Cum a încercat Joan Crawford să o seducă pe Bette Davis. Modul în care s-a răzbunat atunci când actriţa nu a răspuns avansurilor ei
A fost cea mai lungă luptă din istoria Hollywoodului.
Bette Davis şi Joan Crawford, ambele câştigătoare de premii Oscar, s-au urât reciproc timp de 42 de ani, deşi au negat asta în public şi în interviuri. S-a presupus că războiul lor care dura de zeci de ani a apărut prin prisma caracterelor lor complet contrastante şi din cauza rivalităţii profesionale, dar adevărul era cu totul altul.
Davis era născută în New England, se pregătise ca să devină actriţă, în timp ce Crawford îşi trăise copilăria în Texas. Ea spunea că Davis şi-a folosit aspectul şi sexualitatea pentru a obţine roluri în filme. S-a crezut apoi că disputa era amplificată de faptul că se îndrăgosteau de aceeaşi bărbaţi în anii 1930, iar Davis pierdea în faţa lui Crawford. Asistenta loială a lui Davis, care i-a fost aproape actriţei în ultimii 10 ani din viaţa ei, a scos la suprafaţă o altă istorioară, care a fost avansată chiar de Davis înainte de a muri, în 1989.
Povestea este că Crawford era îndrăgostită de Davis, dar că actriţa îi respinsese avansurile, potrivit lui Kathryn Sermak, autoarea cărţii „Miss D and Me: Life with the Invincible Bette Davis”.
„Joan s-a îndrăgostit de Miss Davis, dar ea prefera bărbaţii”, a spus Sermak într-un interviu acordat Vanity Fair. Sermak a început să lucreze pentru Davis când avea 22 de ani şi absolvise facultatea recent. I-a fost aproape până la moarte, în 1989.
Davis a făcut dezvăluiri despre dragostea ce i-o porta Crawford într-un interviu luat de jurnalistul Michael Thornton, în 1987, care a abordat-o pentru Daily Mail. Povestea lui Thornton a fost redată în filmul „Feud: Bette and Joan”, produsă în opt părţi şi regizată de Ryan Murphy. Producţia „Feud” a fost nominalizat la 18 premii Emmy. Rolurile principale au fost deţinute de Susan Sarandon (care interpretează rolul lui Davis) şi Jessica Lange (care o joacă pe Crawford).
„Feud” începe în 1962, anul în care Davis şi Crawford au făcut singurul film împreună, „What Ever Happened To Baby Jane?
În ciuda profesionalismului pe care ambele actriţe l-ar fi adus la realizarea filmului „Baby Jane”, „Feud” arată că eforturile lor de colaborare au fost subminate de şefii de studio care au vrut să profite de animozitatea lor, începută cu 30 de ani în urmă, pentru a semăna discordie.
„A fost un caz de dragoste neîmpărtăşită”, a scris Thornton.
În 1935, Davis, în vârstă de 27 de ani, s-a îndrăgostit de Franchot Tone, bărbatul brunet, înalt şi atrăgător din filmul „Dangerous” Tone provenea dintr-o familie de prestigiu din New York şi era absolvent al Ivy League Cornell University. „M-am îndrăgostit de Franchot. Totul la el reflecta eleganţă, de la numele său la maniere”.
”Din păcate, Crawford îşi folosea deja atuurile şi îşi propunea să-l facă soţul nr. 2 (dintr-un total de patru). La acea vreme, Crawford era simbolul sexual al domniei MGM şi se ştia că a avut relaţii cu majoritatea bărbaţilor de frunte, inclusiv cu Clark Gable. „Crawford era bisexuală. Cuceririle ei feminine au inclus alte stele, cum ar fi Greta Garbo, Marlene Dietrich, Barbara Stanwyck şi, mai târziu, Marilyn Monroe”, a spus Thornton.
Bette era conştientă de reputaţia lui Crawford, spunând la un moment dat: „S-a culcat cu fiecare stea la MGM, din ambele sexe”.
La un moment dat, Crawford a încercat să o seducă pe Davis, dar ea nu a cedat. Ca răzbunare, Crawford şi-a etalat aventura cu Tone, obiectul dorinţei lui Davis.„Era îndrăgostit nebuneşte de ea”, i-a recunoscut Davis lui Thornton. Se întâlneau în fiecare zi la prânz. După se întorcea la platou cu faţa acoperită de ruj şi se asigura că ştim cu toţii că este rujul ei”.
Davis a încercat cât de mult a putut să îl facă pe Tone să o iubească, dar el ajunsese prea departe cu Crawford. S-au căsătorit la scurt timp după filmarea filmului „Dangerous”.
„L-a luat de la mine”, i-a spus Davis lui Thornton. „A făcut-o cu răceală, în mod deliberat şi nemilos. Nu o voi ierta niciodată ”. În cartea sa, Sermak sugerează că atitudinea lui Crawford a rănit-o pe Davis mai mult decât pierderea lui Tone. Asta pentru că Davis a fost întotdeauna o mare susţinătore a femeilor.„Ea admira femeile puternice, care deţineau controlul asupra propriilor vieţi şi erau responsabile pentru acţiunile lor”.
I-a rămas alături lui Davis pe măsură ce sănătatea actriţei a început să cedeze. A făcut o mastectomie în vara anului 1983, apoi a suferit un accident vascular cerebral câteva zile mai târziu. Nu după mult timp a suferit o ruptură de şold”, dar Sermak nu a părăsit-o, potrivit Vanity Fair.
Sermak spune că Davis nu ţipa niciodată în platou şi că era loială oamenilor la care ţinea. Actriţa a fost devastată când fiica ei Barbara Hyman, cunoscută sub numele de B.D, a publicat o carte de memorii 1985 şi a descris-o ca pe o alcoolică agresivă şi o femeie abuzivă. Asta i-a frânt inima.
Sermak a dezvăluit că Davis a ajuns să o privească ca pe o fiică vitregă. „Nu îi plăcea că femeile se loveau pe la spate, în loc să se sprijine reciproc. I-ar fi făcut să se sprijine, aşa cum fac bărbaţii”.
