Comentarii despre Teo Trandafir
Scriam în articolul trecut despre ipocrizia doamnei deputat Teo Trandafir. Dar nu doar scriam, ci şi explicam. Că a renunţat la televiziune scârbită de ceea ce se promovează acum. Şi ce se promovează? Manelişti şi piţipoance. Dar stai puţin, manelişti avea şi dumneaei în emisiune. Nu ştiu alţii, dar eu când vorbesc despre piţipoance, mă gândesc un pic şi la Ramona Gabor căreia doamna Teo îi preda la şcoala de jurnalism a lui Vlad Enăchescu. Că nenorocita asta de presă vrea să facă interviuri cu fetiţa ei, asta ca să-i fure sufletul. Cuvintele sunt ale dânsei. Şi în timp ce nu scria asta pe blog, se plimba prin faţa camerelor, în campania
Scriam în articolul trecut despre ipocrizia doamnei deputat Teo Trandafir. Dar nu doar scriam, ci şi explicam. Că a renunţat la televiziune scârbită de ceea ce se promovează acum. Şi ce se promovează? Manelişti şi piţipoance. Dar stai puţin, manelişti avea şi dumneaei în emisiune. Nu ştiu alţii, dar eu când vorbesc despre piţipoance, mă gândesc un pic şi la Ramona Gabor căreia doamna Teo îi preda la şcoala de jurnalism a lui Vlad Enăchescu. Că nenorocita asta de presă vrea să facă interviuri cu fetiţa ei, asta ca să-i fure sufletul. Cuvintele sunt ale dânsei. Şi în timp ce nu scria asta pe blog, se plimba prin faţa camerelor, în campania electorală, cu fetiţa în braţe. Restul din mulţimea de exemple ale ipocriziei dumneaei îl găsiţi acolo.
Nefiind paranoic, plec de la senzaţia că toate comentariile sunt date de oameni neutri. Că nu se apucă doamna Teo, foarte ocupată ca deputat al acestei ţări prospere, să comenteze cu pseudonime. Eu tratez cu respect comentariile, motiv pentru care mă şi apuc să răspund. Da’explicaţi-mi şi mie cum poate un om normal la cap să mă întrebe cine sunt eu să vorbesc despre doamna Teo! Băi, au fost oameni care au vorbit ironic despre Eminescu în istoria conversaţiilor publice. Dar cum să spui despre doamna Teo că a făcut ce a făcut. Cum am îndrăznit să o jignesc. Eu, de altfel, prezentând retrospectiv strict nişte fapte. Dacă asta o jigneşte e o problemă.
Am specificat la un moment dat că într-o emisiune m-a făcut bou. Pe mine asta m-a distrat şi deci nu a constituit motivul pentru care am scris articolul. Da acum că m-am enervat, o să vă întreb cum judecaţi un om care se comportă civilizat. Răspunde elegant la orice întrebare. Îşi ia la revedere. După care te face bou. E un tip de ipocrizie? Hopa! Iar! Mai departe.
Am scris vreo 50 de rânduri. Într-un singur rând am spus despre Cătălin Măruţă că, din punct de vedere al succesului la Pro TV, el şi Teo pot fi comparaţi. A fost suficient pentru ca o jumătate dintre comentarii să se refere la asta. Ideea mea poate fi probată de audienţe. De publicitate. De mai multe treburi concrete. Cât de puţin inteligent să fii să dai următoarea replică: “Domnule care o jigneşti pe Teo, dumneata cine eşti? Eşti fan Mărută”.
Alţii iau plusurile de la Teo şi le compară cu minusurile de la Măruţă, explicând că n-am fost corect. Că Teo, în afară de manelişti, făcea emisiuni frumoase. Tuturor acestora le transmit un singur lucru. Diferenţa cea mai importantă dintre Măruţă şi Teo este că el are concurenţă, în timp ce ea nu avea. Alţii, că articolul e răutăcios. Sau că într-adevăr eu sunt bou. Articolul e răutăcios, dar e scris într-o logică infailibilă. Faptul că spui că eu sunt bou nu ajută cu nimic, atâta timp cât nu explici de ce. Singurul motiv care mă califică la secţiunea asta e consecvenţa cu care răspund la comentarii. În rest nu vreau nici să mă citească, nici să mă simpatizeze oamenii ce traiesc drama inteligentei mediocre.
