Ana Georgescu (Exatlon) a împlinit 30 de ani!
Concurenta echipei Faimoşilor de la Exatlon îşi serbează astăzi "al doilea majorat"! Iată de ce surpriză a avut parte cunoscuta antrenoare de Zumba.
Prietenele, majoritatea din comunitatea Zumba România, au sărbătorit-o cu o luna mai devreme, printr-o petrecere surpriză cu tort şi confetti, ce a avut loc în apartamentul Anei, chiar înainte să plece în Republica Dominicană.
Ana Georgescu a avut un parcurs constant la Exatlon România, câteva accidentări, dar şi satisfacţii pe măsură. A fost numită Player of the Week, iar de curând a câştigat o medalie pentru imunitate, ce o va ajută în cazul unei posibile eliminări. Ea are o relaţie strânsă cu colegii din echipa Faimoşilor care, de altfel, au şi sărbătorit-o pe insulă!
Ana Georgescu şi-a început carieră de sportivă de performanţă la vârstă de 3 ani şi a ajuns în sala de gimnastică “cu bunicii de mâna”. Ani la rând, ei au fost cei care au avut grijă să nu întârzie sau să lipsească de la un antrenament. Mătuşa ei era antrenoare de gimnastică la clubul CSS1 Constanţa, în momentul în care părinţii, alături de bunici au hotărât să o înscrie la gimanstica pentru a se dezvoltă armonios, pentru a avea o preocupare şi de a stă departe de televizor. Familia nu s-a gândit niciodată că Ana va face sport de performanţă, dar ea a luat lucrurile foarte în serios şi cu multă determinare şi conştinciozitate a început să facă performanţă.
"Nu am simţit niciodată că Ana se sacrifică sau că nu îşi trăieşte copilăria, pentru că făcea faţă cu brio, atât antrenamentelor, cât şi şcolii", povesteşte mama Anei, spunând că profesorii o dădeau că exemplu pentru că îşi făcea temele, învaţă, dar şi câştiga medalii.
Mutarea din Constanţa în Bucureşti a fost un moment mai dificil, întrucât Ana era foarte ataşată de bunicii care o crescuseră până în acel moment. Totodată, ea nu concepea viaţă în continuare fără gimanstică. Astfel, la vârstă de 8 ani a început antrenamentele la clubul ANEFS (actualmente UNEFS). A înţeles repede că gimnastică înseamnă multă muncă susţinută, depăşirea limitelor şi determinare.
“Tatăl meu îşi aminteşte mereu cu zâmbetul pe buze prima perioadă de antrenamente la noul club, zicând: "Alergai şi plângeai, dar nu te lăsai!”, spune concurenta de la Exatlon.
Drept urmare, Ana a trecut sub aripa Marianei Mezei, multiplă campioană naţională şi antrenoare de gimnastică ritmică şi aerobică, iar mai târziu a fost selectată în Lotul Olimpic la Juniori de Gimanstică Ritmică.
“A fost greu, dar şi frumos. Aceeaşi rutină a celor două antrenamente pe zi, în fiecare zi. Trebuia să îţi doreşti mai mult de la tine şi să pui în practică această prin fiecare set de repetări ale exerciţiilor. Locuitul în regim de cantonament alături de colege a dus şi la dor de părinţi, dar şi la seri în care râdeam până ne durea burtă. Colegele erau că nişte surori. Acea perioada m-a întărit, deşi am avut parte şi de accidentări şi de lacrimi, dar am rămas cu amintiri şi experienţe pe care le voi preţui toată viaţa”.
