Dispăruţi de la Hollywood

Au strălucit ani în şir la premierele blockbusterelor care i-au avut ca protagonişti şi au devenit unii dintre cei mai îndrăgiţi A-listers pe care i-a avut vreodată Cetatea Filmului. Unii au dispărut inexplicabil de pe marile ecrane, alţii s-au reinventat sau aşteaptă să ne facă cu mâna, din nou, de pe vreun covor roşu.

Richard Gere

Timp de două decenii – adică un­deva între filmul An Officer and a Gentleman, din 1982, şi musicalul Chicago, din 2002 – actorul a fost nelipsit din cele mai mari studiouri cinematografice din lume, unde-şi negocia rolurile şi tarifele pentru superproducţiile în care urma să joace. Cu alte cuvinte, se afla pe lis­ta scurtă a starurilor hollywoodiene care garantau succesul de box office. Cine-l poate uita pe Richard Gere (67) alături de Julia Roberts, în Pretty Woman, film care a avut o aşa mare priză la public, încât producătorii de la Paramount au recreat chimia din­tre cei doi actori, zece ani mai târziu, în Runaway Bride?! Şi, culmea!, după asemenea reuşită, ceva complet ne­aşteptat s-a întâmplat. Richard n-a mai fost distribuit în producţiile de top din Cetatea Filmului. Cariera lui a cunoscut un regres surprinzător şi, fără îndoială, regretabil pentru nu­meroasele admiratoare ale celui de­semnat în mod repetat „Cel mai sexy bărbat în viaţă“.

Unde-a greşit sex simbolul din American Gigolo (1980)? Pe cine-a supărat Gere, de-a trebuit să plăteas­că cu cariera? Chiar el are răspunsul, într-un interviu oferit recent celor de la The Hollywood Reporter.

Să fim serioşi, nu vârsta aşa-zis înaintată l-a izgonit pe actor de la Hollywood, doar e limpede cu ochiul liber că vedeta şi-a păstrat şarmul in­tact chiar şi la cei aproape 70 de ani ai săi! Şi niciun scandal provocat de consumul de droguri – aşa cum e deja împământenit la Hollywood – nu i-a cauzat răcirea relaţiilor cu mai-marii industriei cinematografice. Ci chinezii au reuşit asta! Cum e posibil? Ei bine, se pare că ei ar finanţa, în prezent, majo­ritatea producţiilor hollywo­odiene şi, drept urmare, sunt responsabilibi (şi) pentru înde­părtarea starului din cercurile restrânse ale greilor din Cetatea Filmului. Cel puţin de asta încear­că să ne convingă fostul A-lister: „Sunt atâtea filme în care nu pot să apar deoarece chinezii se opun distribuirii mele. Chiar recent am auzit pe cineva spunând că refuză să finanţeze un film cu mine pentru că asta i-ar supăra pe chinezi.“ Dar de unde şi până unde această răfuială?! Buddhist convins şi fervent susţinător al drepturilor tibetanilor încă de la începutul anilor ’80, apropiatul lui Dalai Lama şi-a început propriul atac la adresa liderilor Chinei în 1993, când a ţinut unul dintre cele mai controversate discur­suri din istoria Oscarurilor. Din momentul în care a urcat pe scenă, a deturnat subiectul spre politica internaţională, blamându-l pe conducătorul chinez Deng Xiaoping pentru măsurile nedrepte aplicate tibetanilor. El a cerut atunci retragerea trupelor chineze din Tibet şi încetarea imediată a încălcării drep­turilor populaţiei asuprite. Speech-ul lui ve­hement l-a deranjat până şi pe producătorul show-ului, Gil Cates, care a condamnat, în mod public, politizarea ceremoniei de de­cernare a premiilor Oscar. „Pe bune, îi pasă cuiva de comentariile lui Richard Gere de­spre China? Sunt pur şi simplu arogante!“, a încercat Cates să minimalizeze intervenţia actorului, în cadrul unui interviu din L.A. Times. Şi-atunci să te mai miri că au luat şi chinezii atitudine?! Dacă e adevărat că ei sunt principalii sponsori ai Hollywood-ului, atunci îşi aleg şi ei favoriţii după propriul plac, nu? Mai ales că starul nici vorbă să-şi fi potolit entuziasmul politic din 1993 încoace. De fapt, a mers atât de departe încât a insti­gat la boicotarea Jocurilor Olimpice din 2008 - care au avut loc în China - pentru a-i presa pe chinezi să redea independenţa Tibetului. Iar protestul vedetei nu s-a oprit aici. Acto­rul a continuat să-şi exprime nemulţumirea cu orice ocazie publică pe care a avut-o. In­util să mai spunem că şi-a luat astfel „Adio!“ de la cariera sa de vârf… Gere este trecut şi-n ziua de azi cu vederea atunci când un posibil blockbuster se află în pre-producţie şi are acces numai la pelicule independente (precum The Dinner şi Norman), care nu-i asigură nici pe departe salariul fabulos cu care era obişnuit prin anii ’80-’90 sau măcar siguranţa că va lua vreun premiu. „Eram în discuţii pentru un film regizat de un chinez şi, cu două săptămâni înainte de-a începe filmările, mi-a spus că a picat totul. Primise un telefon pe o linie privată care-l informa că, dacă mă acceptă, nici el, nici familia lui nu vor mai putea ieşi vreodată din ţară. Plus că el rămânea şomer pentru tot restul vieţii…“, explică Richard. Dar insistă că n-are mari regrete: „Oricum n-aş vrea să joc vreun supererou neconvingător…“ N-a mai îmbrăcat de mult fracul pentru covorul roşu, dar nici nu duce dorul premierelor. La fel de bine, se consolează cu gândul că a ajuns la vârsta la care compromisurile nu mai sunt acceptabile ca-n tinereţe. „Am avut destul succes în cele trei decenii de carieră, încât să-mi permit să stau pe bară sau să apar oc­azional doar în producţii cu buget restrâns“, conchide actorul. „Dacă ei nu mă vor, nici eu nu-i vreau pe ei!“, se resemnează acesta.

Meg Ryan

A fost una din­tre cele mai de succes actriţe ale anilor ’90 şi înce­putul anilor 2000, comediile romanti­ce When Harry Met Sally (1989), Sleepless in Seattle (1993) şi You’ve Got Mail (1998) aducându-i binemeritata notorietate. Ceea ce s-a întâmplat, însă, în anii care au urmat, este inexplicabil pen­tru o actriţă devenită emblematică la Hol­lywood. După 2010, s-a implicat într-un şir nesfârşit de proiecte destinate eşecului. Lives of the Saints şi Long Time Gone sunt doar câteva dintre filmele cu Meg Ryan (55) de care n-a auzit nimeni din simplul motiv că n-au ajuns niciodată în sălile de cinema. Mai mult de-atât, actriţa a anunţat că-şi va face debutul regizoral în 2011, cu Into the Beautiful, dar n-a fost decât încă o promi­siune neonorată de ea. În 2012, şi-a făcut apariţia într-un documentar (Half the Sky: Turning Oppression into Opportunity for Women Worldwide, pentru PBS) şi şi-a lan­sat audiobook-ul The Human Comedy. Ni­mic epocal, demn de o divă care a dominat cel puţin două decenii de cinematografie americană.

Şi, culmea, Ryan a continuat să se com­porte ca o amatoare şi, după ce-a avut mai-marii industriei la picioarele ei, a în­cercat să se întoarcă în televiziune. Dar nici măcar asta nu i-a ieşit! Comedia care avea să fie difuzată de NBC în 2013, după ce ar fi fost produsă şi jucată de Meg, n-a primit aprobarea de-a intra pe post. În acelaşi an, Regina comediilor romantice a considerat potrivită alăturarea sa, timp de cinci epi­soade, cu actriţa Lisa Kudrow, în comedia Web Therapy, după care a mai dat o şansă micului ecran (a fost vocea personajului Greta Gerwig din pilotul How I Met Your Dad), dar cu acelaşi rezultat regretabil – CBS n-a dat undă verde proiectului. Nu-i de mirare că, după toate chix-urile pe care le-a dat, Ryan şi-a luat, vrând-nevrând, o pauză. Astfel, am mai zărit-o pe covorul roşu abia în 2015, la premiera producţiei independente Fan Girl. În acelaşi an, Meg a reuşit – în sfârşit! – să regizeze primul film ei film, Ithaca, dar nici măcar o ase­menea realizare nu i-a restartat cariera. Dimpotrivă, liniştea s-a aşternut iar peste toate planurile ei profesionale. E drept că nici intervenţiile estetice făcute – în mod excesiv – în ultimii ani n-au ajutat la peti­cirea carierei adorabilei actriţe!

Bridget Fonda

Când mătuşa ta de 79 de ani, pe numele ei Jane Fonda, are încă Hollywood-ul la dege­tul ei mic, cum poţi tu să-ţi închei socotelile cu Cetatea Filmului la nici 40 de ani?! Şi asta când Bridget a beneficiat de toate premisele dezvoltării unei cariere de top în cinemato­grafie, după ce a avut norocul chior de-a veni pe lume într-una dintre cele mai emblematice familii de la Hollywo­od. Tatăl ei este Peter Fonda, actorul devenit cunoscut în anii ’60 datorită rolului din Easy Ryder (1968), buni­cul este Henry Fonda, care a ocupat poziţia a şasea în topul celor mai mari staruri de cinema din istorie, iar, cum spuneam, legendara Jane Fonda îi este mătuşă. Dar, în timp ce rudele ei au avut sau încă mai au cariere cinematografice re­marcabile, cea mai tânără actri­ţă din familia Fonda dă cu piciorul unui viitor strălucit la Hollywood la numai 38 de ani! Ce-a deter­minat-o pe Bridget să ia această decizie? E-adevărat că a avut de suferit în urma unui accident auto în 2003, dar nu lunile de recuperare a vertebrei fracturate au determinat-o să iasă pe tuşă, ci întâlnirea cu compozi­torul coloanei sonore din The Simpsons, Danny Elfman. Îndrăgostită până peste cap, Bridget a devenit soţia acestuia şi, ulterior, mama fiului lor, Oliver. Şi, surprinzător pentru o actriţă cu reuşite la activ precum The God­father III (1990) şi Scandal (1989), doamna Elfman a preferat să se transforme într-o gospodină decât să-şi confirme talentul pe platoul de filmare.

Hilary Swank

Câştigătoarea a două statuete Oscar şi deţinătoarea unei stele pe Hollywood Walk of Fame nu este nici ea de găsit, mai nou, pe genericele superproduc­ţiilor din Cetatea Filmului. După ce a dat lovitura cu filme precum Boys Don’t Cry (2000) şi Million Dollar Baby (2005), care au propul­sat-o printre cele mai mari actriţe ale vremii, ne aşteptam la o continuare firească a unei cariere în plină ascensiune. Dar nici vorbă de aşa ceva! Pelicu­lele în care a mai apărut Hilary se află la ani lumină distanţă de filmele care i-au adus notorieta­tea, lucru care a făcut-o aproape invizibilă la Hollywood. Rolul din P.S. I Love You (2007) a fost ultimul de o oarecare importanţă pentru cariera sa.

De-atunci, nu se poate spune că a renunţat definitiv la actorie, dar nici n-a mai bifat reuşite memo­rabile. Dimpotrivă, talentul imens pe care ne-am convins, în zilele ei glorioase, că-l are cu vârf şi îndesat nu este valorificat cum trebuie de producătorii hollywoodieni. Şi asta din cauza unui agent neinspirat, care-o di­recţionează către pro­ducţii ce lasă de dorit, sau a propriei voinţe, care-i dictează un tra­seu profesional cel pu­ţin discutabil şi care-o condamnă să rămână într-un con de umbră.