Ion Dichiseanu a fost condus pe ultimul drum. Clipe emoţionante pentru toţi cei care l-au iubit pe marele actor
Ion Dichiseanu a plecat dintre noi, lăsând o familie îndurerată şi o scenă mai pustie. Un alt mare actor se îndreaptă astăzi spre teatrul din cer, acolo unde se va reuni cu toate marile nume care ne-au părăsit, pe rând.
Marele actor a plecat în aplauzele celor care l-au iubit, în sicriu alb, învelit în drapelul României, iar ineditul ceremoniei a fost că o femeie a purtat crucea dinaintea cortegiului funerar, dorinţă atipică pe care Dichiseanu a avut-o.
Trupul neînsufleţit al artistului a fost depus la Teatrul Nottara vineri, iar sâmbătă cortegiul funerar a plecat spre cimitirul Bellu, în aplauzele oamenilor veniţi să îşi ia rămas bun. Vineri, la priveghi, au fost prezente mai multe personalităţi din lumea artistică. Oamenii care l-au apreciat, prieteni, familie şi apropiaţi au venit să îşi ia rămas bun de la marele actor.
Ion Dichiseanu a fost înmormântat cu onoruri militare. Mormântul lui Ion Dichiseanu se află aproape de cel al Ionelei Prodan şi de cripta profesorului doctor Dimitrie Gerota. El are un loc de veci pe Aleea artiştilor din Cimitirul Bellu.
Marele actor a purtat pe ultimul său drum un costum alb, aşa cum a decis familia, care îşi doreşte ca cei care l-au cunoscut să rămână în amintirea lor cu imaginea pe care Dichiseanu a afişat-o întreaga viaţa, un stil elegant şi plin de bun gust, care l-a consacrat în lumea artistică.
Au participat peste 500 de persoane prezente la Cimitirul în care a fost înmormântat artistul. S-au adunat zeci de coroane şi mii de buchete de flori, ca ultim omagiu pentru Ion Dichiseanu. La Bellu, sicriul a intrat pe un şlagăr interpretat chiar de marele actor, iar în capelă au fost acorduri militare.
Ion Dichiseanu a murit joi, 20 mai, la ora 15:00, după mai multe luni petrecute la Spitalul Floreasca. El a fost infectat cu o bacterie agresivă în momentul efectuării unei analize numite bronhoscopie. Din păcate, bacteria i-a afectat plămânii, iar medicii au încercat luni de zile să îl pună pe picioare.
Adio, maestre!
