Edward Norton, Hulk of Hollywood

Este absolut fascinat de personalităţi duale, inteligente şi întunecate. Iar, în oglinda Hollywoodului, reflexia lui arată un as al transformărilor. Ce au în comun personajele şi omul din viaţa reală? Un trecut al luptelor şi contradicţiilor.

Edward Norton, un nume asociat cu intensitatea trăirii unor per­sonaje aproape bipolare, dar şi cu o etică de lucru riscantă: fără compromisuri. O regulă de aur care l-a ajutat, însă, chiar să rescrie scenarii şi să redefinească personaje. Şi asta, de la primul rol. În ‘96, când a primit rolul din Primal Fear, a riscat şi-a inter­pretat, la audiţie, un Aaron Stampler bâlbâit, deşi acest detaliu lipsea din scenariul filmului – şi aşa a rămas, câştigând cu el prima nomi­nalizare la Oscar! Iar, doi ani mai târziu, când a refuzat categoric să joace rolul unui fumător înrăit în Rounders, el fiind nefumător, perso­najul a fost modificat. Îi iese într-un mod magic care convinge regizorii că Edward, poate, chiar e din altă lume. În realitate, e vorba de o empa­tie puternică. „Sunt fascinat de modurile în care oamenii se exprimă, pentru că reacţiile lor sunt adesea în contradicţie cu ce simt. Ca atunci când sunt speriaţi şi tind să se blocheze. Când sunt furioşi, nu mereu se descarcă prin glas ridicat. Sunt contradicţii minunate în felul în care oame­nii îşi exprimă emoţiile“, explica el atracţia sa ire­versibilă spre dualitatea umană.

Ed Norton şi Courtney Love

„Toţi oamenii sunt paradoxuri. Nimeni nu e uşor reductibil, aşa că-mi plac personajele cu im­pulsuri contradictorii sau urme de ambiguitate. E distractiv, şi asta pentru că e greu.“ O fascinaţie care i-a cimentat reputaţia de actor care-şi poa­te asuma roluri dificile şi sensibile din punct de vedere cultural şi care a prins rădăcini când avea cinci ani. Atunci, bona sa, Betsy True, care era şi actriţă de teatru, îl ia cu ea să vadă primul lui spec­tacol, simţindu-i interesul pentru actorie. Născut pe 18 august 1969 în Boston, Massachusetts şi crescut în Columbia alături de cei doi fraţi mai mici, James şi Molly, Edward avea să moşteneas­că nu doar pasiunea pentru istorie şi ecologie, ci şi inteligenţa emoţională şi curajul de la părinţii săi: Lydia Robinson a fost director al unei fundaţii şi profesoară de limba engleză, iar Edward Mower Norton Jr., avocat de mediu şi ecologist, angajat la Trustul Naţional pentru Conservare Istorică.

Shauna Robertson, Edward Norton

Avea doar opt ani când şi-a provocat profeso­rul de dramă de la Şcoala de Artă Teatrală cu o în­trebare: „Care e scopul meu, pe scenă?“ – intrigat, acesta îi asigură debutul ca actor precoce, în piesa Annie, Get Your Gun. Dar surprinzător, după ter­minarea liceului, Edward îşi ia licenţa în Istorie la Universitatea Yale, în 1991. Aici îl cunoaşte şi pe prietenul său, Stuart Blumberg, cel care a scris o bună parte din ceea ce avea să devină scenariul pentru Keeping the Faith (2000) – chiar filmul cu care Edward a debutat ca regizor, în care a jucat şi pe care l-a şi produs! Diploma în istorie a com­pensat-o cu studii de teatru şi de japoneză – cea care l-a şi ajutat enorm să aibă succes ca actor. Povestea spune că Norton a făcut un pact cu le­gendarul Terry Schreiber, căruia îi dădea lecţii de japoneză în locul celor de actorie, timp de trei ani, în ’90. Dar şi cu atâţia aşi în mânecă, avea să mai muncească până să-şi vadă visul împlinit. În anii ’90, la sugestia bunicului său, James Rouse, cel care a ajutat la construirea oraşului Columbia şi l-a angajat la firma lui din Osaka, Japonia, cu un job de consultant, Edward şi-a dat demisia pen­tru a zbura la New York să fie actor. S-a nimerit, timp de câţiva ani, printre audiţii fără succes, să fie chelner aproape doi ani, corector, asistent de regizor şi, dacă ar fi avut vârsta necesară, taxi­metrist, pentru a-şi susţine traiul. Greu de crezut pentru cineva care provine dintr-o familie înstă­rită şi intelectuală şi care, printre altele, începuse să joace în piesele de teatru ale lui Edward Albee, la Signature Theater Company – unde a ajuns să fie şi director.

Ed Norton şi Salma Hayek

Între câştigarea primului Glob de Aur pentru primul său film şi nominalizarea la Oscar, actorul debutant deplângea moartea ma­mei sale, în urma cancerului la creier. Ei avea să-i dedice, patru ani mai târziu, prima sa peliculă în calitate de regizor, producător şi actor,

– paradoxal, o comedie cu nuanţe filosofice şi religioase. Ambiţionat de succes, s-a specializat în personaje cu personalităţi multiple, ascunse ori cu probleme mentale, după

. A fost un ne­mernic insuportabil, dar care-şi salvează prietenii în

, ca în acelaşi an (1998) să transforme

într-un film cult tocmai prin interpretarea monumentală a unui fost neo-na­zist care credea în supremaţia albilor, ieşit din în­chisoare şi pornit spre a-şi salva fratele de acelaşi destin. Plus un fizic intimidant datorită celor 15 kg de muşchi muncite pentru rolul care i-a adus a doua nominalizare la Oscar!

Drew Barrymore şi Ed Norton

Au mai urmat filme-cult cu Norton. Fight Club – o poveste viscerală despre oameni care găsesc sensul vieţii lor în lupte underground, sfidând o societate materialistă şi corporatistă. Chiar, v-adu­ceţi aminte de prima regulă a luptelor? „Nu vor­beşti despre Fight Club“ – actorul de 46 de ani o respectă cu sfinţenie în viaţa personală. Deşi, dacă facem o retrospectivă, aproape toate relaţiile ce­lebre au avut de-a face cu rolurile sale! Pe Drew Barrymore, cu care a avut mai degrabă o idilă spu­moasă, dar trecătoare, s-a iubit în 1996, după ce-au jucat în comedia romantică Everyone Says I Love You a lui Woody Allen. Nici când prima lui iubire celebră, Courtney Love – o alegere cel puţin neo­bişnuită şi cu care a cântat la chitară pe scenă! – pe care a cunoscut-o la filmările pentru The People vs. Larry Flint (1996), s-a grăbit să-l acuze că din cauza lui a pierdut sute de mii de dolari, n-a comentat. Ulterior, aiurita cântăreaţă avea să regrete şi să anunţe că, de fapt, investiţia sugerată de fostul ei iubit, de care s-a despărţit în 1998, i-a triplat suma. „Am cel mai mare respect pentru el. Ar putea fi preşedintele Americii, eu aş putea să fiu ţarul drogurilor pentru el, ha ha.“ Niciun „ha“ de la actor, însă.

Pe a doua femeie faimoasă din viaţa lui, Salma Hayek, i-a prezentat-o chiropractorul, în 1999. Un cuplu irezistibil, care a rezistat patru ani şi care ar fi „implicat“ şi-o logodnă. Courtney a avut de comentat din nou la adresa lui Edward, susţinând că „nu se va însura“ cu mexicanca, cu care a şi jucat în fabuloasa pro­ducţie Frida în 2002, pentru că „abia înţelege ce zice actriţa“. A avut ea dreptate, dar motivul nu-l cunosc decât cei doi actori. V-am tot spus că Edward nu se lasă înduplecat să vorbească des­pre viaţa privată, pe care o protejează cu sfinţe­nie. „Dacă voi fi nevoit vreodată să nu mai circul cu metroul, o să am un atac de cord“, mărturisea foarte serios şi indirect despre reticenţa sa vizavi de atenţia publică. La fel de puţine ştim şi despre relaţia de doi ani cu o anume Brianna Bell…

În ”FIGHT CLUB” - EDWARD NORTON - BRAD PITT

Singura care pare că a meritat toată atenţia este Shauna Robertson, cea care i-a devenit so­ţie în secret, în 2012, după şase ani de relaţie, şi care i-a oferit un fiu, pe Atlas, în 2013. Şi n-avea cum să nu-l cucerească, de vreme ce şi Shauna are aceeaşi fascinaţie pentru lumea filmului, în special a comediilor, fiind producătorul unor ti­tluri celebre, precum The 40-Year-Old Virgin, Superbad, Forgetting Sarah Marshall ori Pineapple Express. Un mix de personalităţi aflate, parcă, la poli opuşi, dar care rezistă mai bine decât s-ar fi aşteptat mulţi, mai ales după relaţiile precedente. Cumva, şi personajele sale au început să prindă şi mai multe „straturi“ odată cu întâlnirea Shaunei. A jucat inclusiv un rol dublu în Leavs of Grass, cel al unui profesor de filosofie îmbrăcat la costum şi al geamănului acestuia, un depravat care creşte marijuana. A fost un condamnat şiret alături de De Niro în Stone şi şeful inocent al cercetaşilor în Moonrise Kingdom. În Grand Budapest Hotel a îmbrăcat costumul unui inspector de poliţie mus­tăcios şi serios. „Cred că mulţi oameni rezonează cu unele dintre luptele interioare ale personajelor mele“, spunea el referitor la atracţia sa conştientă, dar mai ales la cea inconştientă a publicului faţă de rolurile sale. Dar a existat un personaj care n-a fost pe măsura talentului său, dar care i-a plăcut în mod special: The Incredible Hulk, supereroul din pelicula din 2008. „Am crescut cu Bruce Banner (n.r. numele personajului) şi Hulk şi am fost fanul fiecărei încarnări. Sunt mândru, mă simt binecu­vântat să fiu una dintre ele. Hulk e mai mult decât noi, de aceea îl şi iubim, nu-i aşa?“ este una dintre rarele sale mărturii personale care relevă exact ceea ce-l face, de fapt, iubit pe Edward Norton: forţa de-a fi un maestru al transformărilor.

foto: guliver/getty images/rex features, www.cinemagia.ro