Astăzi, Marilyn Monroe ar fi împlinit 90 de azi. Să ne amintim de viaţa ei de legendă

Astăzi, 1 iunie, eternul sex simbol de la Hollywood ar fi împlinit venerabila vârstă de 90 de ani. Născută în Los Angeles, în anul 1926, Marilyn nu ne-a lăsat să o cunoaştem bătrână şi fără strălucirea aceea care a făcut din superba actriţă blondă iconul misterios de azi. Avea doar 36 de ani când ne-a spus Adio pentru totdeauna pe 5 august 1962, însă în articolul de mai jos vrem să-i celebrăm viaţa, una în care satisfacţiile s-au împletit prea des cu încercările grele.

„Când trăia, Marilyn a dat naştere unei poveşti de dragoste cu lumea, iar prin moartea ei a dat naştere unui soi de necrofilie în masă“ (Charles Casillo, biograf) V-o imaginaţi pe Marilyn Monroe la 90 de ani?Aţi mai fi adulat-o dacă ar fi îmbătrânit urât, înrăită din cauza nepăsării şi-a cinismului cu care publicul tratează fostele staruri de cinema, după ce le trece vremea? Cu riscul să fim şi noi cinici, am spune că Marilyn a ştiut când să moară. Când steaua ei strălucea mai puternic.

Faimoasa scenă din filmul The Seven Year Itch

Povestea lui Marilyn Monroe începe banal, ba chiar trist, pe 1 iunie 1926, odată cu naşterea Normei Jeane Mortenson în Los Angeles, într-o familie chinuită de demonii nebuniei, şi continuă chiar şi astăzi, când se împlinesc 51 de ani de la trecerea ei în nefiinţă. A unei actriţe pentru care rolul vieţii şi, totodată, cel de care a încercat fără succes să scape, a fost s-o joace... pe Marilyn. „Majoritatea oamenilor nu se gândeau la talent, când era vorba de Marilyn. Vedeau o fiinţă care, din întâmplare, fusese binecuvântată cu o frumuseţe ieşită din comun şi cu un creier de găină“, a punctat actorul Dean Martin, cel care i-a dat replica divei blonde în ultimul ei film, „Something’s Got to Give“. Cât de mult s-au înşelat ei şi încă o fac! Şi de câtă inteligenţă a fost nevoie ca, timp de mai bine de zece ani, Norma Jeane să se metamorfozeze în acea zeiţă strălucitoare pe care şi-o dorea publicul ei. „Toată viaţa mea am jucat rolul lui Marilyn Monroe. Jucam o imitaţie a persoanei mele“, avea să se plângă, spre sfârşitul vieţii, cea care nu dorea altceva decât s-o desfiinţeze pe Marilyn.

Norma Jeane a fost al treilea copil al lui Gladys Pearl Baker, o femeie divorţată şi instabilă psihic, care lucra ca asistentă de montaj la studiourile de film RKO, şi a cărei boală s-a agravat cu timpul. Pe certificatul de naştere al fetiţei, în dreptul tatălui, era trecut numele cel de-al doilea soţ al lui Gladys, Martin E. Mortensen,  în acte fiind schimbată o literă, astfel încât a rezultat Norma Jeane Mortenson. Cum acesta dispăruse din viaţa mamei lui Marilyn cu mult înaintea sarcinii acesteia, e puţin probabil ca ceea ce fusese scris în acte să fi fost şi adevărat, mai ales că vedeta a negat tot timpul că Mortensen a fost părintele ei. De altfel, figura tatălui avea să fie piesa lipsă din acest puzzle care avea să rămână veşnic incomplet: trecutul lui Marilyn Monroe. Vedeta va mărturisi mai târziu că mama ei i-a arătat, când era mică, fotografia unui bărbat despre care a spus că-i este tată: Charles Stanley Gifford, fost coleg de muncă la studiourile de film. Marilyn şi-a amintit că acel bărbat era foarte chipeş, avea o mustaţă subţire şi că semăna foarte tare cu Clark Gable. Charles Stanley Gifford Jr, fiul presupusului tată al lui Marilyn, a negat vehement, în biografia scrisă de Randy Taraborrelli, această afirmaţie a divei, pe care a acuzat-o că a inventat o mulţime de poveşti despre viaţa ei. „AND-ul tatălui meu este înregistrat la Spitalul Riverside. Dacă AND-ul lui Marilyn Monroe este şi el înregistrat pe la vreun spital în care a fost internată, cineva ar putea să facă un test de paternitate. Va descoperi că Charles Stanley Gifford nu este tatăl ei, iar eu nu sunt fratele ei.“

La fel ca bunica lui Marilyn, Della Monroe, care a murit la doar 51 de ani din cauza unei boli mintale, Gladys a fost diagnosticată cu schizofrenie paranoidă şi internată în spitalul de boli mintale Norwalk, iar universul familial al lui Marilyn avea să fie distrus. Aici intră în scenă o altă figură maternă şi foarte influentă din viaţa lui Marilyn, Grace McKee, prietena mamei ei, care a devenit tutorele micuţei Norma. Grace era o femeie cochetă, fascinată de starurile de film, în special de actriţa Jean Harlow, şi-o îmbrăca pe micuţa Marilyn cu cele mai frumoase rochiţe, îi punea părul pe bigudiuri, o machia şi se mândrea cu ea la serviciu. „Arată-le ce drăguţă eşti, Norma! Exact ca Jean Harlow. Sau arată-le cum zâmbeşti! Exact ca Jean Harlow“, o încuraja aceasta pe viitoarea Marilyn. Dacă-ar fi ştiut ea că Norma avea să fie mai mare decât Jean Harlow…

Pasată ca un bagaj nedorit dintr-un cămin în altul, de la o familie adoptivă la alta (la nouă ani, fetiţa a ajuns chiar şi-n orfelinat), Marilyn a găsit salvarea în căsnicia cu vecinul ei cu cinci ani mai în vârstă decât ea, James Dougherty, mariajul fiind unul de convenienţă, desigur, pentru adolescenta care se temea să nu mai ajungă pe drumuri. La vârsta considerată legală pentru căsătorie în California, 16 ani, Norma a devenit doamna Dougherty. „Niciodată nu mai întâlnisem o fată care să se bucure atât de mult de un contact sexual“, avea să povestească mai târziu, fără nicio reţinere, primul soţ al lui Marilyn, cel căruia diva i se adresa cu „tati“. Să fim serioşi, până la urmă mariajul cu Monroe a fost cel mai important lucru din viaţa acestui neînsemnat muncitor în fabrică! Chiar Marilyn avea să-l contrazică, mărturisind că „efectul pe care l-a avut prima căsătorie asupra mea a fost să îmi sporească lipsa de interes faţă de sex“.

Primăvara anului 1945. Fotograful David Conover făcea parte dintr-o echipă angajată de Armată pentru a face o şedinţă foto pentru revista „Yank“, la fabrica Radioplane, acolo unde lucra şi Norma. Frumuseţea ei neşlefuită n-a scăpat ochiului cunoscător al lui Conover. Din momentul în care acesta i-a făcut Normei prima fotografie, în hainele sale de lucru, o salopetă maronie şi o bluză verde, se pregătea să intre în scenă Marilyn Monroe.

Fotografia din fabrica de avioane, pentru Yank Magazine

Succesul a venit peste noapte (gurile rele aveau să spună c-a fost favorizat şi de relaţiile intime dintre Norma şi fotografi), sub forma a numeroase coperte de revistă, concomitent cu sfârşitul mariajului său. Jim voia o nevastă supusă, în niciun caz o carieristă ambiţioasă. Începând cu anul 1946, Hollywoodul nu mai părea un vis absurd şi îndepărtat. Cum studiourile 20th Century Fox erau în căutare de noi talente, iar Norma Jeane, de celebritate, totul s-a potrivit numai bine. La testele de ecran, din momentul în care s-a strigat „Acţiune“, timida Norma s-a transfigurat. „Fiecare cadru cu ea emana sex“, spune, franc, Leon Shamroy, cel care a filmat prima ei probă. Exista însă o problemă: numele ei, Norma Jeane Dougherty.

O Marilyn fotomodel poza în 1952 pentru fotograful Laszlo Willinger

Unul dintre boşii de la legendarele studiouri, Ben Lyon, i-a spus că este prea greu de pronunţat şi i-a sugerat să-l schimbe în Marilyn Monroe. Marilyn, după actriţa Marilyn Miller, cu care Norma semănă într-o oarecare măsură, şi Monroe, după numele de fată al mamei sale. Marilyn Monroe semna cu studiourile 20th Century Fox pentru 125 de dolari pe săptămână. O sumă infimă pentru cea care avea să rămână, chiar şi la apogeul carierei sale, cel mai prost plătită stea de cinema. Marilyn era una dintre actriţele care se chinuia să supravieţuiască la Hollywood şi care o ducea atât de rău cu banii, încât a pozat nud pentru doar 50 de dolari, încercând însă să-şi ascundă identitatea sub numele Mona Monroe (una dintre aceste poze avea să apară în 1953, în prima ediţie a revistei „Playboy“).

După mai multe apariţii scurte în filme fără success, în 1950, vedeta reuşeşte în sfârşit să aibă o prezenţă memorabilă în filmul nominalizat la Oscar, „Jungla de asfalt“. Este pelicula în care se naşte un icon, aşa cum îl ştim acum: cu părul blond platinat, dantura albită şi, se zvoneşte, nasul puţin ajustat, sex-simbolul Marilyn Monroe este definitivat.

Marilyn Monroe, circa 1952

Marilyn în anul 1954

Diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei fete. Cel puţin asta e părerea lui Lorelei Lee, personajul lui Marilyn din „Domnii preferă blondele“ şi primul dintre rolurile memorabile ale divei. Un film în care Jane Russel era promovată drept cap de afiş, însă replica lui Marilyn la această desconsiderare a ei este delicioasă: „Filmul se numeşte «Domnii preferă blondele» şi, până la urmă, eu sunt blonda“.

America se îndrăgostea de Marilyn. Şi Marilyn, la rândul ei, de o stea a baseballului, Joe DiMaggio, un italian pasional şi gelos care-i devine soţ în 1954. Mariajul avea să fie unul presărat cu certuri şi bătăi, toate având ca sursă celebritatea lui Marilyn, de nesuportat pentru un bărbat care trăia, de-acum, în umbra ei. „Joe voia să fiu cea mai frumoasă fostă actriţă, la fel cum el era cel mai bun fost jucător de baseball. Urma să ne retragem împreună din viaţa publică. Însă eu nu eram pregătită pentru o astfel de mişcare. Pentru numele lui Dumnezeu, nu aveam nici măcar 30 de ani.“ Până la sfârşitul aceluiaşi an, soţii DiMaggio divorţau. Marilyn, cea care toată viaţa a fost dependentă de afecţiunea străinilor, a primit foarte rău această despărţire. Nu putea dormi şi a apelat din ce în ce mai des la somnifere.

Marilyn şi Joe, după căsătoria civilă

Un an mai târziu, sufletul ei avea să vibreze din nou, atunci când în viaţa ei a intrat el, dramaturgul Arthur Miller, cu zece ani mai în vârstă decât Monroe. Un bărbat cultivat, un scriitor câştigător al premiului Pulitzer şi o persoană care nu frecventa aceaşi societate ca mondena Marilyn. „Cea mai renumită vedetă blondă de cinema este acum iubita elitei intelectuale“, se amuzau criticii pe seama acestui cuplu straniu, care şi-a oficializat relaţia în 1956. „Când m-am măritat cu Arthur, una dintre fanteziile mele era că pot să scap de Marilyn Monroe prin el“, avea să se confeseze mai târziu Monroe. Iluzia avea să dureze câteva luni. Mariajul, ca şi încercările actriţei de-a deveni mamă, sunt sortite eşecului. Corpul ei refuză să ducă la capăt sarcinile, căci Marilyn şi Miller s-au văzut în postura de viitori părinţi de trei ori. În timpul filmărilor pentru „Inadaptaţii“, al cărui scenariu a fost scris de Miller şi care avea să fie ultimul film terminat al lui Marilyn, toată lumea a simţit tensiunea dintre cei doi soţi, care ajunseseră să se urască (în 1961, şi această căsnicie devine istorie). Dar nu doar Arthur era cel care o ura pe Marilyn, ci şi întreaga echipă de filmare, căci Marilyn îşi făcuse un renume din faptul că întârzia producţia peliculelor în care juca, uitând pur şi simplu să apară pe platouri, în zilele în care se droga cu somnifere şi barbiturice. „Biata de ea, nu putea să doamnă dacă nu lua somnifere, atât era de dependentă. Era în stare să ia un pumn de pastille şi să le înghită pe loc. Apoi, alcoolul înrăutăţea lucrurile“, spune o sursă citată de biograful Randy Taraborrelli.

1956: Marilyn Monroe şi Arthur Miller, în Londra

N-a ajutat nici faptul că, după ce partenerul ei de platou, Clark Gable, a murit din cauza unui atac de cord, Marilyn a fost acuzată că i-a provocat decesul, stresat fiind de lipsa ei de profesionalism din timpul filmărilor la „Inadaptaţii“. Chiar şi boşii de la studiourile Fox se săturaseră de veşnicele ei întârzieri, care amânau filmările şi umflau bugetele producţiilor, aşa că diva avea să mai primească o lovitură: era concediată.

„Happy birthday, mister president!“ Pe 19 mai 1962, la Madison Square Garden, îmbrăcată într-o rochie dureros de mulată, cusută pe ea şi transparentă, aşa cum doar Marilyn putea să poarte, cu vocea ei mai mult şoptită şi emanând sex prin toţi porii, diva îi cântă lui. Lui John F. Kennedy. Relaţia lui Marilyn cu JFK, care a fascinat o lume întreagă, se poate, totuşi, să nu fi fost decât o aventură de-o noapte, care s-a consumat în casa unui prieten comun din Palm Springs. Dar Marilyn voia sigur mai mult. Devenise obsedată de preşedinte, îl suna frecvent la Casa Albă şi visa să se căsătorească cu el. Însă JFK nu-şi dorea decât să scape de „problemă“ şi l-a însărcinat pe fratele lui, Bobby Kennedy, să-i dea vedetei neplăcuta veste. Un Bobby despre care s-a zvonit că a avut, la rândul lui, o relaţie pasională cu actriţa, după ce fratele lui a renunţat la ea ca la o şosetă murdară. Alţii au mers până acolo încât au spus că fraţii Kennedy şi Marilyn o făceau în trei. Dar niciunul dintre aceştia n-avea să renunţe la soţie şi la familie de dragul ei, iar asta a omorât-o încet pe Marilyn. Numele lui Kennedy avea să fie ultimul rostit de actriţă, în convorbirea telefonică pe care a avut-o, pe 4 august 1962, cu cumnatul lui JFK, actorul Peter Lawford: „Spune-i la revedere preşedintelui!“ A doua zi, la ora 4.30 dimineaţa, poliţia primeşte un apel telefonic: „Marilyn Monroe este moartă“.

La doar 36 de ani, Monroe fost găsită fără suflare în casa ei din Brentwood, L.A., de menajera şi doctorul ei personal, cel care o ajuta să facă rost de antidepresive şi somnifere şi care a pus umărul, indirect, la supradoza fatală. S-a sinucis? Deşi apropiaţii ei spun că diva „se afundase într-o melancolie profundă pentru fraţii Kennedy“ (Peter Lawford), Marilyn avea destule motive pentru a trăi. Tocmai semnase un contract de un milion de dolari cu studiourile Fox şi filma alături de Dean Martin la pelicula „Something’s Got to Give“. A fost omorâtă? Peste ani, numeroasele teorii ale conspiraţiei i-au implicat în moartea celei mai iubite stele de cinema pe fraţii Kennedy, FBI-ul sau Mafia. Într-un manuscris nepublicat, „Marilyn, the Kennedys and Me“, detectivul particular Fred Otash - care susţine că a plasat microfoane în casa lui Peter Lawford - dezvăluie că, după o ceartă violentă în locuinţa celui de mai sus, Bobby Kennedy ar fi sufocat-o cu o pernă, după ce Monroe a ameninţat că face publică relaţia lor. Cu toate acestea, se prea poate ca adevărul să fie unul mai puţin ocult, iar criminalul să fie unul şi acelaşi cu victima. Să fi fost Marilyn Monroe omorâtă de Norma Jeane Mortenson?