Ce nu ştiai despre Mark Zuckerberg, inventatorul Facebook

A refuzat o ofertă de un miliard de euro, dar a făcut clickul care i-a schimbat viaţa. Pe-a lui şi pe-a întregii Planete.

A refuzat o ofertă de un miliard de euro, dar a făcut clickul care i-a schimbat viaţa. Pe-a lui şi pe-a întregii Planete.

A fost o vreme în care era un lux să ai telefon fix. Lumea a evoluat însă rapid şi, după o sută de ani de la invenţia lui Graham Bell, telefonul mobil a devenit brusc o necesitate. Toţi vorbeau la cele mai incomode dispozitive cu antenă şi părea că nevoia de comunicare a fost satisfăcută. Dar noile tehnologii au deschis o altă fereastră către viitor şi, odată cu apariţia internetului, descopeream o nouă dependenţă comunicaţională: chat-ul. Universal, rapid, simplu şi comod. Şi, când toată lumea credea că vârful piramidei a fost atins, un tânăr a reinventat conceptul de socializare, creând the facebook. Astăzi, lumea virtuală este împarte în două: emisfera posesorilor de conturi pe Facebook şi emisfera utilizatorilor care refuză socializarea pe internet. Iar noua ordine virtuală e una singură: dacă nu eşti pe Facebook, nu exişti.

Intuia, oare, Mark Zuckerberg ce monstrul va crea, atunci când, într-o cameră de cămin studenţesc, punea la punct un program care să-i ajute pe colegii săi să interacţioneze după numele şi fotografiile găsite în clasicul album studenţesc? Scopul era unul distractiv, dar efectele l-au luat prin surprindere chiar şi pe acest copil superdotat, care-şi demonstrase deja capacităţile când a creat un program care să-i ajute pe colegii de birou ai tatălui său să comunice prin intermediul computerului.

Cea mai mare satisfacţie a avut-o însă când player-ul audio pe care l-a elaborat, Synapse Media Player, şi care „prezicea“ tabieturile muzicale ale utilizatorilor le-a atras atenţia celor de la Microsoft şi AOL, care s-au bătut să-l recruteze. Însă Zuckerberg le-a refuzat pe loc oferta şi a decis să aplice la Universitatea Harvard.

Odată ajuns aici, faptul că era pasionat de automatică, astronomie, fizică şi matematică nu l-a ajutat deloc să se integreze. Căci geniile nu sunt populare. Statutul de outsider evreu al lui Zuckerberg, văzut ca un tocilar, exclus din cluburile şi frăţiile elitiste, l-au determinat ca, împreună cu prietenul său Eduardo Saverin, să-şi creeze propriul grup exclusivist. Aşa a apărut Wirehog, un serviciu care permitea schimbul de date şi fişiere. N-a fost tocmai un succes, dar a fost fundaţia perfectă pentru The Facebook. Şi chiar acolo, în cămăruţa lui de la Harvard, încă de la primul login, reţeaua a spart toate recordurile, punându-le serioase probleme de securitate administratorilor reţelei online a universităţii.

În câteva săptămâni, The Facebook era la modă

.

, povestea Zuckerberg într-un interviu.

Între timp, cele câteva computere din campus nu mai făceau faţă solicitărilor reţelei, aşa că inventatorul ei a decis să mute sediul central într-o casă din Palo Alto, California, împreună cu „personalul“ format din Dustin Moskovitz, Eduardo Saverin şi Chris Hughes. Proiectul avea un asemenea succes, încât Zuckerberg nu mai avea timp de cursuri. Facebook devenise provocarea vieţii lui. Iar la doi ani de la înfiinţarea „caracatiţei“, Yahoo îi lansa o ofertă de nerefuzat: un miliard de dolari pentru drepturile asupra Facebook. Doar Zuckerberg putea să spună „Nu“ şi asta a şi făcut. Însă a venit şi momentul mai 2007, când popularitatea a atins cota de 800.000 de utilizatori. Atunci Zuckerberg a realizat, în sfârşit, că a dat lovitura.

A fost un drum nu tocmai uşor, presărat cu multe îndoieli şi investiţii riscante, cu procese intentate pe parcurs de cei care credeau că au dreptul la o felie de succes şi de bani. Pe numele lui Zuckerberg s-au formulat acuzaţii cum că ar fi furat ideea de la trei colegi de universitate (Cameron Winklevoss, Tyler Winklevoss şi Divya Narendra), cărora a fost obligat să le plătească, în 2008, 20 de milioane de dolari.

Un alt „şacal“,

, îl pândea însă la cotitură, pretinzând că ar fi investit la început în afacerea lui Mark 1.000 de dolari, care pe atunci ar fi reprezentat 50% din capital. Acum îşi cerea înapoi mia, cu tot cu „dobândă“: 84% din acţiuni. Evident, pretenţiile lui au rămas la stadiul de… virtual.

Acum, Zuckerberg are 27 de ani, un cont cu peste 13 miliarde de dolari şi statutul de cel mai influent om al anului 2010, potrivit „Vanity Fair“. „Zuck este noul Cezar al clasamentului «Vanity Fair». Tânărul în hanorac, fan al «Iliadei» lui Homer, a înregistrat un succes ameţitor în ultimii doi ani, când Facebook-ul său a crescut de la 100 de milioane la 500 de milioane de utilizatori. Este un colos“, îşi justifică alegerea revista americană.

În acelaşi timp, Ben Mezrich, biograful neoficial al lui Zuckerberg, care a scris „Miliardari accidentali“ după care a fost realizat filmul

despre ascensiunea Facebook, crede că

. Dar când ajungi la 750 de milioane de prieteni?

, spune inovatorul Facebook.

Foto: Guliver/Getty Images/Splash News, Northfoto, Photoland/Corbis Images, Outnow.ch