Ce e obligatoriu să spui la televizor
Îmi place elanul celor care se desprind de lumea asta nedemnă de ei şi povestesc aceleaşi lucruri. De pildă cum au renunţat la televizor. Maria Dinulescu mi-a explicat treaba asta. Domne, nu mai are televizor. Nu e genul de replică pe care s-o vinzi oricum. Trebuie să explici că eşti dezgustat de ce se întâmplă. Să pari o personalitate superioară. Ideea nu poate să vină dintr-o formă de inteligenţă teribilă. La televizor e şi Dan Diaconescu, dar şi Mircea Badea.
Îmi place elanul celor care se desprind de lumea asta nedemnă de ei şi povestesc aceleaşi lucruri. De pildă cum au renunţat la televizor. Maria Dinulescu mi-a explicat treaba asta. Domne, nu mai are televizor. Nu e genul de replică pe care s-o vinzi oricum. Trebuie să explici că eşti dezgustat de ce se întâmplă. Să pari o personalitate superioară. Ideea nu poate să vină dintr-o formă de inteligenţă teribilă. La televizor e şi Dan Diaconescu, dar şi Mircea Badea. Decizia asta e incapacitatea de a fi selectiv. A judeca laolaltă e felul prin care explici că n-ai înţeles mare lucru.
Îmi place Maria Dinulescu. Nu mi-a plăcut ideea asta. Dacă cineva a reuşit să inventeze televiziunea, să renunţi la toată descoperirea doar pentru că l-ai nimerit pe Mihai Morar acolo pare deplasat. Adevărul e că-ţi vine s-o rupi puţin la fugă. Da’ după telecomandă doar. Nu Maria Dinulescu e exemplul bun aici. Am văzut-o la Ilinca Vandici pe Selena. E una de cânta la formaţia Candy. Extem de afectată de lumea din jur, ea a explicat că, deşi face o emisiune pe TV, a renunţat la televizor acasă. Şi parcă n-a fost suficient. Ceva lipsea din discurs. A aşteptat să se oprească ropotele de aplauze, ca să transmită regretul că nu mai poate urmări documentarele de pe Discovery. Eu nu ştiu de ce naiba mai emit ăia acum. De fapt, să verific. Ăsta e noul Coelho. Mai ştiţi când toate ciumpalacele recitau cu universul care complotează la reuşitele lor în modeling sau TV?! Da, am verificat, încă mai emit.
Acum în ascensiune e un alt discurs. La televizor e bine să anunţi că nu mai citeşti de un an tabloidele. Că nu ştii cine e una sau alta. Ăsta e tipul de discurs Oana Roman. Te valorizează cumva. Ea e şi tipologia omului care apare la televizor constant şi anunţă că e ultima apariţie. Într-o perioadă, eram un admirator al celor care explicau cum nu merg la evenimente mondene. De regulă te întâlneai cu ei acolo. Din trei minute cât durează o conversaţie complezentă la un eveniment, două minute povestesc cum au ajuns acolo într-o situaţie excepţională. Concluzia e cruntă. Fără aceste idei, n-ai ce să cauţi la televizor.
