Chiar e Bute cine ştie ce?

În ţara asta, un performer ca Lucian Bute, bă nu e mare lucu. Un succes ca cel al lui ne este la-ndemână.

În ţara asta sunt atâţia siniştri pe care îi votăm ca politicieni. Îi votăm că-i constatăm potriviţi. Că altfel de ce? Sunt atâtea ameţite pe care le apreciem făcându-le rating. Atâţia imbecili vânduţi ca prezentatori tv şi admişi aşa de noi, prin faptul că îi urmărim în fiecare seară. Sunt atâţia producători ridicoli de emisiuni cărora le acceptăm mizeriile, în lipsă de altceva, băgându-le involuntar în felul acesta, lunar, salariul pe card. Atâtea caraghioase vândute drept femei fatale. Atâţia jurnalişti şi atâtea jurnaliste fără sens, ale căror mizerii de ştiri le accesăm tâmp şi instinctiv, drept divertisment. În ţara asta atât de mare, aflată într-o isterică senzaţie că e atât de mică. În ţara asta atât de complexată de statura ei, poate şi din cauza ridicolului din părţile ei publice. În ţara asta atât de preocupată să-şi demitizeze oamenii cu anvergură. Să-i prindă scobindu-se în nas. În ţara asta aspru surprinsă constant de realităţile ei. Puternic instalată şi demobilizată de neputinţă.

În ţara asta, un performer ca Lucian Bute, băi, nu e mare lucu. Un succes ca al lui ne este la-ndemână. Mai avem d-ăştia. În ţara atât de dezobişnuită de succes. Atât de proptită în reuşite minime ale unor fotbalişti spectaculoşi doar în maşină. Un astfel de popor devine spontan obiectiv. Estimează performanţele aspru. Stă strâmb şi judecă drept. Că n-a boxat cu nu ştiu cine. Că nu e cine ştie ce categoria lui. L-am demitizat şi pe ăsta. Şi întrebarea instinctivă e de ce. Răspunsul care mă tentează e că se poate. Că e un băiat bun. Vorbeşte frumos, civilizat. Zâmbeşte. Nu are postura parvenitului. Nu se încadrează în schema în care noi avem reprezentat în minte succesul. Pare chiar uşor naiv. E ceva dubios în felul lui de a fi. Nu e nimic românesc. Performanţa construită treptat. De ce nu s-a bătut cu nu ştiu cine? D-aia. Românul vrea mâine. Gândeşte pe termen scurt. Asta e caracteristica esenţială a acestui popor, total ieşit din comun. Cealaltă e instabilitatea emoţională. Ca Iisus aclamat la intrarea în Ierusalim. Şi răstignit imediat după.