Gordon Ramsay – Diavolul gastronom

29 iunie, 2012

428857 10151066549379739 40390005 n jpeg

Fără milă şi tipic scoţian, şcolit în Franţa şi răsfăţat al lumii stelelor Michelin, Ramsay e sinonimul perfecţionismului culinar, transpus în preparatele selecte ale unor temple gastronomice londoneze

Fără milă şi tipic scoţian, şcolit în Franţa şi răsfăţat al lumii stelelor Michelin, Ramsay e sinonimul perfecţionismului culinar, transpus în preparatele selecte ale unor temple gastronomice londoneze.

Acid din fire, iute la mânie, cu replici tăioase, reproşuri usturătoare şi glume nesărate. Aşa-l descriu foştii angajaţi şi cei care n-au reuşit să-i intre în graţii. Şi, într-adevăr, lipsa de profesionalism a bucătarilor şi lentoarea chelnerilor îl fac să ia foc. Iar comentariile îl scot, de-a dreptul, din minţi şi e în stare să te vâneze prin tot restaurantul, să te toace mărunt şi apoi să te coacă la foc mic, în stilul care l-a consacrat. Ce mai, Gordon Ramsay e un adevărat tiran în bucătărie şi are un caracter greu de digerat.

În sanctuarul lui de gusturi fusion şi haute cuisine e loc doar pentru un singur chef. Şi acela este el, creatorul unor fabuloase deserturi precum cheesecake cu vanilie, căpşune şi cremă de piper negru, panacotta cu ghimbir şi banană caramelizată sau luxurianta prăjitură cu alune şi zahăr brun, tăvălită în şampanie. Căci aşa arţăgos şi perfecţionist cum este, un veritabil „Coşmar în bucătărie“, Ramsay este genial. Iar pretenţiile lui sunt pe măsura celor 13 stele Michelin primite de-a lungul unei cariere de peste trei decenii.

Referindu-se la sine, într-un interviu, spunea: „Nu poţi, pur şi simplu, să faci lucruri excelente şi geniale, fără să fii şi tu aşa“. Evident, modestia nu e una dintre calităţile sale. Dar nici n-are de ce să fie modest! Cu un lanţ de restaurante şi hoteluri în toată lumea şi fiind unul dintre puţinii bucătari ai căror restaurante au câte trei stele Michelin, Ramsay se plasează în topul 20 al celor mai bogaţi chefi din lume, cu o avere care se apropie cu paşi repezi de 100 de milioane de dolari.

Nu-i rău pentru un băiat din popor, care obişnuia să mănânce supe făcute în casă şi fish fingers, care i se păreau, în anii copilăriei, adevărate delicatese! Căci Gordon James Ramsay, al doilea copil din cei patru ai lui Gordon Ramsay şi Helen Cosgrove, a trăit vremuri destul de dure.

Născut în Scoţia şi plimbat, în primii ani de viaţă, prin toată Anglia, din cauza unui tată total neinspirat în afaceri, care îşi tot muta familia de colo-colo, în speranţa că va da, într-o bună zi, marea lovitură, tânărul Gordon n-a avut parte de-o copilărie idilică. Dimpotrivă! Cu hainele mai mereu împachetate în geamantan şi cu jucăriile păstrate, cel mai adesea, în cutii, n-apuca să-şi facă prieteni şi a învăţat să nu se ataşeze prea mult nici de oameni, nici de lucruri. Chiar şi atunci când s-au stabilit în renumitul târguşor Stratford-upon-Avon, din comitatul Warwick, locul de baştină al lui William Shakespeare, lucrurile nu s-au liniştit în familia lor.

El, fratele său mai mic şi cele două surori ale sale erau permanent terorizaţi de certurile dintre părinţi şi de ţipetele mamei lor, neputincioasă în faţa bătăilor aplicate de tatăl lor, ameţit de băutură. În cele din urmă, Helen n-a mai suportat nici abuzurile, nici infidelităţile lui şi a cerut divorţul. Avea să înceapă o altă perioadă grea pentru cei patru copii, rămaşi doar în grija mamei lor, cu resurse la limita supravieţuirii.

Între timp, Gordon îşi găsise un refugiu în fotbal, pe care îl practica la echipa Glasgow Rangers, sperând să facă performanţă. Dar o accidentare gravă la genunchi l-a obligat să se retragă, spre dezamăgirea tatălui său, care voia, cu orice preţ, să scoată din el un mare fotbalist. N-a fost să fie! Aşa că a pus ghetele în cui şi… şi-a legat şorţul la brâu. O schimbare bruscă, ce i-a făcut pe toţi prietenii lui să-l ia în derâdere şi să-i întoarcă spatele.

În schimb, mama lui, care-l încurajase mereu să facă ce-şi doreşte, a intuit potenţialul fiului său şi l-a îndemnat să urmeze

, unde a studiat de managementul hotelier, ceea ce i-a deschis apetitul pentru profesia de bucătar.

, îşi aminteşte el.

Dar adevărata meserie a deprins-o din bucătăriile unor mari chefi, precum Marco Pierre White (restaurantul Harvey’s, din Londra) şi Albert Roux (restaurantul La Gavroche, din Mayfair), iar arta a furat-o de la francezii Guy Savoy (restaurantul Guy Savoy, din Paris) şi Joël Robuchon (L'Atelier de Joël Robuchon).

„Ajunsesem în Franţa la 22 de ani, când am început să lucrez cu cei mai buni maeştri bucătari din lume. A fost o perioadă dificilă. Am avut un apartament de 22 de metri pătraţi, pe care plăteam 4.500 de franci pe lună, iar salariul meu era de 4.200 de franci, aşa că mi-am luat şi al doliea serviciu“, mărturiseşte el, în autobiografia „Humble Pie“.

La întoarcea în Anglia, prin ’93, a fost numit bucătar-şef al noului restaurant Aubergine din Chelsea şi, trei ani mai târziu, când devenise şi co-proprietar al localului, cu o cotă parte de 10%, se mândra cu primele două stele Michelin.

În 2001, o obţinea şi pe cea de-a treia, dar pentru propriul restaurant, deschis în Chelsea (care a devenit, între timp, al patrulea cel mai scump restaurant din lume!), iar anul următor repeta performanţa la Londra, unde inaugurase al doilea local propriu, Pétrus.

Un alt succes a fost preluarea Trianon Palace în 2008, un local de referinţă pentru francezi, intrat în istorie ca locul semnării Tratatului de la Versailles din 1919. Ramsay l-a transformat într-un hotel de cinci stele, cu un parc întins pe 1,2 hectare, un SPA de 2.800 mp, piscină interioară şi alte servicii de lux.

Restaurantul, care propune clienţilor 35 de feluri de mâncare la preţul mediu de 120 de euro, este împărţit în trei compartimente: unul rezervat meniurilor exclusiviste (10 mese), zona de braserie (La Veranda, cu 120 de locuri) şi table de chef, unde cel mult opt persoane se pot delecta cu un lung menu degustation şi cu priveliştea directă asupra agitatei bucătării. Ramsay declara, la inaugurare, că aceasta este piatra sa de încercare, căci Franţa rămâne locul unde orice mare chef vrea să reuşească.

Cert e că, până la finele lui 2011, Gordon Ramsay avea în grija lui 27 de restaurante în toată lumea, iar de curând, în martie, a deschis porţile unui noi locaţii în Las Vegas. Însă nu toate localurile sale au avut succes şi acum s-a văzut nevoit să închidă Maze şi Maze Grill din Melbourne şi alte două spaţii, din Praga şi Cape Town.

Dar Ramsay nu a făcut bani numai din gătit! Averea lui se datorează şi celor 20 de cărţi de bucate publicate şi, mai ales, celor opt show-uri culinare incendiare, difuzate la televizor din 1999 şi până acum.

Maniac într-ale degustării şi pus pe revoluţionat bucătării îmbâcsite de reţete banale, el ar vrea să le transmită şi copiilor lui pasiunea pentru arta culinară.

Cel puţin, pe singurul său băiat, Jack, l-a luat deja la vânătoare şi l-a învăţat cum se jupoaie ciorile şi cum pot fi gătite ca porumbeii, marinate şi, apoi, fripte, cu garnitură de salată şi fasole verde, după o reţetă tradiţională locală. Nu ştim dacă Ramsay va reuşi să revitalizeze bucătăria veche britanică în restaurantele sale, dar e clar că experimentele sale gastronomice nu au luat sfârşit.