Cine este Abdul Chani Baradar? Liderul talibanilor lucrează 18 ore pe zi, nu doarme în acelaşi loc şi se deplasează cu o maşină mică, pentru a nu atrage atenţia
Întreaga planetă priveşte cu groază la situaţia din Afganistan, după instaurarea regimului terorist la Kabul, şi la instalarea liderului taliban la cârma ţării şi la masa negocierilor mondiale.
Pe măsură ce talibanii cucereau capitala afgană, Kabul, pe 15 august, a apărut online un filmuleţ cu liderul lor, Mullah Abdul Ghani Baradar (53), care şi-a exprimat propria uimire cu privire la reuşita lor: “Am înregistrat o victorie surprinzătoare. Trebuie să ne plecăm capul în faţa lui Allah”. În ciuda celor două decenii petrecute de americani în Afganistan, pregătind armata afgană şi cheltuind nu mai puţin de 83 de miliarde de dolari pe echipamente şi antrenamente, militarii afgani n-au opus rezistenţă în faţa invadatorilor, iar preşedintele a fugit din ţară pentru a „preveni o baie de sânge”, chipurile. De fapt, Ashraf Ghani a trecut graniţa cu patru maşini şi un elicopter pline de bani.
A bătut palma cu talibanii, care au intrat în Kabul ca la ei acasă? Au fost cumpăraţi liderii politici şi militari din Afganistan de teroriştii care fac acum legea la Kabul? Tot ce se poate. Americanii au tras un semnal de alarmă asupra corupţiei din armata afgană cu puţin timp înainte de cucerirea Kabul-ului, susţinând că talibanii puteau invada capitala ţării în 90 de zile. Nu le-a luat atât. În doar 72 de ore, Kabul-ul era cucerit. Armata, predată. Preşedintele, fugit din ţară. Iar Abdul Baradar instalat bine-mersi la putere.
Cum ar fi posibilă cumpărarea liderilor afgani de un grup de terorişti? De unde au ei bani pentru „ungerea” unor persoane atât de influente şi pentru toate armele cu care comit acte de-o violenţă greu de imaginat? Ei bine, venitul anual al talibanilor, din 2011 încoace, a fost estimat la 400 de milioane de dolari, crescând simţitor în ultimii ani, la 1,5 miliarde de dolari pe an. Iar banii provin din surse destul de evidente – droguri, taxe şi donaţii. Afganistan este cel mai mare producător de opium din lume şi din opium se face heroina.
Finanţări controversate
Pe lângă această afacere extrem de profitabilă, desfăşurată pe alocuri mână-n mână cu statul, talibanii percep diverse taxe de la fermele de creştere a opiumului, laboratoarele care le transformă în heroină şi de la traficanţi. În plus, guvernele pakistanez, iranian şi rus ar contribui constant şi neoficial, bineînţeles, la profitul talibanilor, în timp ce anumite persoane fizice, cu averi colosale, din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Qatar, au şi ele câte un interes personal pentru a-i finanţa pe aceşti terorişti cu vreo 500 de milioane de dolari în fiecare an. Bun, bun, dar rolul lui Abdul care este în toată această organizaţie internaţională?
Baradar este co-fondatorul talibanilor, care şi-a petrecut mare parte din deceniul trecut după gratii în Pakistan. A fost eliberat cu ajutorul americanilor, iar acum joacă pe degete un mapamond întreg. Administraţia Trump a fost cea care a acceptat un dialog cu talibanii, după care a facilitat eliberarea liderului terorist. Abdul nu e nici măcar şeful suprem al talibanilor, Haibatullah Akhundzada este, însă Baradar este strategul, comandatul militar al tuturor operaţiunilor de succes, inclusiv a dublei invadări a capitalei afgane, ceea ce l-a scos în faţă mai mult ca oricând şi-l recomandă pentru şefia statului.
Abdul ţine deja discursuri despre cum va servi el ţara şi cum răspunde bucuros la chemarea lui Allah. În timp ce populaţia afgană – mai ales cea feminină – cunoaşte clipe de teroare cu talibanii la cârmă şi încearcă cu disperare să părăsească ţara şi viitorul ei sumbru, Baradar se întâlneşte cu oficialii chinezi şi ruşi pentru a-şi stabiliza noul statut. Dar de ce se tem afganii şi restul lumii de talibani? Islamicii – fondaţi de Baradar împreună cu Mohammad Omar, răposatul lui cumnat, în 1994 – se dedică trup şi suflet purificării religioase a ţării şi creării unui emirat care să impună Sharia, legea care le interzice femeilor să lucreze, să studieze şi chiar să iasă singure pe stradă. În 1996-2001, cât au fost la putere talibanii, Afganistan a cunoscut cea mai asupritoare perioadă din istoria sa.
Ilegalităţile comise
Execuţiile publice erau la ordinea zilei, la fel şi uciderea cu pietre a celor care nu respectau noua lege şi decideau, de exemplu, să-şi tundă barba sau să nu-şi acopere în întregime faţa, în cazul femeilor. Nu-i de mirare că bieţii oameni se agaţă acum de aripile avioanelor care pleacă din ţara asuprită, aflată într-un haos total! Cum să ne mai mirăm că mamele îşi aruncă peste gardul ghimpat bebeluşii, în speranţa că militarii americani aflaţi încă în zonă le vor oferi micuţilor un viitor mai bun?! Totuşi, Baradar este perceput de cei din jurul lui ca un lider calm, fără excese şi violenţe inutile, în ciuda masacrelor din CV-ul lui.
Modest, timid în faţa camerei de filmat, conducătorul islamist îşi ţine întreaga viaţa personală strict secretă. Este însurat, dar numele soţiei este necunoscut. Despre copiii lui nu vorbeşte nimeni niciodată. Dedicat scopului său suprem, Abdul lucrează mai multe de 18 ore pe zi şi nu doarme niciodată în acelaşi loc de două ori. Îşi ia întotdeauna notiţe în şedinţe şi cere părerea altora înainte de-a luat decizia finală. Mai flexibil şi mai calm decât orice alt taliban, Baradar se deplasează cu o maşină mică, pentru a nu atrage atenţia şi cu un şofer care poartă tot timpul la el logoul Emiratului Islamic al Afganistanului, statul în care crede orbeşte şi pe care vrea să-l „purifice” cu orice preţ.
Aparenţele nu trebuie să-i înşele pe şefii guvernelor din întreaga lume, care vor fi nevoiţi, în săptămânile şi lunile următoare, să găsească un mod de-a comunica cu noul guvern afgan. „Este mai viclean şi mai periculos decât Mullah Omar”, spunea cineva care a dorit să-şi menţină secretă identitatea. „Soţia lui este sora lui Omar. El controlează banii. A lansat unele dintre cele mai sângeroase atacuri la adresa forţelor noastre de securitate”, a continuat acelaşi oficial afgan anonim, care a făcut câteva declaraţii pentru BBC în 2010, când Abdul a fost arestat de pakistanezi.
Viitorul Afganistanului, încotro?
Pentru crimele comise în timpul regimului taliban, Baradar a primit sancţiuni din partea ONU, care prevedeau blocarea conturilor şi a bunurilor deţinute, intedicţia de-a călători şi confiscarea armelor. Conform unor investigaţii afgane, „în timpul atacului terestru asupra Shomali, din 1999, a ordonat chiar el şi a supravegheat personal unul dintre masacre, adică uciderea a 11 oameni din baza aeriană Dasht-e Chirchrik”. Surprinzător? Deloc.
Bărbatul stângaci din rarele video-uri publice pe care le face are ambiţii mari şi, pentru realizarea lor, nu se dă în lături de la nimic. Cum spunea în 2009, înainte de-a fi închis, va „continua jihadul până la izgonirea duşmanilor de pe teritorul nostru”. Americanii s-au retras. Şi iadul s-a dezlănţuit de-atunci în Afganistan. Pe 26 august, au explodat două bombe lângă aeroportul din Kabul, unde avea loc evacuarea americanilor şi-a afganilor, iar victimele s-au ridicat la peste 100 de civili. Ce mai urmează oare? Hm. Liderul taliban pare să fie singurul care deţine atuurile în jocul acesta pe viaţă şi pe moarte...
Foto - Profimedia
