Jurnal de vacanţă cu Melania Medeleanu
Melania Medeleanu, despre periplul său în Sri Lanka.
Odată ajunsă în Sri Lanka, vedeta Prima TV a descoperit o lume fascinantă, plină de asperităţi, dar şi de subtilităţi, din care a desprins, cu umor, poveşti de viaţă.
Melania Medeleanu şi-a oferit, în plină iarnă, o vacanţă la cald, în însorita Sri Lanka. Acolo, vedeta a transformat întâlnirea ei cu peisajele superbe şi cu oamenii primitori într-o poveste bună de împărtăşit sub forma unui jurnal de călătorie. Iată şi capitolele vacanţei sale.
"Împachetatul ia cel puţin o oră de fiecare dată. Să nu care cumva să scapi ceva, să uiţi vreun detaliu. Îţi dai seama de cât de puţin ai, de fapt, nevoie abia când compania aeriană ţi-a pierdut bagajul şi rămâi doar cu ce ai pe tine. Şi înăuntru".
"Uneori tot ce-ţi trebuie e o ploaie care să te oprească din goană şi să te invite la un ceai. Apa fierbe la foc de lemn, miroase a fum dulceag. Bicicleta aşteaptă. Relaxarea rezistă."
"Puţin după miezul nopţii am pus primul pas pe munte. Lampadarele care-mi ghidau calea erau răspândite până aşa de sus şi aşa de departe încât uneori mă intrebam unde se opreşte călăuza şi unde încep stelele. Sclipeau la fel în întuneric. Am vrut de câteva ori să mă opresc. Sau să mă întorc. O clipă mai târziu îmi dădeam seama că am abandonat prea mult, prea repede de-a lungul timpului. Aşa că mai aşezăm un pas încrâncenat spre vârf. După aproape 4 ore încrâncenarea s-a dus, iar paşii îşi găseau singuri calea. În vârful cucerit cu trudă mi-am găsit locul şi am aşteptat înfofolită şi cuminte. Căci răsplata vine, mai devreme sau mai târziu: uneori descoperi că poţi mai mult decât stiai. Alteori ea se îmbracă într-un răsărit de soare."
"- Ruwan, what happened to your mirror? - Broken, madam. - Ruwan, is there any problem with your brakes? - Yeees, madam, broken! Don't worry, madam, you safe! Home safe, promise. - Îhî.
Faptul că scriu aceste rânduri e o dovadă că Ruwan şi-a ţinut promisiunea. Sau a fost noroc chior."
"După aventura pe munte, intempestivă şi lipsită de antrenament, cu greu se poate spune că merg. Un fel de melc se târâie icnind la fiecare pas. Soluţia salvatoare e la 300 de metri şi se numeşte masaj. Doar că trebuie să fie repede, să prind şi autobuzul către următoarea destinaţie.
- Can you, please, hurry?, încerc s-o înduioşez arătându-i gambele.
- No hurry, madam!
- Please, I have a bus to catch.
Mă priveşte cu un soi de compătimire.
- No hurry, madam. Life many bus. Rest. Slow-happy, hurry not happy.
Story of my life în 10 secunde. Am rămas după masaj la un ceai. Life has many buses. Nu-l lua pe primul, ia-l pe cel mai bun pentru tine!"
"... iar acolo unde autobuzul pleacă fără tine se găseşte un tren... Acum ştiu de ce n-am urcat întâia oară. Nu, nu e despre cât de repede sau lent ajungi, nici despre staţii - puţine dintre ele contează cu adevărat, e despre drum. Şi ce drum! Ochi să ai!"
"O frână înecată te anunţă că se apropie gara (jur, aici şi trenurile par să aibă probleme cu frână!). Staţiile se înlănţuie ca zalele - zgomotoase şi agitate. În zumzetul general, localnici şi turişti care urcă şi coboară dupa reguli de neînţeles, răsare un moment de graţie. Liniştea aia în care numai o carte bună te poate adânci."
"Încă la birou? Eu închid imediat. (Aşa e unii, nişte aroganţi) :)"
"Poţi să pui planuri la sertar, să umpli cămara pentru mai târziu, să pui deoparte pentru zile negre. Dar nu poţi niciodată să-ţi faci provizii de ACUM. Să-l laşi pentru cândva.
ACUM mă bucur puţin.
P.S. Şi acum.
P.S.2 Vom reveni cu detalii dintr-un alt acum."
"Să mă întorc zici?
Nu prea m-aş..."
"Când nu eşti chiar shoppoholic şi laşi suvenirurile pe ultima zi, te poţi trezi fix în mijlocul paradei de Ziua Independenţei când, desigur, toate magazinele sunt închise. Altfel parada tare frumuşică. Hai că zici că-s de-acolo:) Şi da, vin acasă :) Deşi..."
Foto: pagina personală
