Doina Cornea a murit. Cine a fost femeia care a înfruntat comunismul VIDEO

Cu puţin înainte de-a împlini 89 de ani, fosta disidentă anticomunistă a închis ochii într-o Românie liberă, aşa cum o visa.

Ea a fost una dintre vocile de opoziţie din România comunistă condusă de Nicolae Ceauşescu şi, în plină dictatură, a fost sechestrată în propria casă. Pentru generaţia tânără, numele ei nu este atât de cunoscut, din cauza discreţiei sale publice de după 1990.

Ieri noapte, pe 3 mai, după o suferinţă lungă, Doina Cornea a murit la vârsta de 89 de ani, în locuinţa sa din Cluj-Napoca.

"Doina Cornea. Aşa cum a venit a şi plecat. În luna mai. După o viaţă plină de încercări a pornit spre marea Încercare. A pornit spre o lume mai bună, a păşit pe un tărâm lipsit de ură şi răutăţi. Dumnezeu să o ţină aproape de El! Atunci când voi şti voi anunţa programul de înmormântare. Toţi aceia care au iubit-o, şi doar aceia, sunt bineveniţi. Va fi o slujbă de Înviere, şi nu o tribună politică", a transmis fiul ei, Leontin Juhasz, într-o declaraţie pentru News.ro.

Doina Cornea s-a născut în 30 mai 1929 în Braşov. Ea a fost publicist, traducător şi profesor la catedra de limba franceză a Facultăţii de Filologie a Universităţii Babeş-Bolyai din din Cluj.

În 1975,  a refuzat să depună jurământ faţă de Nicolae Ceauşescu, obligatoriu pentru toţi universitarii iar acesta a fost primul gest public de ostilitate contra regimului. Fiica sa a fugit în străinătate, iar nemulţumirea Doinei s-a revărsat în valuri contra regimului comunist, trimiţând texte şi proteste prin postul de radio „Europa Liberă”. Acesta era postul care îi mai ţinea pe români conectaţi cu ce se întâmplă în lume şi îi informa cu privire la abuzurile din România.

În 1980, Doina Cornea a realizat primul „samizdat”, un volum fabricat manual şi distribuit prin reţele de prieteni, denumit „Încercarea labirintului”. A fost urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note şi prefaţe. Între 1982 – 1989, adică cei mai duri ani din România comunistă, aceasta a difuzat 31 de texte şi proteste prin radioul „Europa Liberă”.

În 1983, ea a fost concediată de la universitate şi supusă unor anchete, interogatorii şi bătăi.

„Doi ani mi-au stat în poartă, ziua şi noaptea. Nu securiştii – au pus miliţienii de la circulaţie, cu chipiu alb, ca lumea sau străinii să nu vadă că sunt păzită. Şi ăştia, de la circulaţie, m-au bătut de câteva ori”, îşi amintea Doina Cornea într-un interviu.

Un act de curaj al Doinei Cornea a fost şi în 21 decembrie 1989. Ştia că este supravegheată atât de Miliţie, cât şi de Securitate, dar a ieşit în stradă la Cluj, alături de protestatari. Doina Cornea risca să fie împuşcată de gloanţele militarilor care deschiseseră focul în centrul oraşului cu doar câteva ore mai devreme.

După Revoluţie a fost inclusă în Frontul Salvării Naţionale (FSN) de către Ion Iliescu. Nu a stat foarte mult, pentru că şi-a dat seama că nu era chiar soluţia democratică pentru România.

În acelaşi an, 1990, a fondat Forumul Democrat Antitotalitar din România, cu scopul de a uni opoziţia democrată, abia născută. A fost membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social (GDS) şi a Alianţei Civice.

A intrat în PNŢCD, partid în care a activat până la sfârşit.

A publicat la începutul anilor ’90 volumul „Puterea fragilităţii”, reeditat în anul 2006 de Editura Humanitas, în care apar scrisorile sale deschise adresate lui Nicolae Ceauşescu, dar şi scrisoarea adresată muncitorilor din Braşov, după revolta de la „Tractorul” din 1987. De asemenea, a tradus din franceză mai multe cărţi de Mircea Eliade şi Vladimir Ghika.

"Lupta mea nu s-a îndreptat, în esenţă, împotriva lui Ceauşescu, ci împotriva comunismului ca ordine socială. Am luptat împotriva unui sistem. Ceauşescu nu era decât un produs al sistemului. (…) M-am străduit, realmente, să trăiesc ca şi cum frica nu ar exista, chiar dacă am resimţit-o destul de des. Trebuie să rămânem liberi, să nu devenim robi ai fricii. Adevărul este că toţi aceşti ani au reprezentat pentru mine un bun exerciţiu, în fond. Mi-am spus: trebuie să trăiesc ca şi cum Securitatea nu ar exista”, mărturisea Doina Cornea într-un alt interviu.

Activitatea sa anticomunistă a fost recunoscută şi onorată, Doina Cornea primind în anul 2009 Legiunea de Onoare a Franţei în grad de Ofiţer şi cea mai înaltă disticţie a României, Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce, în anul 2000.

În ultimii ani, era foarte bolnavă, stătea în casă şi era vizitată des de un preot.