Istoria covorului roşu
Când a început să fie prima dată folosit covorul roşu pentru defilarea atât de aşteptată a vedetelor? Şi cum a devenit el o adevărată instituţie a mondenităţii?
Să ai zece ore de transmisie live în aşteptarea ceremoniei Oscarurilor, cu accent pe sosirea vedetelor pe covorul roşu mai degrabă decât pe ceremonie în sine, aşa cum se întâmplă la postul E! – asta demonstrează forţa covorului roşu, simbolistica lui, statutul de adevărată instituţie mondenă la care a ajuns azi.
Cum a ajuns, însă, să aibă această semnificaţie? Istoria covorului roşu începe în 1922, la cea dintâi premieră din istoria Hollywoodului organizată ca un eveniment monden – cea a peliculei „Robin Hood”, cu Douglas Fairbanks, pentru care s-a întins un covor roşu în faţa Teatrului Egiptean de pe Sun Strip. Era, ce-i drept, o idee împumutată din antichitate – din piesa „Agamemnon”, scrisă de dramaturgul grec Eschil în anul 485 î.H., în care eroul care dă numele piesei, revenit din războiul troian, este întâmpinat cu un covor roşu la întoarcerea acasă, aşternut înaintea paşilor lui de către soţia sa. Iar Agamemnon nu consideră că el, un muritor, este demn de a călca pe calea zeilor.
Istoria covorului roşu
Azi, însă, zeiţele Hollywoodului îşi înfig cu aplomb tocurile scumpe în covorul rubiniu, planificând până în cel mai mic detaliu această apariţie. Azi, cei câţiva paşi făcuţi pe covorul roşu sunt un eveniment în sine atât pentru presa scrisă şi televiziuni, cât şi pentru vedete în sine. Iar în era de aur a Hollywood, acest prilej era cu atât mai mult aşteptat cu cât covorul purpuriu era unul dintre puţinele locuri în care puteai vedea în carne şi oase staruri precum Clark Gable, la braţ cu Carole Lombard. Şi chiar le puteai cere autografe! Într-o eră în care nu înflorise industria paparazzilor şi a tabloidelor şi nu exista social media, aceea era exclusivista cărare pe care VIP-urile se arătau în toată splendoarea lor.
Interesant, însă, în istoria covorului roşu este că acesta a ajuns destul de târziu la evenimentul monden cel mai aşteptat de întreaga Planetă: decernarea premiilor Academiei Americane de Film. Asta s-a întâmplat în 1961, când intensitatea roşului nu conta încă, dat fiind că transmisia TV era tot alb-negru. Până atunci, Humphrey Bogart şi Liz Taylor coborau din limuzinele lor şi păşeau direct pe asfalt până la Pantages Theater. Şi au mai trebuit să treacă trei ani până când şi televiziunile să acorde atenţia cuvenită acestei schimbări. Abia în 1964 transmisiunea ceremoniei Oscarurilor la televiziunea americană a început ceva mai devreme, cu parada celebrităţilor pe covorul roşu. Dar pentru următorii 30 de ani, acest spectacol a fost privit fără vreo interacţiune între staruri şi reporteri. Era doar parada zeilor intangibili.
Istoria covorului roşu s-a schimbat în 1994, odată cu noua şi atât de îndrăzneaţa abordare a emisiunii pe care Joan Rivers a găzduit-o atunci pentru canalul E! – comentând apariţiile de pe covorul roşu al Globurilor de Aur şi interacţionând cu vedetele, cărora le adresa, printre altele, întrebarea cheie, formulată în fel şi chip: „Ce creaţie porţi?”, „Ce designer te-a îmbrăcat?” sau şi mai simplu: „În cine te-ai îmbrăcat?”. Amuzant e că la acel moment, „The New York Times” a considerat stupidă şi incorect formulată întrebarea „În cine te-ai îmbrăcat?”. Dar de-atunci, roşul covorului a crescut în intensitate. Iar zeii care păşesc pe el, în schimb, au început să-şi piardă scuturile imortalităţii, devenind din ce în ce mai nesiguri, stresaţi, preocupaţi de aceste apariţii ca de nişte teste pe care le trec sau nu. Căci în urma defilării, rămâne întrebarea: bine sau prost îmbrăcat?
Istoria covorului roşu
Aşa se face că marii designeri s-au apropiat tot mai mult de Hollywood – fiindcă unii aveau nevoie de alţii. Creatorii de modă aveau parte de publicitate, iar vedetele de sprijin pentru a trece marele test. Iar potrivit „Vogue”, cel dintâi designer care a început să curteze vedetele pentru a le pregăti pentru covorul roşu a fost Giorgio Armani, cel care şi-a deschis primul magazin de modă în Los Angeles, în 1988. „El s-a ocupat de celebrităţi pentru covorul roşu înainte ca acest cuvânt – stilist – să intre în uz”, scrie „Vogue”, Iar lui i-au urmat toate marile case de modă, covorul roşu născând astfel o întreagă industrie subsidiară – cea a stiliştilor şi a agenţilor care fac legătura între creatorii de modă şi stiliştii vedetelor, care selectează cel puţin zece ţinute pentru fiecare client celebru înaintea unui eveniment. Iar până la alegerea ţinutei finale cu care se păşeşte pe covorul roşu, întregul proces e mai lung, mai greoi şi mai obositor decât bănuiesc „muritorii de rând”, care privesc fascinaţi spre aceste defilări!
Foto: Getty, WENN
