ani de care s-a îndrăgostit la malul mării și pe care a cerut-o de nevastă la doar o zi de la prima întâlnire. Preda avea 32 de ani și nu publicase încă „Moromeții”.
Aurora Cornu a relatat, ulterior, că manuscrisul acestui roman celebru a fost găsit într-un sertar chiar de ea. Mai mult, chiar ea l-ar fi încurajat să-l publice. „Nu știu dacă este așa, Aurora povestește astfel. Eu cred că influența femeilor asupra operei lui Marin Preda a avut un drum foarte ocolit. Vă pot spune însă că el a suferit enorm după ce a fost părăsit de Aurora. Această ruptură i-a provocat o nevroză, a stat doi ani internat. Găsim aceste trăiri descrise în Jurnalul intim”, apreciază reputatul critic literar Eugen Simion pentru evz.ro.
Potrivit lui Eugen Simion, Marin Preda s-a considerat împlinit abia în momentul în care au apărut copiii dăruiți de cea de-a treia soție, Elena. ”A iubit și respectat femeile, s-a și însurat cu ele. Mi-a dezvăluit odată, la o plimbare prin Mogoșoaia, că, în sfârșit, simte că are un sens, că este fericit. Se referea la faptul că are doi copii. Aceasta era filosofia lui țărănească”, a rememorat maestrul pentru sursa citată.
Foto: Arhivă
