Despărţirea de George H.W. Bush. Farewell, 41!

A rămas în istorie drept primul preşedinte american care a declarat război Irakului şi cel care a declanşat căderea blocului comunist în Europa de Est şi dizolvarea Uniunii Sovietice. Mai mult, a fost singurul şef de stat tată al unui alt lider de la Casa Albă, George W. Bush.

Anul 2018 a fost pentru familia Bush un an al marilor despărţiri. Pe 17 aprilie, cu toţii îşi luau adio de la Barbara Bush, decedată la vârsta de 92 de ani la reşedinţa sa din Houston, după îndelungi suferinţe cauzate de afecţiuni pulmonare şi cardiace. A doua zi, familia îl spitaliza pe soţul ei, George Herbert Walker Bush, a cărui stare de sănătate se depreciase brusc, pe fond emoţional. Bolnav de Parkison şi deplasabil numai cu ajutorul unui scaun cu rotile şi al unui câine însoţitor, seniorul Bush a stat mai mult prin spitale, în 2018. Şi, pe 30 noiembrie, la opt luni după ce şi-a luat rămas bun de la partenera sa de viaţă, patriarhul clanului s-a stins la 94 de ani, înconjurat de familie.

Trecerea lui la cele veşnice a fost anunţată de fiul său, George W., juniorul care i-a urmat la Casa Albă. „Jeb, Neil, Marvin, Doro şi cu mine suntem întristaţi să anunţăm că, după 94 de ani remarcabili, dragul nostru tată a murit. A fost un om de cel mai înalt caracter şi cel mai bun tată pe care şi l-ar dori un copil“.

Condoleanţele au curs din toate colţurile lumii, de la şefi de stat aflaţi în funcţie, până la foşti lideri ori colaboratori ai vechii administraţii Bush. Data de 5 decembrie a fost declarată zi de doliu naţional în Statele Unite, iar funeraliile au avut loc la Catedrala Naţională din Washington. Sicriul cu trupul lui George Bush senior a fost purtat de soldaţi din toate ramurile armatei, în acordurile fanfarei militare. Un moment solemn şi istoric deopotrivă, întrucât, pe lângă zecile de oficiali prezenţi, ceremonia i-a adus laolaltă pe toţi cei cinci preşedinţi americani în viaţă: Jimmy Carter, Bill Clinton, George Wa-lker Bush, Barack Obama şi actualul lider de la Casa Albă, Donald Trump. Alături de aceştia, au fost prezenţi cancelarul german Angela Merkel, Prinţul Charles, regele Abdullah al II-lea al Iordaniei şi John Major, premierul britanic din timpul mandatului lui Bush senior - cel de-al 41-lea preşedinte american.

Omagiul adus de fiul său cel mare a fost emoţionant. „I-am spus că îl iubesc şi că a fost un tată extraordinar, iar ultimele cuvinte pe care le-a rostit au fost: «Şi eu te iubesc!». Un om remarcabil, nobil, cel mai bun tată pe care-l poate avea cineva...“, a spus George W., cel de-al 43-lea preşedinte al SUA.

După slujba de la catedrala din Washington, sicriul cu trupul neînsufleţit a fost transportat cu aeronava Air Force One în Texas, unde a fost înmormântat alături de soţie, în cadrul unei slujbe private. În amintirea lui, drapelele americane de la Casa Albă, clădirile administrative şi ambasadele din toată lumea au rămas în bernă timp de 30 de zile.

Atât George H.W., cât şi soţia sa, Barbara, au lăsat în urmă o moştenire uriaşă, graţie parcursului politic, dar şi a poveştii lor unice. Practic, Bush a fost singura familie care a dat Statelor Unite trei preşedinţi, doi tată şi fiu, al treilea fiind un strămoş al Barbarei. Totodată, cei doi George, de factură conservatoare, au fost ultimii şefi de stat „clasici“ ai Americii, ambii lansând cele două războaie asupra Irakului. Odată cu dispariţia primului cuplu Bush, s-a debalansat şi patrulaterul de forţe al acestei familii care a făcut istorie timp de două decenii la Casa Albă (opt ani de viceprezidenţiat, un mandat al seniorului şi alte două mandate ale juniorului). E-adevărat că toţi patru s-au retras de mult din arena politică, dar nu şi din cărţile de istorie.

Totodată, romanticii privesc cu admiraţie la povestea lor de dragoste. Căci, timp de aproape 80 de ani, au fost nedespărţiţi, bucurându-se împreună de reuşite spectaculoase şi făcând faţă eşecurilor dureroase, fie ele politice sau personale. „Sunt încă foarte îndrăgostită de bărbatul cu care m-am căsătorit în urmă cu 72 de ani. Mi-a dăruit lumea. Este cel mai bun om, cel mai loial şi cel mai iubitor“, spunea Barbara cu puţin înainte să moară, potrivit relatărilor Daily Mail.

Când s-au întâlnit prima oară, în timpul unei vacanţe de Crăciun, el avea 17 ani, iar ea doar 16. El era fiul lui Prescott Bush, un influent senator republican şi finanţist de renume din Massachusetts, aflat la cârma Union Banking Corporation, iar ea fiica Paulinei Robinson, descendenta unei familii din înalta societate din Ohio, şi a lui Marvin Pierce, preşedintele McCall Corporation şi editorul popularelor reviste Redbook şi McCall’s. George fusese „înrolat“ la Academia Phillips din Andover, unde a fost şeful clasei, reporter al ziarului şcolar şi căpitan al echipei de baseball şi al celei de fotbal. Barbara, născută în prospera suburbie a oraşului New York şi crescută în Rye, fusese trimisă la pensionul de fete Ashley Hall din Charleston, Carolina de Sud.

Cei doi s-au cunoscut la un bal de caritate, la Round Hill Country Club din Greenwich, Connecticut. În autobiografia sa, George W.H. Bush rememora momentul în care s-a îndrăgostit de femeia vieţii lui: „De regulă, nu ţin minte detalii, însă acea imagine mi-a rămas întipărită în minte. Trupa cânta melodii de la Glenn Miller şi l-am întrebat pe un prieten dacă o cunoaşte pe fata care stătea în partea cealaltă a camerei şi purta o rochie roşu cu verde“. Amicul i-a făcut cunoştinţă cu Barbara Pierce, iar cei doi au dansat împreună toată seara. Şi a fost prima oară când ea săruta un băiat! După vacanţă, fiecare şi-a reluat studiile, dar au ţinut legătura prin scrisori. „Ea era nebună după el, iar pe George îl încânta nespus acest lucru“, povestea Johnatan, fratele lui George. Aveau în comun pasiunea pentru citit, înot, tenis şi ciclism şi, la finalul anului de studii, George i-a cerut să-l însoţească la serata promoţiei sale. După un an şi jumătate, întâlnirile lor au fost întrerupte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Neavând 18 ani împliniţi, dar visând să devină pilot, Bush s-a înscris în Forţele Aeriene regale din Canada, pentru a sări peste rând.

Totuşi, pentru că voia să facă parte din Marină, a aşteptat majoratul din iunie 1942 pentru a se înrola în serviciul militar naval, când a plecat pe front având în inimă promisiunea Barbarei că-l va aştepta. În doar un an, a devenit ofiţer şi era cel mai tânăr pilot din Marină, intrând în luptă la manşa unui bombardier cu torpile, ce survola Pacificul. Felul lui de a-şi declara dorul şi dragostea faţă de logodnica sa a fost să boteze trei avioane de luptă cu numele ei (Barbara, Barbara II şi Barbara III) şi să-i scrie de pe front la uzina de şuruburi de lângă Rye – unde Barbara se angajase pe timpul verii lui ’43, ca atâtea alte femei care ajutau industria de război.

Într-una dintre scrisori, George îi spunea cât de fericit este că i-a acceptat cererea în căsătorie. „Dragă Bar, aceasta ar trebui să fie o scrisoare uşor de redactat. E simplu să-ţi spun cât de fericit am fost când am văzut anunţul logodnei noastre. Totuşi, nu pot cuprinde într-o scrisoare tot ce simt. Te iubesc, draga mea, şi să ştiu că şi tu mă iubeşti înseamnă însăşi viaţa mea. M-am gândit des la bucuria incomensurabilă care ne va aparţine într-o zi. Cât de fericiţi vor fi copiii noştri cu o mamă ca tine“. În decembrie 1944, Barbara îşi întrerupea studiile la colegiu, pentru ca, pe 6 ianuarie 1945, să devină doamna Bush în prima biserică presbiteriană din Rye, New York, în timpul unei permisii a lui George.

După trei ani de serviciu militar, tânărul pilot le dădea mari emoţii celor de acasă. Mai întâi în iunie, după o luptă deasupra Gropii Marianelor, când a fost silit să aterizeze, dar a fost salvat imediat. Apoi în septembrie, la Bonin, la sud de Tokyo, când, conform biografiei semnate de Jon Meacham, trebuia să bombardeze un turn de radio de pe insula Chichi Jima. Avionul său, în care se mai aflau alţi doi militari, a fost atacat de japonezi la doar o oră de la decolare. „Dumnezeule! Chestia asta o să explodeze, mă gândeam. Pentru câtva timp, am crezut că sunt terminat“, i-a spus Bush lui Meacham. În timpul paraşutării, s-a lovit la ochi, tăindu-şi arcada în coada avionului. Apoi, ajuns în apa rece, lângă avionul prăbuşit în flăcări, a realizat că era singurul supravieţuitor. După patru ore petrecute într-o barcă de salvare gonfla¬bilă, a crezut că delirează când a văzut că din apă iese un submarin, pentru a-l recupera din apele Pacificului. „Ştiam că o să vină acasă. Era Superman!“, povestea ulterior Barbara într-un interviu pentru CNN din 2003.

În primul an de căsnicie, cuplul a locuit când în Michigan, când în Maryland ori Virginia, în funcţie de misiunile navale ale lui George. După încheierea războiului, după 58 de misiuni efectuate, acesta şi-a finalizat studiile la Universitatea Yale, luându-şi licenţa în studii economice. Între timp, devenise tatăl unui băieţel, George Walker Jr. (n. 6 iulie 1946), iar în 1948, când cel mic avea doi ani, s-a stabilit în oraşul Odessa din Texas, unde a intrat pe cont propriu în afaceri cu petrol. Din acel moment, Texas a devenit statul adoptiv al familiei Bush, deşi, de-a lungul căsniciei lor, cei doi soţi s-au mutat de 29 de ori, din Texas în Washington, în China sau în California. Prima lor reşedinţă, însă, n-avea nimic în comun cu condiţiile cu care era obişnuită Barbara; era doar un apartament într-un bloc confort trei, în care împărţeau baia cu... o prostituată şi fiica acesteia. Noroc, însă, că profiturile din afaceri le-au permis în scurt timp un trai luxos.

Din păcate, când lucrurile păreau să se aşeze pentru ei, noi drame aveau să lovească tânărul cuplu. Întâi, mama Barbarei a murit subit într-un accident de maşină, iar la puţin timp li se năştea o fetiţă, Pauline (n. 20 dec. 1949), care a primit numele bunicii sale, dar care avea să trăiască doar trei ani şi jumătate, stingându-se din viaţă din cauza unei leucemii. După cele opt luni petrecute cu fiica sa în spital, Barbara a început să albească – soţul ei alintând-o mai târziu „vulpea argintie“. Ceea ce, însă, a ţinut-o pe linia de plutire a fost juniorul, dar şi Jeb, cel de-al doilea fiu născut în februarie 1943. Iar casa ei şi-a lui George avea să devină şi mai zgomotoasă, după apariţia celorlalţi trei copii, Neil (n. 22 ian. 1955), Marvin (n. 22 oct. 1956) şi Dorothy (n. 18 aug. 1959).

Între timp, „papa Bush“ învăţa să tragă sforile şi în politică de la tatăl lui, care, în ’52, fusese ales senator de Connecticut. Şi, din ’64, George ţintea un post de senator în tabăra republicanilor. După doi ani, reuşea să obţină un mandat de doi ani ca congressman în Camera Reprezentanţilor din Texas (1967-1971), poziţie din care a votat pentru legea drepturilor civile din 1968 şi a susţinut strategia militară din Viet¬nam a preşedintelui Nixon.

După o altă tentativă eşuată de a ajunge senator, în 1970, Bush era numit ambasador al SUA la ONU (1971-1973) – când inclusiv Barbara a început să-şi formeze relaţii la New York şi să cunoască diplomaţi importanţi din toată lumea – şi apoi preşedinte al Comitetului Naţional Republican (1973-1974). Iar următorul şef de stat, Gerald Ford, l-a desemnat şef al Biroului de legătură al SUA în China (1974-1976) – ceea ce l-a propulsat ca director al CIA, în 1976! Barbarei i-a plăcut la Beijing şi a explorat diferite regiuni chineze pe bicicletă, văzând locuri în care puţini americani ajunseseră. Numai că anul următor soţul ei avea să renunţe la funcţie, odată cu venirea lui Jimmy Carter la putere.

În 1980, George Bush şi-a încercat prima oară norocul la prezidenţiale, dar a pierdut în faţa mult mai carismaticului Ronald Reagan. Asta şi din cauza unei gafe a Barbarei, care a spus în timpul campaniei că susţine ratificarea amendamentului privind egalitatea de drep¬turi şi a declarat că este o susţinătoare a avortului voluntar – în contradicţie cu principiile aripei conservatoare. În consecinţă, Reagan a primit nominalizarea prezidenţială, dar l-a desemnat pe Bush drept vicepreşedintele său (1981-1989). După o intensă activitate politică externă ca mâna dreaptă a lui Reagan, sorţii au vrut ca Bush să preia din prerogativele prezidenţiale în iulie ’85, când Reagan a fost operat la colon. O şansă care l-a făcut să se gândească să candideze din nou la prezidenţiale.

Când George a candidat din nou, în 1988, niciun alt vicepreşedinte în funcţie nu mai fusese ales la Casa Albă de pe vremea lui Martin Van Buren, în 1837. Însă Bush avea în favoarea sa binecuvântarea lui Ronald Reagan şi un coechipier puternic, Barbara implicându-se activ în campanie şi devenind a doua soţie a unui candidat care vorbea la convenţia de partid. Şi iată cum, în ianuarie 1989, americanii asistau la învestirea sa ca cel de-al 41-lea preşe¬dinte al Statelor Unite ale Americii. Mandatul lui a început sub auspiciile schimbării politice globale, grăbind căderea Zidului Berlinului şi destrămarea blocului comunist, comandând operaţiunile militare din Panama şi Golful Persic, trimiţând ajutoare în Somalia şi favorizând Israelul în lupta cu palestinienii.

Practic, George H.W. Bush a condus Statele Unite într-un moment de răscruce pentru istoria omenirii. A rămas în memoria colectivă ca primul lider al lumii libere după stabilirea unei noi ordini mondiale la Malta împreună cu ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov. Documentele privind această întâlnire din 2 şi 3 decembrie 1989 (soldată, între altele, cu prăbuşirea regimului Ceauşescu) au fost recent publicate de CIA. Şi, ca un făcut, Bush a închis ochii cu o zi înainte de un 1 decembrie 2018 în care românii au celebrat Centenarul Marii Uniri, într-o ţară care şi-a redobândit libertatea graţie acelei întâlniri de acum 29 de ani. Cât despre Mihail Gorbaciov, ajuns la vârsta de 87 de ani şi premiat cu Nobelul pentru pace în 1991 pentru încheierea Războiului Rece, acesta îl evocă pe Bush drept „un partener adevărat“, de care îl leagă multe amintiri. Toate aceste merite nu i-au adus americanului cel de-al doilea mandat la Casa Albă, fiind nevoit să-i predea ştafeta democratului Bill Clinton, pe 20 ianuarie 1993. Dar nici atunci nu s-a retras complet din politică, ajutându-şi fiii să obţină funcţii publice: George W. a fost guvernator al Texasului şi al 43-lea preşedinte american timp de două mandate consecutive, iar Jeb a fost guvernator al Floridei şi a candidat pentru funcţia de preşedinte.

În anii petrecuţi când la River Oaks, Houston, când la Kennebunkport, Maine, seniorul şi-a descoperit noi hobby-uri: pescuitul şi săritul cu paraşuta o dată la cinci ani, de ziua lui. „Cred că este nebun, sare cu paraşuta la vârsta lui!“, glumea fiul lui. Căci acesta a sărit cu paraşuta nu doar la 75, 80 şi 85 de ani, ci şi la 90 de ani! „Nu vrei să stai degeaba doar pentru că eşti bătrân, să fii într-un colţ şi să spui prostii“, şi-a motivat el extravaganţa. Din păcate, ultimii ani şi i-a petrecut ţintuit într-un scaun cu rotile şi suferind de Alzheimer. Iar starea i s-a agravat brusc în aprilie, după despăriţirea definitivă de cea care i-a fost alături timp de 73 de ani şi pe care a ţinut-o de mână la marea ei trecere în lumea de dincolo. „În jalea noastră zâmbim un pic pentru că ştim că acum tatăl nostru o îmbrăţişează pe Robin (fiica decedată în 1953) şi o ţine din nou de mână pe mama“, îşi încheia juniorul discursul, la ceremonia de înmormântare din 5 decembrie.

George şi Barbara au avut 6 copii, 17 nepoţi şi 8 strănepoţi:

• George W. Bush (n. 1946) s-a căsătorit cu Laura Welch, având fiice gemene şi 2 nepoate

• Pauline Robinson ’Robin‘ Bush (1949 – 1953) a murit de leucemie

• Jeb Bush (n. 1953) s-a căsătorit cu Columba Gallo, are 3 copii şi 4 nepoţi

• Neil Bush (n. 1955) a fost căsătorit cu Sharon Smith, cu care are 3 copii şi 1 nepot, iar actuala soţie, Maria Andrews, i-a făcut alţi 3 copii

• Marvin Bush (n. 1956) s-a căsătorit cu Margaret Molster şi are 2 copii

• Dorothy Bush Koch (n. 1959) s-a căsătorit întâi cu William LeBlond, cu care are 2 copii, şi după divorţ s-a recăsătorit cu Robert P. Koch, cu care are alţi 2 copii

Foto: Guliver/Getty Images, Instagram