Cum a murit Păunescu la televizor
Nu mă interesează ideea că despre morţi numai de bine. Şi aşa suntem ipocriţi, asta mai lipsea, ca şi în momente d-astea tot prost să vorbim. E mai important ca la oricine, cum a murit la televizor. Ar trebui să ne fie deja clar că pentru el conta. A făcut o preocupare din a se întreba cum va fi judecat şi-n lumea asta la final. Mă interesează cum a murit la televizor, pentru că de regulă în momente d-astea se vorbeşte cam prost. Lauda tâmpă decredibilizează. Ideea cu adevăratele valori şi nu ştiu ce. Ideea cu marele poet şi nu ştiu cum. Se poate să nu fi fost?! Să te apuci să spui despre Ilie Năstase că a fost un mare jucător de
Nu mă interesează ideea că despre morţi numai de bine. Şi aşa suntem ipocriţi, asta mai lipsea, ca şi în momente d-astea tot prost să vorbim. E mai important ca la oricine, cum a murit la televizor. Ar trebui să ne fie deja clar că pentru el conta. A făcut o preocupare din a se întreba cum va fi judecat şi-n lumea asta la final. Mă interesează cum a murit la televizor, pentru că de regulă în momente d-astea se vorbeşte cam prost. Lauda tâmpă decredibilizează. Ideea cu adevăratele valori şi nu ştiu ce. Ideea cu marele poet şi nu ştiu cum. Se poate să nu fi fost?! Să te apuci să spui despre Ilie Năstase că a fost un mare jucător de tenis, despre Hagi că ştia să joace fotbal, sau despre Dinică… un mare actor. Sunt discursuri ale oamenilor care se află în treabă.
M-am plictisit la moartea lui Păunescu la televizor. Dar la maestru se putea conversa în două registre. Că e ideea asta că a fost un mare artist, dar nu a fost şi un mare om. Ea se argumenta prin faptul că l-a mai lăudat pe Ceauşescu. Asta era fixaţia unui moderator de la Realitatea. Îl cheamă Striblea şi pare tot timpul că a avut o zi proastă. Faptul că Păunescu se punea bine cu Ceauşescu în comunism e o chestiune discretă faţă de maldărul de intelectuali care se pun bine acum cu preşedintele, în capitalism. Compromisul lui cu puterea de atunci e mărunt faţă de ce fac unii cu puterea acum. Ca pasajele negative să merite sancţionate, trebuie să fie proporţionale celor pozitive. Altfel, ajungem să vorbim că Nadia Comăneci i-a dat o palmă unei colege la antrenamente. A apărut cântăreaţa Mihaela Mihai, că a ţipat la ea acum 10 ani. Deci aşa ceva… Sunt oamenii care dau cu pietre în munţi să-i dărâme, în senzaţia că sunt sinceri. E ca şi cum am critica un scriitor al acelor vremuri, că a pus poza lui Ceauşescu în deschiderea cărţii. Oamenii rupeau poza, sau îi desenau mustăţi. Important e că apoi aveau ce să citească.
Apoi, că n-a făcut nimic ca politician pentru artişti. Ok. A fost un politician prost. Am văzut nişte imagini în care juca fotbal. Tot cam prost. Pare irelevant, nu? Relevant e că preşedintele ţării a venit să depună o coroană de flori, zâmbind discret la camere, îmbrăcat frumuşel, într-un pulover albastru. Ca la înmormântare nu?! M-a interesat cum a murit Păunescu la televizor în primul rând pentru că el era cel care ar fi ştiut să vorbească despre moartea lui. A anticipat că n-o să fim în stare. Că ne încurcăm în cuvinte. D-aia a tot scris şi spus despre moartea lui. Că e plin la televizor de tolomaci emoţionaţi. Şi de celebri necunoscuţi, de trebuie să-i prezinte moderatorul la fiecare cinci minute, ca să ştii cine-l înjură pe postul naţional de televiziune, în timp ce alţii îl înmormântează. Eu am reţinut doar că-l chema Cornea. El,aşa avea câteva idei... puţine şi fixe. Nume şi rost nu prea avea. Ce catastrofe au ajuns să vorbească în momente importante.Teoretic, a murit ultimul mare poet. Ultimul. Nu cel mai recent. Practic, om mai vedea.
