Ce bunuri și proprietăți a pretins Paul de România, acum executat silit?

În urma declarării lui drept moștenitor legal al lui Carol al II-lea, acesta a revendicat mare parte din averea Casei Regale.

Paul Philippe Lambrino, autointitulat „prinț de România“, a avut o viziune megalomanică asupra a ceea ce putea obține din averea lăsată de tatăl său, la venirea în România.

După ce s-a luptat o viață întreagă să îi fie recunoscută filiația prin tribunalele europene și a obținut, într-un final, recunoașterea sa ca făcând parte din Familia Regală, printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație si Justiție din februarie 2012 (care, de fapt, îi recunoștea lui Carol Mircea, calitatea de fiu al regelui Carol al II-lea), Paul Lambrino parcă a prins aripi. Trecuseră 21 de ani de procese în România și 57 de ani de la decizia unui tribunal portughez care îi recunoștea drepturile lui Carol Mircea.

Însă, cu tot entuziasmul momentului, Regele Mihai I, pe atunci în viață, a fost mâhnit și dezamăgit de justiția din România.

"Această decizie nu creează niciun drept dinastic și nici nu stabilește apartenența persoanei sus-numite, astăzi decedată, la Familia Regală. Aceasta este valabil și pentru descendenții săi, indiferent cine ar fi aceștia. În poziția sa de Șef al Familiei Regale a României, Majestatea Sa Regele Mihai I este singurul care se poate pronunța asupra chestiunilor dinastice", se răata în comunicatul Casei Regale.

Familia Regală făcea, tacit, referire și la faptul că mama lui Carol Mircea, Zizi Lambrino, bunica lui Paul Lambrino, se învoise în scris să renunțe la orice pretenții și privilegii pentru fiul său, în schimbul unei alocații lunare substanțiale, plătită în franci elvețieni.

Asta nu l-a împiedicat, totuși, pe Paul Lambrino să meargă mai departe cu planurile sale, care vizau revendicarea părții sale de moștenire din ceea ce fusese cândva averea lui Carol al II-lea, confiscată de regimul comunist. Anume, zeci de mii de hectare de teren agricol şi orestier, dar şi peste o sută de proprietăţi amplasate în centrul Capitalei sau în alte localităţi.

Potrivit unei anchete făcute de Ziua, Casa Regală a deţinut circa 15.000 hectare de terenuri agricole şi forestiere, răsfirate prin ţară, dar şi utilaje şi maşini necesare întreţinerii domeniilor:

Snagov, Ilfov – 29,5 hectare
Băneasa – 28,4 hectare
Gherghiţa, Prahova – 390 hectare
Copăceni, Ilfov – 118 hectare
Mănăstirea, Călăraşi – 3.165 hectare
Cogarcea, Ialomiţa – 7.454 hectare
Banloc, Timiş – 772 hectare
Segarcea, Dolj – 2.179 hectare
Stupini, Braşov – 28,7 hectare
Halciu, Braşov – 15,2 hectare

La acestea, se adaugă 140.000 hectare de pădure pe Valea Prahovei, dar şi în Bucovina, Banat şi Oltenia. Familia Regală a mai deţinut 12 palate şi castele, dar şi peste 100 de proprietăţi (case, cabane de vânătoare):

Sinaia – Castelul Peleş
Bucureşti – Palatul Kiseleff, Palatul Calea Victoriei, Palatul Cotroceni
Eforie – Cetatea de Nisip
Proprietăţi la Snagov, Curtea de Argeş, Măneşti, Medieşul Aurit, Lăpuşna, Scroviştea

Toate aceste proprietăţi i-au aparţinut de drept Regelui Mihai, fiind lăsate prin testament de Regele Ferdinand: „Anulez dispoziţia cuprinsă în acest testament prin care lăsam fiului meu Carol hotărârea de a cuprinde în partea sa de moştenire întreaga moşie Sinaia – Predeal, împreună cu Castelul Peleş şi celelalte castele, clădiri şi stabilimente. Hotărăsc să revină urmaşului meu pe tronul României din familia mea, iar în timpul minorităţii sale să se bucure de folosinţa şi de veniturile lor iubita mea soţie Regina Maria”, scrie în testamentul Regelui Ferdinand.

Însă tocmai acestă parte este contestată de Paul de România, deoarece susţine despre codicilul (n.r. modificare a unui testament) lui Ferdinand că ar fi fost anulat atunci când Carol al II-lea ar fi recuperat Peleşul, în numele lui.

Casa Regală a susţinut mereu faptul că Prinţul Paul poate pretinde bunuri din averea lăsată de Carol al II-lea, neavând concurent în Regele Mihai, care nu a revendicat nimic din acest patrimoniu. Mai mult de atât, Casa Regală a declarat că Paul de România are drept de proprietate asupra unor sute de hectare de teren agricol, dar şi asupra unor proprietăţi din Medieşul Aurit, Mănăstirea, Scroviştea şi Lăpuşna - după ce Paul și-a dorit și o vilă ce a aparţinut Elenei Lupescu, pe Bd. Pache Protopopescu.

Dar, mai mult decât orice, Paul și-a dorit retrocedarea Castelului Peleș!

„Când am depus notificare pentru Peleş, acum câţiva ani, în numele Prinţului Carol Mircea şi al meu, am declarat că noi vrem să o dăm partea noastră poporului român”, spunea el.

Și, pentru a se asigura că nu va rămâne cu mâna goală, înainte de a fi fost recunoscut ca aparţinând Casei Regale a României, așa-numitul Prințul Paul şi-a cesionat toate drepturile litigioase unei firme deținute de un off shore, în schimbul a câtorva milioane de euro.

Anterior, la moartea lui Carol al II-lea de pe 4 aprilie 1953, la reşedinţa sa din Estoril, Portugalia, proprietățile externe ale fostului suveran (din Portugalia, Franța, Marea Britanie) trebuiau împărțite între Carol Mircea (25%), Mihai I (25%) și văduva Elena Lupescu (37,5%). Cum Paul de România a cumpărat de la moştenitorul Elenei Lupescu cota parte, el a pretins 62,5% din averea evaluată la peste 100 de milioane de euro.

Interesant este că, în 2006, exista pe rol un dosar prin care au fost începute procedurile de restituire, de pe listă făcând parte și Ferma Regală „Băneasa”, Moşia Regală Copăceni, Balta Ezeru Mostiştea, Balta Boian Sticleanu şi pădurea Vărăştii de Baltă, Castelul și Via Regală „Cotnari”, Podgoria „Tohani”, Valea Călugărească, via şi pepiniera „Murfatlar”, imobilul din Scroviştea, Palatul Elisabeta, sediul PDL şi intrarea de la Cotroceni, Imobilul Bibliotecii Universitare, Imobilul Ambasadei Iranului, Palatul Regal „Balcic”, Biserica, templul şi capela „Stella Maris”, clădirea SRI, Castelul Medieşu Aurit, Castelul de vânătoare Poiana Ițcanilor, Castelul de vânătoare Lăpuşna, Moşia Regală Tersig, Pădurea Hereasca, 34,81 hectare în Călăraşi, două imobile în Sinaia. Acestea sunt doar o parte dintr-o listă foarte lungă, evaluată la 4 miliarde de euro.

De altfel, dosarul în care este inculpat Paul Lambrino se referă la retrocedarea ilegală a Fermei Băneasa, adică cele 28,6 hectare care aparțin Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Protecția Plantelor București, în valoare de 135.874.800 euro; și la retrocedarea abuzivă a Pădurii Snagov, care se întinde pe 46,78 hectare, de la Romsilva - un alt prejudiciu de 9.523.769 de euro.

Conform informațiilor oficiale, Paul de România și colaboratorii săi au adus statului român un prejudiciu total de 145.398.469 euro.

Acum, după ce a fost prins în Franța, la un an distanță de când fusese dat în urmărire internațională, Paul de România, a fost executat silit și are toate conturile blocate până va achita întreaga datorie.