Impozit pe manele sau pe prostie?

Bănuiesc că ne e deja clar că manelismul ne-a adus unde suntem. Preşedintele a simţit nevoia la un moment dat să-şi spună punctul de vedere. “La 99% dintre români le plac manelele”. Aşa s-a gândit el să formuleze. Pare tipologia omului care trebuie să tacă inteligent. Mi-a părut constant unul de-al lor. Trăim în ţara preşedintelui lor. Termenul de manelist are ceva tendenţios inclus. Ne e clar cumva că nu e bine să fii manelist. Ce are preşedintele ţării în comun cu Guţă? Incapacitatea de-a râde. Ei nu pot să râdă. Ei hăhăiesc. În efortul de-a asculta o manea se conjugă şi capacitatea de-a desprinde mesajul de emiţător.

Bănuiesc că ne e deja clar că manelismul ne-a adus unde suntem. Preşedintele a simţit nevoia la un moment dat să-şi spună punctul de vedere. “La 99% dintre români le plac manelele”. Aşa s-a gândit el să formuleze. Pare tipologia omului care trebuie să tacă inteligent. Mi-a părut constant unul de-al lor. Trăim în ţara preşedintelui lor. Termenul de manelist are ceva tendenţios inclus. Ne e clar cumva că nu e bine să fii manelist.

Ce are preşedintele ţării în comun cu Guţă? Incapacitatea de-a râde. Ei nu pot să râdă. Ei hăhăiesc. În efortul de-a asculta o manea se conjugă şi capacitatea de-a desprinde mesajul de emiţător. Dacă-l urmăreşti pe Florin Salam, e complicat să înţelegi ce ar avea el de transmis lumii. Există un tip de incapacitate de exprimare a ăstora, la care aderă cei care-i ascultă. Pentru că oamenii votează acum asemănare, nu diferenţă. Privesc aspiraţional spre cei care le seamănă. În argumentaţia prezenţei manelei în viaţa românului, primul pas e să spui că e ceea ce asculţi la o petrecere. Subiectiv vorbind, de când se tot cântă pe lumea asta, variantele sunt dramatic mai multe.

Şi obiectiv, nu găsesc niciun motiv de petrecut în ceea ce cântă ăştia. Fac muzică tristă de petreceri vesele. E un tip de ironie a sorţii. Apar burtoşi aşa şi încep să se smiorcăie. Mie ăştia îmi par şi cam plângăcioşi. Nu e nimic masculin în apariţia lor. Prezenţa lor la televizor îi credibilizează. În timpul facultăţii de Jurnalism înveţi despre teama oamenilor de izolare. Asta reuşeşti când inviţi nonşalant manelişti în emisiuni. Îi scoţi din obscur şi jenant. În exerciţiul credibilizării acestor catastrofe ale societăţii, îmi aduc aminte de Revelionul de anul trecut al lui Dan Negru. Nadia Comăneci pupându-se cu Vali Vijelie, în sensul de salut.

Sunt un veşnic admirator al discursului de acum doi ani al prezentatorului de Revelioane maneliste de la Antena 1. Cu doi ani în urmă, a apărut victorios şi ceremonios la Observator, în sensul că a câştigat. A povestit pe un ton emoţionat reuşita. “Revelionul este Champions League-ul televiziunilor. Posturile TV îşi aruncă acolo toate vedetele. Noi am câştigat.” Pe TV, în timpul emoţionantului discurs, erau difuzate imagini din victoriosul Revelion. Erau Guţă, Vijelie şi Bursuc, mă! Vedetele Antenei 1. Şi în final, se poate demonstra cum cei care ascultă manelele sunt statistic, în majoritatea lor, cei care n-au nicio legătură cu mesajul acestora. Nici cu banii mulţi şi nici cu femeile multe. Povestea lor e la fel de penibilă ca isteria cu impozitarea manelismului.