La mulţi ani, B.B.: 10 imagini de colecţie cu Brigitte!

Madame Bardot împlineşte azi 83 de ani. A fost prima femeie care a întruchipat-o pe Marianne, simbolul Franţei. Dar, asemenea iniţialei sale duble, au existat două Brigitte: sex simbolul şi femeia care a întors spatele faimei. Iar în spatele acestor două chipuri, viaţa ei a însemnat trăiri agonizante, multe iubiri (ea însăşi spune că a avut 100 de iubiţi şi iubite!), dar şi tentive de suicid!

13 iunie 1961

Simone de Beauvoir o descria ca pe „locomotiva istoriei femeilor”. BB spune  că şi-a datorat cariera mai degrabă americanilor decât francezilor, fiindcă în 1956, pelicula „Şi Dumnezeu a creat femeia”, n-a avut aşa răsunet în Franţa, ci mai degrabă peste Ocean. Cert este că mitul născut atunci este nemuritor. Imaginea complet deglamourizată, adoptată după retragere de doamna Bardot, cea cu râuri săpate adânc pe chip asemenea iubirilor trecute, nu poate distruge mitul BB, nu poate atinge statuia zeiţei Brigitte din anii ’50-’70. Avem de-a face cu două BB: una creată pentru public şi una pentru sine şi pentru animalele cărora a ales să-şi dedice toate eforturile în a doua parte a vieţii. Azi, retrasă la reşedinţa ei boemă din afara Saint-Tropezului, La Madrague, Bardot se deplasează foarte greu din cauza artritei. Are nevoie de cârje. Picioarele acelea sculptate în anii de balet nu o mai ajută, dar mintea e la fel de sclipitoare. E vegetariană convinsă tocmai de dragul animalelor cu care s-a înconjurat. Iar soţul ei, Bernard d’Ormale, fostul consilier al lui Marie Le Pen, e la fel de vegetarian.

Senzuala Brigitte, 1960.

Nu s-a născut, însă, într-o casă cu animale de companie. „N-am avut nici măcar un căţeluş în copilărie, pentru că era război, iar viaţa în Paris era foarte dificilă. Aceea a fost o perioadă care m-a marcat pentru totdeauna. Nu suport nici acum tunetele sau zgomotul focurilor de artificii fiindcă îmi amintesc de bombardamente.” Venită pe lume pe 28 septembrie 1934, Brigitte Anne-Marie Bardot a făcut, însă, parte dintr-o familie de clasă mijlocie cu suficiente resurse financiare. Tatăl ei, Louis Bardot, era inginer şi avea o afacere cu Bardot Seniorul. Iar cu toţii petreceau adesea weekendurile la casa lor de vacanţă de la Louveciennes, iarna în Alpii francezi, iar vara, la Saint Tropez. Astfel că micuţa Bri, cum îi spuneau părinţii, a putut urma trei zile pe săptămână o şcoală privată, dedicându-şi restul timpului lecţiilor de balet la studioul de dans al lui Madame Bourget, alături de sora ei mai mică, Marie-Jeanne. Dar în vreme ce Marie-Jeanne se chinuia să le facă pe plac părinţilor, abandonând finalmente cursurile de dans, Brigitte a fost consecventă, fiind apoi admisă în 1947 la Conservatorul din Paris, unde a studiat trei ani baletul cu coregraful rus Boris Knyazev.

Orele de muncă asiduă îi sculptaseră frumos corpul, dându-i o ţinută şi o atitudine care au fost foarte repede remarcate, pe când avea doar 14 ani. O prietenă de-a mamei ei a invitat-o să defileze într-un show de modă, iar din acel moment, calea spre faimă i-a fost asigurată. Imediat a fost contactată pentru o şedinţă foto în revista „Jardin des Modes”, anul următor ajungând pe coperta „Elle”, chiar sub ochii unui tânăr Roger Vadim, care, la 22 de ani, era asistentul regizorului Marc Allégret. Extaziat, Roger i-a arătat revista lui Allégret, care a şi chemat-o să dea probe pentru un rol. Iar Brigitte s-a gândit atunci, nu cu foarte multă convingere, că ar putea deveni actriţă. Iar în următoarii patru ani, a apărut în 17 filme - toate pelicule romantice uşoare, în care Bardot îşi folosea nurii. Vadim, în schimb, simţea că nu e pusă în valoare cum trebuie. Şi atunci a creat-o cu adevărat pe BB...

24 octombrie 1963

S-ar putea spune că steaua lui Brigitte s-a aprins odată cu debutul regizoral al lui Roger, „Şi Dumnezeu a creat femeia” - o peliculă în care a primit rolul principal, cel al unei tinere scandaloase într-un orăşel prea liniştit. Şi aşa a prins contur sex simbolul. Dar aceeaşi partitură, ironic, avea să i-o şi fure. BB şi Roger s-au îndrăgostit nebuneşte chiar la prima vedere. „Era ca un lup sălbatic. Mă speria, dar mă atrăgea în acelaşi timp. Nu mai ştiam pe ce lume sunt când mă privea el”, scrie actriţa, care pentru regizor a intrat în conflict cu părinţii ei şi chiar a fost la un pas de sinucidere. Sau cel puţin a mimat. Doamna Bardot nici nu voia să audă de o asemenea uniune, astfel că şi-a ameninţat fata că o va trimite în Anglia, departe de el. Exasperată, Bri a vrut să-şi bage capul în cuptor, strigând că preferă să moară fără el. O scenă şocantă, care i-a convins pe soţii Bardot să-şi dea consimţământul ca cei doi să se căsătorească atunci când Bri urma să împlinească 18 ani. Aşa se face că pe 21 decembrie 1952, îndrăgostiţii şi-au unit destinele la Paris. BB obţinuse ce dorise. Dar episodul cuptorului va rămâne simbolic pentru viaţa ei şi felul ei de-a iubi. Bri ardea ca o flacără şi consuma total şi prematur amorul - consumându-se în exces şi pe sine.

22 februarie 1965.

Dar, cu toate că azi spune că nu şi-a dorit să fie sex simbolul care a cucerit lumea, prin mariajul cu Vadim, paradoxal, exact asta a consimţit. Căci fiind în acelaşi timp şi fotograf şi jurnalist, francezul a ştiut exact ce trebuie să facă pentru a-şi promova soţia în reviste şi la televizor, aproape transformând-o în cea mai fotografiată femeie a momentului înainte ca ea să fi terminat chiar primul ei film. Patru ani mai târziu, însă, când a strigat „Acţiune!” pe platourile de la Saint Tropez ale peliculei „Şi Dumnezeu a creat femeia”, Roger a semnat totodată şi sentinţa de divorţ. Căci dintr-o sinceră pornire artistică, l-a distribuit în rolul parterului lui BB pe Jean-Louis Trintignant. Cel de care tânăra stea... s-a îndrăgostit lulea, deşi era însurat, ajungând să se sărute cu el mult după ce Vadim a strigat „Stop!”, la scena cu pricina. Ceea ce publicul şi presa a văzut, însă, ca pe o mare dramă şi o grea infidelitate, cei doi actori principali explică mult mai firesc...

Filmări la Londra pentru "Două săptămâni în septembrie".

„Raporturile mele cu Vadim deveniseră cele dintre un frate şi o soră. Aveam pentru el o imensă afecţiune, era rădăcina mea, căminul meu, prietenul meu. Nu mai era iubitul meu, nu mai ardeam pentru el. Pentru Jean-Louis, însă, simţeam o pasiune devorantă. (...) Mă cufundam fără nicio reţinere în ochii săi, în viaţa sa, şi, împreună cu el, în apa albastră a Mediteranei, singurul martor al întâlnirilor noastre. Adio, Vadim! Jean-Louis mă voia singură, goală, naturală, simplă, sălbatică. (...) Mă învăţa dragostea totală, profundă! Dependenţa unei femei pentru bărbatul pe care-l iubeşte. (...) Dimineaţa soseam fericiţi pe platoul de filmare. Lui Vadim îi venea greu să ne dea indicaţii în scenele de dragoste ale filmului, iar nouă ne era şi mai greu să mimăm în faţa lui şi a întregii echipe ceea ce făceam atât de bine când eram singuri, departe, foarte departe de ceilalţi!”, scrie Bardot în memoriile sale.

1968, la filmările pentru "Shalako".

Din nefericire, însă, deşi Trintignant a divorţat pentru BB, iubirea lor n-a durat decât doi ani. Căci franţuzoaica a trecut fără remuşcări la următoarele ei iubiri: Gilbert Bécaud, la rândul lui însurat, şi cântăreţul Sacha Distrel - revenind în faţa altarului abia după ce l-a cunoscut pe partenerul ei dintr-un alt film de referinţă, „Babette goes to war” - Jacques Charrier. El a produs o schimbare majoră - dar şi o traumă în viaţa lui BB. Fiindcă nu doar i-a devenit al doilea soţ - cu el a făcut şi unicul ei copil, pe Nicolas, pe care recunoaşte cu tot cinismul că nu şi l-a dorit, mărturisind că nu e făcută să fie mamă. „Când am devenit conştientă şi-am înţeles că ceea ce se mişca uşor pe mine era copilul meu, am început să urlu, rugându-mă să-l ia de acolo, îl purtasem nouă luni pline de coşmar, nu mai voiam să-l văd! Mi s-a spus că era un băiat (...) Îmi respingeam copilul! Nu sunt făcută să fiu mamă – nu sunt suficient de matură. Ştiu că e oribil să trebuiască să recunosc asta. Tot eu am nevoie de cineva care să aibă grijă de mine. Îmi pare rău că am avut acel copil” Aceasta era realitatea din spatele titlurilor pompoase din ianuarie 1960, de genul: „Cea mai frumoasă femeie din lume a născut un băieţel!”.

La shopping pe Via Margutta, în Roma.

BB n-a revenit niciodată la sentimente mai bune. Deşi a iubit animalele atât de mult, o dragoste, însă, din cutotul altă categorie, susţine ea. Astfel că Bri şi Nicolas aproape că n-au păstrat legătura, băiatul fiind crescut de tatăl lui. Mai mult, la scurt timp după ce a născut, măcinată de gândul că nu-şi doreşte să fie mamă şi strivită de atenţia întregii lumi, Brigitte a avut, de data aceasta, o veritabilă tentativă de sinucidere, luând un flacon cu somnifere şi tăindu-şi venele. Toată această presiune este cu grijă descrisă în meoriile sale: „Prietenii mei şi cu mine eram fericiţi. Ei, pentru că ne aflam împreună, eu, pentru că eram liniştită. Mă scăldam. Se săldau şi ei. Mă uscam pe mal, când am auzit o barcă îndreptându-se către noi. În starea aceea de beatitudine, n-am înţeles imediat despre ce era vorba. Un comando de paparazzi debarca, înconjurându-ne într-o secundă. Am fost călcată în picioare. Ţipam. A fost cumplit. (...) Zeci de maşini ticsite de fotografi aşteptau la uşa de la intrarea blocului. Îmi comandasem câteva peruci cu părul brunet, tuns scurt. Nemaiputând ieşi din casă, nu ajungeam nici să mă vopsesc”, povesteşte Bri, care a avut un şoc atunci când Jacques n-a lăsat-o să meargă la coafor, pălmuind-o atât de violent, încât a trântit-o la pământ, însărcinată fiind.

11 decembrie 1968.

Acesta fiind tabloul, divorţul survenit în 1962 a fost singura soluţie. Iar când, eliberată fiind din acest mariaj, BB s-a aruncat în braţele unor noi iubiri, presa a început s-o hărţuiască şi mai tare, numind-o mamă denaturată. Îşi abandonase copilul, dar se iubea cu Warren Beatty sau cu Nino Ferrer. Nici măcar cea de-a treia tentativă la fericirea conjugală n-a dat roade. Cu milionarul german Gunter Sachs s-a căsătorit în Las Vegas. Totul alături de el era un show total: neamţul i-a acoperit casa din Saint Tropez cu trandafiri aruncaţi din elicopter. Dar, după ce a fost cucerită, acesta n-a făcut decât să-i arate reţeta clasică a unei căsnicii cu un om de afaceri care, de fapt, iubea cel mai mult banii, fiind adesea plecat cu afaceri. Simţindu.se părăsită, Brigitte, care se afla atunci într-o expansiune a carierei, lansându-se şi în muzică, s-a îndrăgostit de muzicianul Serge Gainsbourg. “A fost o dragoste nebună – o dragoste ca în vise – o dragoste care va rămâne în amintirea noastră şi în a celorlalţi. Şi azi încă, dacă se vorbeşte de Gainsbourg, i se asociază întotdeauna numele cu Bardot, în pofida tuturor femeilor care i-au împărtăşit viaţa şi a tuturor bărbaţilor care au făcut parte dintr-a mea. Am înregistrat «Harley Davidson» într-o seară târziu, la studiourile Barclay. Din ziua aceea, din noaptea aceea, niciun alt bărbat n-a mai contat pentru mine. Era iubirea mea, mă readucea la viaţă, mă făcea frumoasă, eram muza sa. Ce importanţă mai avea Gunter, soţ de ocazie, marionetă de show business, de la care n-aveam nicio ştire?!”, scrie Bri. Iar Serge a dat replica: “BB a fost Rolls Royce-ul meu!”. Dar şi această iubire a ars ca o torţă, franţuzoaica dând pagină după pagină la 35 de ani. După divorţul de Sachs în octombrie 1969, a urmat sculptorul Miroslav Brozek, căruia i-a şi pozat pentru numeroase sculpturi. Dar deja nici amorul nu mai avea aceeaşi savoare.

18 martie 1980.

„Ce era viaţa aceasta a mea? O succesiune de scandaluri, de amanţi, de filme. Doar moartea îmi putea aduce liniştea de care aveam atâta nevoie! Mult timp am crezut lucrul acesta. Umblam cu tuburi de somnifere în geantă, ştiind că puteam să le folosesc în caz de nenorocire. Gândul acesta mă întărea. Dacă nu mai puteam, aveam mijlocul meu de evadare. Mult mai târziu, după ce ratasem destule «evadări», am descoperit un alt mod de viaţă, total diferit, care mă ajută să suport existenţa intrând în slujba unei suferinţe incomensurabile, suferinţa animalelor”, scrie în memoriile sale BB, care, în 1973, la doar 39 de ani şi după 47 de filme, a decis să se retragă din cinematografie şi viaţa publică. A mai făcut un ultim gest de emfază, care să-i încununeze imaginea de sex simbol: în 1974, şi-a celebrat cei 40 de ani pozând goală în „Playboy”. Apoi a tras cortina. A lăsat în urmă o carieră cinematografică în care a lucrat cu nume mari, pentru pelicule devenite clasice. Pentru Vie privée, din 1962, în regia lui Louis Malle, a primit premiul David Di Donatello. A urmat Le Mépris, în regia lui Jean-Luc Godard. A jucat cu Alain Delon („Spirits of the Dead”), Jean Gabin („In case of Adversity”), Sean Connery (Shalako), Claudia Cardinale, Jeanne Moreau (Viva Maria!). Totuşi,  nu a fost nici ea scutită de colţii multor critici care i-au chestionat talentul bine umbrit de sex appealul său. Însă revoluţia adusă de imaginea ei nu poate fi negată, coafura ei fiind şi azi la modă – la fel şi voluptoasa ei buză superioară, comandată de doamne la salonul de chirurgie estetică, dar şi stilul vestimentar, care a influenţat multe vedete, creatorul de balerini Repetto devenind, de altfel faimos şi bogat datorită ei.

Foto: Getty Images