Ce spun artiştii despre dispariţia lui Gyuri Pascu

Moartea subită a fostului membru al trupei Divertis a produs reacţii în rândul foştilor colegi de trupă şi de scenă. Iată ce spun aceştia.

Monica Anghel "Era un om special, un artist aparte. Avea un suflet de copil, avea nevoie de multă dragoste, de oameni sinceri şi deschişi lângă el, cărora să le ofere şi el dragostea lui, dar să şi primească. Era un om foarte sensibil. Dumnezeu să-l odihnească".

"E cumplit. La vârsta lui... O personalitate artistică cu atâtea disponibilităţi, cu atâtea calităţi - compozitor, cântăreţ, umorist. Ce aborda putea să facă cu atâta talent. E regretabil. (...) Nu am lucrat cu el, dar asta nu înseamnă că nu am remarcat apariţia acestui talent după 1989".

"Ioan Gyuri Pascu nu mai este printre noi... Am aflat acum câteva minute. În astfel de momente eu întotdeauna mă blochez cumplit şi nu ştiu ce să spun... Însă am simţit să va scriu despre asta... Nu ştiu câţi dintre voi l-aţi cunoscut. Gyuri era cu adevărat special, aş putea spune unic chiar. Un amestec exploziv de talent, carismă şi inteligenţă umană şi artistică.

V-a bucurat de-a lungul vieţii sale pe mulţi dintre voi cu umorul lui fantastic mai ales în perioada anilor săi la Divertis. A făcut film şi teatru, a scris şi a cântat din toată inima cu mesaj, boem, aşa cum i-a stat lui cel mai bine.

Gyuri era definiţia artistului frumos boem. A artistului real, interesat mereu de artă şi de ceea ce poate face pentru ea şi prin intermediul ei cu chitară, stiloul sau un scenariu în mâna. Gyuri a fost un om cu o credinţă şi energie specială şi cred că toţi cei care l-au cunoscut au simţit asta.

L-am preţuit şi a fost primul om cu care am avut primul schimb de replici la prima mea apariţie în cadrul grupului Divertis.

Îi datorez multe dintre personajele mele, mult din curajul şi îndrăzneala pe care le-am căpătat jucând comedie. M-a încurajat şi m-a inspirat frumos şi unic de fiecare dată.

Mulţumesc pentru toate momentele pe care le-am petrecut împreună, ani în şir pe platourile de filmare şi în turnee. Mulţumesc pentru capacitatea ta de ne face să radem ore în şir, din toată inima, că nişte copii.

Eu aşa te voi păstra în suflet şi în minte dragul meu Ioan Gyuri Pascu... Că pe un om şi artist plin de viaţă şi umor, râzând cu sufletul deschis către viaţă. Cerul e mai bogat acum.

Condoleanţe familiei şi tuturor celor apropiaţi.

Să nu ne uiţi niciodată. Noi cu siguranţă nu te vom putea uită.

P.S: Gyuri a avut la un moment dat un personaj pe care îl juca stâlcind cuvintele, pe Felix, în Felix şi Otilea. Mi-l amintesc cum spunea de multe ori în şir, "Genial, genial!". Nu îmi iese deloc asta din minte acum.... Se folosea de acest cuvânt cu mult umor pentru că era perioada în care toată lumea îl utiliza greşit în tot felul de împrejurări. Gyuri chiar a fost genial. Din toate punctele de vedere. "

„A murit Ioan Gyuri Pascu. Un artist atât de mare încât România nu a putut să-l priceapă şi n-a ştiut ce să facă cu el. Şi pentru că ştiu că îi plăcea Toto cu ”While My Guitar Gently Weeps”, am s-o ascult în toată ziua asta nenorocită.”

„Au trecut 14 ani de atunci. Aroape jumătate din viaţă mea şi ultimii 14 din viaţă lui. Îl iubeam şi ascultăm la nesfârşit refrenul cu luna. Vânăm momentele în care puteam face schimb de zâmbete şi cuvinte. Şi unele şi celelalte erau şi au rămas magice. "Ţine tu luna în mâna ta şi lasă restul în seama mea!" Odihneşte-te în pace, om drag!”

“Sunt în stare de şoc, cu ochii plini de lacrimi şi cu inima zdrobită... nu credeam că am să trăiesc ziua aceea în care o să plece definitiv... Un suflet fragil şi un spirit mult prea evoluat pentru vremurile pe care le parcurgem... Nu are lumea asta loc pentru câtă dragoste şi cât talent avea Gyuri Pascu... A ars mult prea tare şi mult prea repede... Drum bun, dragule....şi îţi mulţumesc pentru tot ce ai dăruit acestei lumi…”

“O veste care îmi rupe inima. Îmi amintesc de el dintr-o seară de vară, undeva pe terasa unui hotel la Marea Neagră. Era cu fosta soţie cu care se înţelegea din priviri, într-o complicitate tandră şi împăcată. Am jucat mim toată noaptea. Ea îi sugera indicii, el le făcea vizibile ca un actor îmbibat de har ce era. Gyuri era mai întâi dăruit şi mai apoi generos. Era vesel, gâlgâia de viaţă şi se bucură să te aducă în starea lui. Unul dintre cei mai spectaculoşi oameni pe care i-am întâlnit. Aşa era atunci, acum mai bine de zece ani, iar pentru mine aşa va rămâne etern. Dumnezeu să îl odihnească!”

“Nu pot să cred că nu mai e. Sigur că noi l-am cunoscut întâi cu 'Divertis' şi după aceea când cânta şi ştia să adune lumea în jurul lui. Mi s-a părut extraordinar că, după ce a fost personaj la 'Divertis' şi după ce a făcut un cuplu cu Monica (Anghel — n.r.), care ne-a relaxat şi pe care în weekend îl aşteptam ca pe desertul cel mai drag, mi s-a părut extraordinar că a reuşit să îşi completeze cariera asta cu două filme cu regizori foarte mari. Mă refer aici la Lucian Pintilie şi la 'O vară de neuitat', care ştim că a bătut lumea şi că este un film în care a jucat cu nume foarte mari nu numai din România, ci şi o franţuzoaică extraordinară. Se vedea şi acolo că lucra cu foarte multă pasiune şi cred că toate astea l-au făcut să ardă mai intens decât normal. Al doilea film era 'Occident'-ul lui Cristian Mungiu, care în momentul de faţă este cel mai premiat regizor, şi este clar că a simţit ceva. El are foarte mult fler când îşi alege distribuţiile şi a simţit complexitatea şi intensitatea unui artist foarte mare. Îmi pare rău că nu vom mai putea să îl ascultăm în concerte"

„Nu mai ştim cum să ieşim din pierderea asta. Gyuri, ultima dată am avut un spectacol cu el la Şimleul Silvaniei, în primăvară. A fost un om preocupat, multilateral, se ocupa de cunoaşterea de sine, ceea ce puţini artişti sau puţini oameni fac. Era un om complet. Îmi pare rău că vorbim de el la trecut, dar asta e soarta noastră, suntem limitaţi.”

„...a plecat şi Gyuri...

...şi-a luat o pauză...ca să ajungă-n infinit, de care era îndrăgostit...

Drum bun, om bun...! Azi ai ajuns la vorba ta...De azi chiar alergi printre stele... Îţi mulţumim pentru frumoasa moştenire pe care ne-ai lăsat-o...

"Mi-am luat o pauză

Gandirii profunde i-am dat cu flit

Mi-am luat o pauză

Din cauză că m-am îndrăgostit

De banalul infinit."

(Ioan Gyuri Pascu - Mi-am luat o pauză)

„Mi-ar fi foarte greu să îmi imaginez astăzi momentul de cotitură al anilor ’90 fără satira politică, umorul, subtilitatea şi energia Grupului Divertis, asupra căruia Ioan Gyuri Pascu şi-a pus amprenta originalităţii şi sensibilităţii, cu curajul şi dezinvoltura izvorâte din bunul simţ şi profunzimea cu care înţelegea vremurile. Talentul şi popularitatea sa au crescut în timp şi au devenit mai puternice prin ideile promovate, conturând un profil în care se regăsesc mulţi din cei ai generaţiei noastre. Ioan Gyuri Pascu a fost un artist complet – actor creativ şi muzician inspirat, om al cuvântului vorbit şi scris, spontan şi profund spiritual – şi astfel ne va rămâne în amintire. Condoleanţe familiei şi prietenilor! Drum Bun, Gyuri.”

„Cei mai frumoşi ani! Cu voi am râs şi am uitat de griji şi supărări. Gyuri, Dumnezeu sa aibă grijă de sufletul tău!”

„Acum ceva ani l-am rugat pe Gyuri să vină să înregistreze o piesă pe care să o cânte îmrpeună cu fetiţa lui, Iarina.

A acceptat imediat, fără să vrea să afle prea multe, voia să ajute. I-am scris cântecul, era pentru un album caritabil.

A fost generos şi ca om şi ca artist, bun la suflet, sclipitor la minte. Acum a început altă călătorie. Drum bun, Gyuri...”

„Lui Gyuri îi datorez lansarea în muzică. A fost primul producător care a crezut în muzica Vama Veche şi s-a încumetat să finanţeze primul nostru disc, "Nu am chef azi". Cred că bunul simt, modestia exagerată şi un anumit tip de frământare interioară specifică oamenilor cu suflet mare au frânat o carieră care ar fi meritat mult mai mult. Cei apropiaţi însă (printre care, din nefericire, nu mă aflu) au fost cei mai câştigaţi pentru că s-au aflat în raza de acţiune a sensibilităţii lui. Dumnezeu să te odihnească, Gyuri!”

„Am avut ocazia la Cluj să vorbim împreună oamenilor despre viaţă. 55 de ani... ce vârstă frumoasă... Avea o relatie specială cu Dumnezeu! Şi o naturaleţe în a vorbi despre asta cu bucurie! Ştiu sigur că e deja printre îngeri! R.I.P, Maestre! „Eu încerc să le spun oamenilor care sunt în situaţii mai disperate că de la serviciu te dă afară cineva, dar din viaţă doar Dumnezeu poate. Nu lăsăm adevărul să iasă din noi! Avem nişte tipare de care ţinem prea mult cont, dar dacă reuşim să le spargem e mai fain, altfel spargi doar pahare” – Gyuri Pascu.”

„Ioan Gyuri Pascu...Sunt şocat... Se duc cei buni... Fie ca sufletul său să zboare liber în Împărăţia Cerurilor!”

„Pe Gyuri Pascul l-am cunoscut în urmă cu 30 de ani, undeva în Ardeal, posibil la Cluj. Eu eram în turneu cu formaţia Iris iar el venise să vadă spectacolul. Ne-am împrietenit imediat pentru că el aşa era construit, emana o bunătate ieşită din comun şi era aşa de simpatic încât îţi venea să-l iei acasă. Ne cânta ceva şi tot el făcea şi efectul de delay şi ne amuzăm copios, pentru că o făcea perfect.

Acum câţiva ani, când a trebuit să-mi cumpăr un microfon bun de studio, cea mai avantajoasă ocazie am găsit-o la el. Mi-a cerut jumătate din preţul microfonului nou-nouţ, în cutie. Avea un suflet foarte bun şi cred că nu există om pe pământul ăsta care să nu-l fi iubit. Îţi mulţumesc din tot sufletul meu Gyuri, Dumnezeu să te odihnească!”