Filmul cu banii lui Columbeanu

N-am urmărit buletinele meteo. Dar am senzaţia că şi acolo a apărut Columbeanu să spună despre soţia lui că nu e sănătoasă la cap. Şi lui Botezatu cred i se pare imposibil ce lui Irinel i-a fost la îndemână. Se poate să mi se fi părut. Aveam o treabă şi n-am aprofundat. Vineri, Columbeanu a fost în direct şi la Cătălin Măruţă, şi la

N-am urmărit buletinele meteo. Dar am senzaţia că şi acolo a apărut Columbeanu să spună despre soţia lui că nu e sănătoasă la cap. Şi lui Botezatu cred i se pare imposibil ce lui Irinel i-a fost la îndemână. Se poate să mi se fi părut. Aveam o treabă şi n-am aprofundat. Vineri, Columbeanu a fost în direct şi la Cătălin Măruţă, şi la Simona Gherghe. Simultan. N-am dat pe Mădălin Ionescu. Probabil era şi acolo.

Columbeanu mi s-a părut peste tot. Despărţirile celebre au toate un parcurs comun. Disputa publică pentru copil. Publicul e erijat în postura de judecător fiindu-i prezentate constant şi isteric speţele. E parcursul obişnuit. Obişnuită mi se pare şi acreditarea unei imbecilităţi prin repetiţie. Unul mic, bătrân şi bogat se combină cu una înaltă, tânără şi săracă. Ea ne explică că-l iubeşte şi de aici începe lupta tâmpă cu aparenţele. Realitatea concurează serios povestea ridicolă întreţinută greu. Finalul ne propune o singură concluzie importantă: ce începe penibil se termină foarte penibil. Mai penibilă ca această poveste e doar prezenţa mamei Monicăi în ea. Ea a jucat postura omului simplu care-şi propune o şmecherie. Sunt convins că n-a ştiut că e înregistrată în timp ce făcea ce ştie: se punea bine cu toată lumea. E important gestul când te apuci s-o judeci pe Monica. Copilăria aşa i-a explicat ei că sunt oamenii. Aşa a înţeles ea lumea. Probabil a înţeles-o bine, aşa că nu are încredere în nimeni şi-i urăşte pe toţi.

Columbeanu a înţeles şi el lumea cum a putut. A înţeles că trebuie să se exprime rar şi să zică des ”mişto”. A înţeles că trebuie s-o aibă lângă el pe una suficient de înaltă, încât să fie clar că el nu e. Suficient de tânără încât el să pară bătrân. Şi tot aşa. Fata lor începe să priceapă şi ea acum lumea. Îmi povestea odată o persoană care a avut grijă de ea că a crescut la Izvorani, fără copii în jur. Că unde s-o ducă să se joace acolo şi cu cine? Peste 10 ani o să vedeţi ce a înţeles şi ea din lumea asta. Deocamdată a priceput că trebuie să-şi cumpere altă mamă. Că Irinel poate să-i cumpere altă mamă. Şi cred că a înţeles bine. Ce ne interesează, băi, pe noi de Irinel? Ne interesează. Poveştile astea celebre sunt filme. Ăsta a fost un film prost pentru că a avut final previzibil. Dar bine că a avut. Mi se terminase popcornul şi mă plictisisem. Concluzia mea e că fericirea e o ştiinţă. Că neştiinţa te costă mai mult decât ştiinţa. Iar fericirea e probabil ştiinţa de a face diferenţa între mijloc şi scop. Toţi oamenii despre care am scris aici le amestecă şi le fac praf.