Cum i-am cunoscut pe Sergiu Nicolaescu şi pe Szoby Cseh

Făceam la un moment dat, în cadrul unui format, o emisiune despre Sergiu Nicolaescu. L-am sunat şi l-am convins să-mi dea un interviu. Cu o zi înainte de ziua filmării, îl sun din nou. Nu mai voia. Îi povestesc despre ideea de promisiune şi se hotărăşte iar. Că bine. A doua zi, la ora stabilită, plec spre casa

Făceam la un moment dat, în cadrul unui format, o emisiune despre Sergiu Nicolaescu. L-am sunat şi l-am convins să-mi dea un interviu. Cu o zi înainte de ziua filmării, îl sun din nou. Nu mai voia. Îi povestesc despre ideea de promisiune şi se hotărăşte iar. Că bine. A doua zi plec spre casa dumnealui din strada Zambaccian. O rog pe o fată din echipă să-l sune. Că poate s-a mai râzgândit o dată. N-a fost cazul, cică ne aşteaptă. Bun. Ajungem. Camera de filmat, cutare, echipă importantă. Vedem scris pe cutia poştală familia Nicolaescu şi urcăm. Răspunde o doamnă. Îi spun că avem un interviu cu dânsul şi ne roagă să aşteptăm. Se întoarce cu braţele pline de casete video. Că le-a lăsat domnul Nicolaescu. Eu mă blochez. Mă gândesc că s-o fi înregistrat pe ele. Îi povestesc că dânsul a spus în urmă cu 20 de minute că ne aşteaptă, moment în care prăbuşeşte o întrebare: ”Dar la domnul Nicolaescu acasă aţi încercat?”. Deja lumea părea că nu prea mai are sens. Înţeleg într-un final că dânsa era sora domnului. Coborâm cu un etaj mai jos. Cu camere, cu echipă, cu tot. Sun. Nu răspunde nimeni. Superb, nu? Atunci se aude de sus sora dânsului vorbind cu dânsul la telefon: “Cică sunt de la televiziune. Bine. Da. Aşa le zic”.

Urcăm iar. Cu camere, cu echipă, cu tot. “Am vorbit cu domnul Nicolaescu la telefon”. “Doamnă, vă spun sincer. Am auzit”. “A zis că vă aşteaptă”. “Unde ne aşteptă?”, întreb absolut fascinat. Zice că la parter. Coborâm din nou. Cu echipa, cu camerele, cu tot. Şi dăm de dânsul. Interviul a ieşit bine, răspunzându-mi minunat la întrebările mele teribile. Acum aveam nevoie de oameni care să ne vorbească despre el. Şi unul dintre ei s-a decis a fi Szoby Cseh. Că au lucrat mult timp împreună şi nu ştiu ce. Sunt puţine lucruri mai complicate ca Szoby Cseh vorbind. Când reuşeam să punem un minim de coerenţă în dialog, băi, mi-l făcea praf pe Nicolaescu! Ceva de genul: “Aţi văzut tabloul ăla de la el? Eh, e al meu”. Dar să încercăm să găsim şi ceva bun la Sergiu Nicolaescu. De exemplu, totuşi, ca regizor a fost... “Da. Ca regizor a fost… Bine, nici ca regizor n-a fost cine ştie ce”. “Dar despre succesul la femei al domnului Nicolaescu? Aici nu ne contrazicem.” “Da. Avea succes, dar să ştiţi că tot noi, cascadorii, le dădeam cu capul de recamier”.

De emisiunea asta mi-am adus aminte când am citit ştirea cu cascadorul care turna la Securitate regizorul. Aşa cum l-am cunoscut, nu cred că Szoby Cseh e un om rău. Singura certitudinea pe care o am despre el e că are o mare problemă de coerenţă. Şi poate de aici i se trage. Pe asta o are în comun cu preşedintele pe care-l susţine.