Exclusiv! Olimpiada starurilor

Opt vedete româneşti au acceptat, într-o şedinţă foto în exclusivitate pentru revista OK!, să demonstreze tuturor forma lor sportivă. Fie că vorbim de înot

Opt vedete româneşti au acceptat, într-o şedinţă foto în exclusivitate pentru revista OK!, să demonstreze tuturor forma lor sportivă. Fie că vorbim de înot, fie de baschet sau alt sport olimpic, trebuie să recunoaştem că atleţii noştri sunt pregătiţi. Să înceapă Jocurile!

Raluca Lăzăruţ: Nataţie

Ştirista Kanal D face valuri cu fizicul său desăvârşit! De la vârsta de opt ani, de când a învăţat să înoate, vedeta nu ratează nicio ocazie de-a se relaxa la piscină!

„Pe timpul verii, stau în apă până mi se în­creţeşte pielea, mă relaxează teribil. Mi se pare unul din cele mai sigure şi mai complexe spor­turi - antrenează toate grupele principale de muşchi şi nu necesită încălzire înainte. E un sport armonios, care stimulează circulaţia sân­gelui şi în urma căruia nu doar corpul se simte excelent, ci şi psihicul e total relaxat.“

„Vedeta mea preferată de la Jocurile Olimpi­ce e Michael Phelps. Simt că, la această ediţie, va bate un record ce nu va putea fi egalat ni­ciodată. Poate că aşa vrea să-şi ia «Adio!» de la fanii săi. Americanul a declarat că participarea lui la cele şapte probe ale J.O. de la Londra va fi ultima competiţie sportivă la care mai ia parte.“

„Abia aştept competiţiile la care noi, româ­nii, avem şanse la medalii: gimnastica, canota­jul, spada, floreta. O surpriză plăcută e parti­ciparea boxerului Bogdan Juratoni, care e din Deva, oraşul meu natal. Îi ţin pumnii!“

Zoli Toth: Tenis de masă

Dac-ar fi să-şi dea o notă, ca jucător de tenis de masă, liderul trupei Sistem s-ar opri la 8. Noi l-am văzut în acţiune şi confirmăm că Zoli mânuieşte paleta cu aceeaşi dexteritate cu care cântă la tobe.

„Am câţiva parteneri de joc stabili. Sunt foarte mulţi prac­ticanţi de tenis de masă în Ro­mânia, avem rezultate bune şi când e vorba de a juca profe­sionist, la echipele de club şi naţionale. Înainte de ’89, era unul din cele mai populare sporturi. Investiţia iniţială în acest sport este mică.“

„Să ştiţi că şi cântatul în Sis­tem este un sport în sine. Şi încă unul foarte solicitant. Ai nevoie de talent, coordonare, inteligenţă şi condiţie fizică.“

„Joc tenis de masă încă din copilărie. Ne adunam în curte câte zece copii şi făceam campionate. Bunicul meu este cel care m-a învăţat.“

Mihai Sturzu: Baschet

Este partea sportivă a trupei Hi-Q. Căci, în viaţa lui Mihai, sportul este o cunoştinţă veche şi dragă. Iar baschetul, un prieten din copilărie.

„Povestea mea cu baschetul este una foarte frumoasă. În copilărie, am făcut handbal. Deci istoria mea cu baschetul începe cu handbalul. Şi asta mi-a dat o oarecare uşurinţă să mă joc cu mingea. Dar în liceu nu mai era la modă hand­balul, ci baschetul. Evident, în clasa a IX-a am început să joc baschet, pe post de conducător de joc, în echipa liceului Unirea din Braşov. Şi atât de buni am fost, că-n clasa a XI-a ne-am calificat în finala pe ţară. A fost o experienţă foarte frumoasă. Jucam semifinalele şi finalele pe oraş sau pe judeţ în Sala Sporturilor din Braşov, ceea ce era deosebit. Atmosfera de acolo era foarte frumoasă. Sala era plină cu mii de adolescenţi care-şi încurajau echipa preferată. Ţin minte - eu sunt ca Al Bundy acum - că într-o semifinală am dat trei coşuri de trei puncte consecutiv. Mi s-a părut apogeul carierei mele de conducător de joc.“

„Punctul meu forte, ca jucător de baschet, este viziunea. În toate echipele în care am jucat, şi fotbal, şi handbal, şi baschet, toţi se miră de ce pase bune le dau. Asta e cea mai mare calitate a mea, de a-mi cunoaşte coechipierii şi de a anticipa tot timpul ceea ce vor să facă. În naţionala de fotbal a artiştilor sunt portar. La handbal, că mi-am găsit o echipă de handbal a amatorilor la Bucureşti, joc ori centru, ori inter-stânga. Mie îmi plac sporturile de echipă şi sporturile cu mingea. Nu ştiu ce-aş face la floretă, de exemplu.“

„Sportul e o parte absolut norma­lă din viaţa mea. Aşa cum mănânc, dorm, mă duc la job, la concerte. Eu fac sport. Lunea joc fotbal, marţea joc handbal, în fiecare zi - când sunt în Bucureşti - mă plimb cu bicicleta circa 30 de km. Anul trecut am avut o semi-performanţă cu bicicleta, am mers de la Bucureşti la Braşov 170 de km, cu încă doi prieteni de-ai mei. Am plecat la şapte dimineaţa din Bucureşti şi am ajuns la cinci după-amiaza în Braşov. Iar în week­end, de anul acesta, când am timp, mai fac un sport: am început şcoala de piloţi. În viaţa oamenilor pe care îi cunosc eu, sportul este o activitate normală. Mama, de exemplu, care tocmai a împlinit 64 de ani, merge în fiecare săptămână pe jos, până în Poiana Braşov, cu «fetele», care-s tot de vârsta ei.“

Anca Serea: Badminton

Mamă a trei copii, prezentatoarea jurnalului sportiv de la Prima TV încearcă să găsească timp pentru mişcare în programul său aglomerat. Iar badmintonul i se potriveşte mănuşă.

„După ce l-am adus pe lume pe Noah (două luni), am făcut masaj şi aquagym, iar acum găsesc badmintonul un sport feminin şi elegant.“

„Sportul e important în viaţa noastră, deşi, în România, nu se pune accent pe mişcare. Tocmai de aceea, l-am dat pe David (10) la înot când avea numai câteva luni, iar acum practică înotul de perfor­manţă. Avem şi acasă piscină, unde se bălăceşte şi Sarah. Iar Noah o să înceapă şi el să facă înot, dar după ce-i vom face toate vaccinurile.“

Virgil Ianţu: Fotbal

Microbist până-n măduva oaselor, moderatorul emisiunii „Vrei să fii milionar?“ ne-a demonstrat că „face o figură la fel de frumoasă“ pe terenul de fotbal, ca-n studiourile TV: deţine controlul şi înscrie succes după succes.

„Ţin cu Poli Timişoara şi cu Naţionala, bineînţeles, dar, din păcate, nu e deloc un moment prielnic pentru cele două echipe. Am însoţit echipa naţională în deplasări, n-am lipsit nici de la meciul lui Poli din Champions League şi mă mai duc la Timişoara, la confruntările lor im­portante. Am fost la finala Campionatului Mondial din Japonia şi i-am văzut în teren şi pe cei de la Liverpool, Chelsea şi Arsenal.“

„Pe stadion, nu mă manifest, dar, când joacă Poli, mă închid într-o încăpere de la mine de-acasă, unde nu mă vede nimeni, îmi pun fularul echipei şi ţip ca dementul. Mă manifest precum un copil pe stadion!“

„Joc fotbal, pe post de extremă-stânga, când am timp şi chef. Am ales fotbalul pentru că e un sport popular, cu care am făcut cunoştinţă încă din copilărie.“

Lucian Viziru: Tenis de câmp

Condiţionat de numele marelui jucător Gogu Viziru, bunicul său, cântăreţul a cunoscut tenisul de mic. Vicecampion naţional în 1995, Lucian a renunţat apoi la sportul alb pentru lumea colorată a showbizului.

„Primul meu meci oficial a fost cu Dinu Pescariu, pe când el avea 10 ani, iar eu 7. M-a bătut cu 6-3, 6-1. De-atunci, n-am mai jucat tenis cu el, în schimb am jucat golf. Şi acolo mă bate în permanenţă.“

„În tenis, nu poate să-ţi ia nimeni lovi­turile bune. În muzică, în actorie, trebuie să ai relaţii, să faci compromisuri, ceea ce la tenis nu se întâmplă. N-are nimeni cum să-ţi ia performanţele. Lucru pe care nu-l înţelegeam la 20 de ani. De fiecare dată când mă uit în urmă, singurul lucru pe ca­re-l regret este că n-am reuşit să particip la un turneu de mare şlem sau să ajung să joc tenis în adevăratul sens al cuvântului.“

„Fratele meu, Augustin, nu m-a bătut niciodată la tenis. A fost la un pas, de cu­rând. Avea 5-1 sau 5-2. Dar n-a reuşit să-mi ia setul. Poate să aştepte să mă pensionez şi dup-aia să aibă o şansă. E mult mai talentat decât mine, dar, dacă este posibil aşa ceva, şi mult mai puturos.“

„Cu tenisul nu pot să spun că am avut de ales. Motiv pentru care m-am şi lăsat, prima dată, la 17 ani. M-am apucat de fumat şi de băut între timp. După aceea, m-am lăsat de fumat şi de băut şi m-am reapucat de tenis din proprie iniţiativă. Le-am spus alor mei că mi-am găsit echipă în Germania şi că plec. Mi-era dor să joc. Lui Mihăiţă (n.r. fiul lui Lucian), dacă o să vrea şi el să joace tenis, o să-i explic nişte lucruri aşa cum mie nu mi le-a explicat nimeni niciodată. Sper să fie mai harnic decât taică-su.“

Luana Ibacka: Ciclism

La 44 de ani, arată ca la 20! Iar secretul siluetei de vis a prezentatoarei emisiunii „Cunoaşte, visează, iubeşte!“ de la Prima TV este mişcarea, pe care o practică cu consecvenţă.

„Am avut o aventură fantastică cu bicicleta pe Transfă­gărăşan, cu un grup de ciclişti specializaţi în mountain bike. Multă vreme am simţit febra musculară a acelei dis­tracţii, dar a meritat din plin!“

„În Italia, am făcut o frumoasă vacanţă cu bicicleta în­chiriată. Poţi parcurge oraşele mici doar pietonal sau pe­dalând. În traficul din România, nu m-aş aventura, însă, niciodată cu bicicleta.“

„Anul trecut, am fost campioană la kilometri parcurşi pe două roţi - 1.000 km, mai exact – cu ocazia implicării într-un proiect desfăşurat în oraşele traversate de Dunăre.“

Oana Ioniţă: Echitaţie

După ce-a practicat baletul timp de 18 ani şi a absolvit Liceul de Coregrafie din Bucureşti, „Bebeluşa“ reuşeşte să se menţină într-o formă de invidiat. Iar asta şi cu ajutorul călăriei, cea mai recentă pasiune a sa.

„M-am apucat de călărie la patru ani, în comuna Cocorăştii Colţ, din judeţul Prahova. În copilărie, îmi plăceau foarte mult caii şi-mi doream să ajung să călăresc într-o bună zi. Unui vecin i s-a făcut milă de mine şi m-a pus pe un cal blând, de tracţiune. Mi-a plăcut la nebunie! Urmă­toarea dată când am urcat pe cal a fost în urmă cu patru ani, în Spania, la o herghelie deţinută de nişte prieteni de-ai mei. Iar acum practic, de două luni, echitaţia la Clubul Steaua. Am prins repede mişcările, pentru că aveam deja dezvoltată musculatura de la dans. Aştept să mai crească fetiţa mea, Isabel, ca s-o aduc şi pe ea la ponei.“

„Am ajuns să mă coordonez cu un cal anume, pe nume Mureş. E im­portantă starea mea atunci când mă întâlnesc cu calul. Dacă sunt agitată, îmi răspunde mai greu comenzilor. Dacă vin relaxată, atunci şi el se simte bine. Suntem un duo reuşit, amândoi blonzi!“

Foto: Sorin Stana, arhiva personală; Make-up: Marina Chiorean; Mulţumim Club Steaua, Bd. Timişoara, nr. 2, sector 6, Bucureşti şi Baza Pescariu, Str. Glodeni, nr. 3, sector 2, Bucureşti