Au vândut-o!!!
Ţara aceasta demitizează ipostaze pe care altminteri n-ai putea să le priveşti decât cu consideraţie. De la cea de preşedinte până la cea de jurnalist. Pe rând au fost îmbrăcate de oameni despre care nu înţelegi care-i treaba cu ei acolo. Acum am compromis şi postura de părinte. Mai mare decât drama Mădălinei din timpul vieţii văd că devine cea de după. Ăştia s-au împărţit pe tabere. Tabăra “soţul” şi tabăra “părinţii”. În discursuri, fiecare dintre ele a explicat într-un fel sau altul cum cealaltă a “sinucis-o” pe Mădălina. Senzaţia era de balamuc. Oricum povestea era inevitabilă. Nu sunt convins că nu s-a discutat problema şi în cadrul rubricii meteo. Într-un deznodământ neaşteptat, taberele s-au împăcat şi aveam senzaţia că rezolvarăm cazul.
Până săptămâna trecută, când m-a lăsat fără replică tatăl Mădălinei Manole, ca-n bancul cu aşa ceva nu există. Făcea promo emisiunii Simonei Gherghe. Că numai acolo îi putem urmări. Că vor face declaraţii incendiare. Şi treaba asta te lasă cumva prostit. Adică un om intrigat de felul în care fiica lui a murit găseşte totuşi resurse să înregistreze un promo mic. Un fel de teaser aşa. Şi aici mai vine o problemă. Ce s-a întâmplat de când rezolvarăm cazul şi se împăcară până acum, când văd că o luăm de la capăt?! Păi teoretic ştiu sigur. Practic, o spun ca ipoteză de lucru. Au luat părinţii nişte bani de la emisiunea “Acces Direct”. Aşa cum a procedat şi Pro TV-ul cu transsexualul acela, care s-a dovedit a fi mult mai puţin interesant decât părea. Pentru că revenirea lui Măruţă a făcut un rating mai mic decât debutul Simonei Gherghe. Acestor părinţi siniştri li s-a părut că nu va părea nimic dubios. Că oamenii sunt suficient de proşti încât să nu înţeleagă despre ce e vorba. Au semnat contract de confidenţialitate cu Antena 1. Ce sinistru!
Şi în final, dincolo de simpatia şi crezul că Simona Gherghe are tendinţa să fie una dintre prezentatoarele interesante ale ţării, dincolo de asta stă totuşi o declaraţie a ei, după ce a murit Mădălina. Am citit-o în ziarul Ring. „Eu ştiu că răul atrage, dar unde e decenţa?! Pe mine, vestea morţii Mădălinei m-a şocat, dar ce a urmat m-a traumatizat. O să am nevoie de zile bune, poate săptămâni, ca să mă vindec sufleteşte... Să pot să dorm liniştită. Să nu-mi mai revină obsesiv, în minte, imaginea morţii şi a grotescului”.
