Isteria “Mircea Lucescu”!

Zeci de ore de emisie în care se vorbeşte entuziast despre nimic, în senzaţia de “breaking news”. Diferenţa dintre mine şi Mircea Badea pe subiectul ăsta e că eu sunt incapabil să mă mir.

Îl ascultam pe Mircea Badea zilele trecute, când îşi declara exasperarea în faţa asediului de ştiri cu privire la accidentul lui Mircea Lucescu. Senzaţia era că România întreagă a fost lovită de tramvai. Televiziunile, o dată la trei minute, sub formă de obligaţie, păreau tocmite să administreze ideea de Mircea Lucescu. E şi o probă de creativitate. Cât poţi să conversezi pe o treabă clară. Capacitatea de a căuta mistere în certitudini pe o perioadă ce tinde isteric spre infinit e ceea ce Dan Diaconescu a omologat. Zeci de ore de emisie în care se vorbeşte entuziast despre nimic, în senzaţia de “breaking news”. Diferenţa dintre mine şi Mircea Badea pe subiectul ăsta e că eu sunt incapabil să mă mir. Mi se pare normal ca lucrurile să fie aşa. Mi s-ar fi părut revoltător să fie altfel. Ar fi fost împotriva raţiunii. Mi se pare normal să existe o proporţionalitate. Aţi văzut cam cât s-a vorbit despre nu ştiu ce problemă a avut Laurette de au dus-o la urgenţă?! Oricât de puţin te-ai uitat la televizor, şansele să ratezi subiectul erau minime. Vă aduceţi aminte de venirea la aeroport a Nataliei Mateuţ, după ce au arestat-o prin Amsterdam? Câte camere se asfixiau euforic să prindă o secvenţă cu nimeni pe lume, întorcându-se în România.

De ce? Multe televiziuni. Multe emisiuni, nesusţinute în mod real de un succes financiar. Îşi argumentează imbecilitatea prin dorinţa de a face rating. Şi totuşi, întreb şi eu, câte dintre televiziunile astea care sunt isteric montate de ideea de rating se susţin din profit? Televiziuni multe, subiecte puţine. Părem o ţară incapabilă de probleme serioase. O ţară ocupată cu fleacuri. Nu mă miră că dacă coate goale, maţe fripte (am văzut de curând “O Noapte Furtunoasă”, d-aia zic aşa)aia a mobilizat atâtea resurse TV, Mircea Lucescu cu acest accident a antrenat atâtea dezbateri. Trebuie să existe totuşi o proporţionalitate a lucrurilor. Dar ceva m-a intrigat. Aproape că m-a scos din sărite. Am citit azi o ştire. Cică vatmanul a plecat în vacanţă. Păi cum, mă?! În plină glorie?! E plin de vatmani care se ciocnesc cu tot felul de anonimi. Când în sfârşit unul dintre ei a dat lovitura, bă, a plecat în vacanţă?!Nu s-a găsit nicio televiziune să-i ofere câteva mii de euro în schimbul unor declaraţii exclusive? Să povestească omul cum a întors Lucescu maşina, mai ceva ca scorul în minutul 90? Despre incapacitatea de-a vedea o ditamai maşina în faţă. D-astea. Păi se poate, domne?! Să vă rataţi perspectiva de star TV?! Lăsaţi-o naibii de vacanţă...