De ce s-a destrămat trupa Valahia. Adevărul neştiut: "În muzică nu e ca-n fotbal. Nu găseşti o Prodancă bătăioasă frumoasă, deşteaptă şi bogată"
A format alături de Costi Ioniţă şi Dorin Topală una dintre trupele de succes, dar la un moment dat s-a produs despărţirea. Mihai Trăiastariu spune acum care a fost, de fapt, motivul rupturii.
"Pentru ce s-a spart trupa Valahia? Răspuns corect: pentru…mai nimic
Pe vremea aia (anii 2000 - 2005) toate trupele s-au spart. De obicei ... din nimicuri. Valahia, Andre, Genius, 3SE, N&D, A.S.I.A., O-ZONE, L.A., Latin Expres, Exotic, Animal X, Blondy, Candy, Sexy, Akcent ... şi tot aşa. Cele mai de succes trupe dance din toate timpurile. Toate s-au destrămat. Lunar apărea la TV câte-o despărţire. La noi, la Valahia, a fost aşa.
Trupa a apărut în toamna lui 1998 şi era formată din trei băieţi: Mihai Trăistariu, Dorin Topală şi Costi Ioniţă (ei doi fuseseră colegi de bancă în liceu). În vara lui '99 eram deja pe locul I la toate radiourile şi discotecile cu două hituri : " BANII ŞI FETELE " şi " LA MARE, LA SOARE ". Concerte peste concerte, fan cluburi în toată ţara, emisiuni tv la greu”, povesteşte Mihai Trăistariu.
Magia s-a rupt însă brusc. “În toamna lui '99 au apărut disensiunile şi, în scurt timp, eu cu Dorin am ales să rămânem cu Valahia, iar Costi Ioniţă a început o carieră solo de succes.
Ne certasem ca tâmpiţii, în primul rând de la bani. Costi voia 10% în plus, pentru că răspundea la telefon pentru concerte şi emisiuni. Se autoproclamase managerul trupei şi probabil orgoliul din noi a explodat. Cred că doream să facem alegeri, cu voturi bla bla. Fiecare se credea şef în felul lui.
Apoi ne certam adesea de la ... " care stă în mijloc la concerte”.
Tot timpul se iscau discuţii că X a acaparat toată scena, că Y a stat mai mult în spate, că Z e mai cu tupeu şi se bagă mereu în faţă. La fel şi la interviuri: unul mai băgăcios decât altul.
După luni întregi de scandaluri inutile, am convenit că stăm cu rândul în mijloc. La fiecare piesă făceam rocada. De râsul curcilor “, îşi aminteşte Mihai.
Câns s-a pus problema să treacă de la dans la manele, trupa s-a destrămat. “ Costi a format trupele L. A. şi Elegance, două trupe de manele de mega succes. Aşa că i-a venit un gând: să mutăm complet stilul Valahia spre manele.
Aici ne-au sărit capacele şi cam asta a fost. Făceam pe intelectualii încă de pe-atunci. Dorin şi cu mine, sanchi, nu ne vedeam cântând aşa ceva.
Deşi, dacă iei textu' " La mare, la soare ", la puricat, nu găseşti diferenţe ...
" La mare, la soare
Fetiţele sunt goale
Femei adevărate
Agaţă-le pe toate. "
Ce mai calea-valea ?!? Manea în toată firea”
“În fine, după doar un an de zile de la înfiinţare, trupa s-a scindat. Valahia însemna acum Dorin şi Mihai ... iar Costi Ioniţă şi-a făcut lansarea solo cu Adrian Minune - " O, viaţa mea ".
Melodie care a spart, evident, discotecile.
În anul 2000, eu şi Dorin am revenit cu trupa Valahia, în formula de doi, cu piesa " BANANA " şi cu un album nou. A fost bafta noastră, pentru că melodia a ajuns pe locul I, din nou, în toate topurile radio şi în toate discotecile din România ( pe atunci nu se numeau cluburi ). Îmi amintesc că eram atât de mândru şi de entuziasmat să-mi ascult trilurile în discoteci şi la tarabe, încât ieşeam seara, intenţionat, prin Mamaia, în aer liber să-mi ascult vocea, care se auzea aproape oriunde.
Fie că era la radio o piesă de-a noastră sau vreo emisiune tv în reluare , ori la discotecă.
Dar cel mai mult îmi auzeam vocea pe tarabe. Erau casetele pe tarabe pe-atunci, vă mai amintiţi ? În aer liber. La vânzare.
Iar Valahia era din 5 în 5 minute la câte-o tarabă”
Dorinţa de a cânta singur a fost însă mai puternică. “Ei bine, după alţi 4 ani de succes împreună cu Dorin ... într-o zi, mi s-a năzărit în departare ... imaginea mea cântând singur.
Şi mi-a tot coclit ideea asta în minte, până l-am chemat într-o zi la o pizza şi i-am zis: " Dorin, eu vreau să cânt singur. Aşa simt eu că trebuie. Iar Dorin, cu capul în jos, mi-a zis : " Ştiam. Ştiam că va veni ziua asta". A fost cea mai tristă zi din viaţa mea, pentru că eu mă înţelegeam super bine cu el. Dar aşa a fost să fie. Aşa am vrut să fie. Aşa credeam eu că trebuie să fac. Am spart trupa ca să cânt singur”.
Greutăţile abia începeau însă. “A urmat o perioadă horror.
Am stat un an fără bani. Chinuit şi singur. Am bătut la uşi, la case de discuri, la studio-uri. Nimic. Nu ştiam încotro să mă-ndrept. Credeam că se vor bate impresarii şi casele de discuri pe mine. Că sunt Mihai de la Valahia, celebra trupă, hituri, voce bla bla.
Dar n-a fost aşa. În muzică nu e ca-n fotbal. Nu găseşti o Prodancă bătăioasă frumoasă, deşteaptă şi bogată. La noi, producătorii şi impresarii sunt, în 99% din cazuri, bărbaţi.
Iar ei caută să " lanseze " fete. Fete tinere.
Dintotdeauna a fost aşa. Băieţii din showbiz s-au descurcat singuri. Doar fetele au fost propulsate în topuri de bărbaţii îndrăgostiţi de ele. Şi-atunci am început să-mi fac un plan. Să gândesc o portiţă de a reintra în showbiz pe uşa din spate. Ştiam un singur lucru şi care era deja demonstrat: aveam o voce foarte bună, cu inflexiuni de toate felurile şi cu un ambitus de Cartea Recordurilor ( 5 octave şi o terţă ).
Câştigasem deja titluri ca cea mai bună voce sau hitul anului, albumul anului, trupa anului , aşa că nu-mi era frică să încep o carieră solo. Doar că nu ştiam de unde să pornesc.
Am început să caut în agenda telefonului şi mi-am dat seama că totul pleacă de la melodie.
Degeaba ai voce dacă piesa nu e cine ştie ce. Cu puţin noroc, am ajuns la Andrei Tudor, genialul compozitor, care mi-a compus CÂT DE FRUMOASĂ EŞTI.
A fost miracolul de care am avut nevoie. Piesa m-a ridicat din nou în topuri, a staţionat 6 luni pe locul I, la radiouri şi tv, iar azi încă se bucură de succes la concertele mele.
Asta se întâmpla în 2004, toamna.
În 2005 deja aveam concerte solo, doi dansatori, vreo 3 videoclipuri ... iar CÂT DE FRUMOASĂ EŞTI ... câştiga titlul de hitul anului la Premiile muzicale anuale.
Reuşisem să nu rămân un artist anonim, care a cântat odată într-o trupă de succes. De aici doar 4 luni au fost până la succesul meu internaţional.
S-a numit TORNERO şi a ieşit într-un studio din Focşani. Eduard Cârcotă, un alt genial, mi-a scris o altă piesă mănuşă. O piesă perfectă pentru Eurovision şi pentru glasul meu atât de special.
Acel " Tornero " mi-a schimbat viaţa complet. Şi cariera. De-atunci colind lumea-n lung şi-n lat, urmându-mi visul.
1. O să revin cu o altă poveste despre TORNERO şi concertele mele internaţionale. Care sunt peste 100.
2. Cu Dorin şi Costi Ioniţă sunt prieten şi astăzi.
Cu Costi am făcut recent un colind şi sună demenţial. Cu Dorin am concertat de vreo 3 ori deja, la concerte de tip NOSTALGIA, în care s-au reunit trupe vechi.
Cu ambii mai vorbesc la telefon din când în când”.
